Sindromul de soc toxic

Sindromul de soc toxic este o boala rara, care poate avea complicatii letale, rezultate in urma unor infectii bacteriene.

Sindromul de soc toxic ar putea pune viata unei persoane in pericol, din cauza scaderii progresive a tensiunii arteriale, ametelilor, starii de confuzie, descuamarii pielii din zona palmelor si talpilor (urmata de eruptii cutanate), durerilor de cap, ocazional a convulsiilor, dar si a infectiilor bacteriene. Conditia poate afecta persoane de orice sex si de orice varsta.

Sindromul de soc toxic a fost asociat cu utilizarea tampoanelor interne absorbante si a buretilor cu rol contraceptiv. Afectiunea mai poate fi rezultatul toxinelor produse de bacteriile de stafilococ auriu sau de streptococ de grup A. Din acest motiv, conditia este mentionata ca sindrom de soc toxic stafilococic sau streptococic.

Colonizarea sau infectia cu anumite tulpini de stafilococ sau streptococ este urmata de productia mai multor tipuri de toxine. Aceste toxine sunt absorbite sistemic daca tamponul produce o rana in mucoasa vaginala (sau daca local exista o leziune) si determina manifestarile specifice sindromului de soc toxic la persoanele care nu au anticorpi antitoxici cu rol protectiv.

Cercetatorii au exclus probabilitatea declansarii sindromului de soc toxic, din cauza utilizarii deodorantelor intime, dusurilor vaginale sau a articolelor de igiena intima. Conditia nu are nicio legatura cu istoricul menstrual al bolnavei, consumul de droguri, alcool, tutun sau activitatea sexuala a acesteia.

Jumatate dintre cazurile de sindrom de soc toxic raportate au fost legate de utilizarea tampoanelor de catre femeile aflate la menstruatie, in timp ce cealalta jumatate a fost rezultatul altor situatii sau circumstante. Atunci cand tampoanele interne absorbante nu sunt schimbate o perioada indelungata de timp, se crede ca devin un mediu propice pentru bacteriile care elibereaza apoi toxine. Sindromul de soc toxic poate sa apara si ca o complicatie a infectiilor chirurgicale sau ale pielii.

Factorii de risc sunt:

• utilizarea tampoanelor interne absorbante (mai ales atunci cand acestea sunt mentinute local o perioada indelungata de timp)
• dispozitivele de contraceptie locala (diafragma sau buretele contraceptiv la femei)
• interventiile chirurgicale
• utilizarea de bandaje pentru rani
• infectiile postoperatorii ale plagilor.

Nu exista niciun test specific care sa stabileasca diagnosticul de sindrom de soc toxic. Sindromul de soc toxic este dificil de identificat pana cand manifestarile caracteristice evolueaza si este determinata sursa infectiei. Pentru diagnosticarea conditiei sunt necesare: examenul fizic amanuntit (care include examinarea pelvina la femei), analize de sange (care vor include valorile leucocitelor pentru a se stabili daca este prezenta vreo infectie in organism), culturi de sange (identificarea posibilelor bacterii din sange) si evaluarea functiei renale si hepatice.

In functie de rezultatele evaluarilor initiale se vor face si radiografii sau ecografii ale abdomenului si pelvisului. In cazul in care medicul considera necesar, ar putea fi realizate si alte investigatii, pentru a se exclude alte boli.

Pacientii pot experimenta in primele zile manifestari usoare asemanatoare gripei, dar sindromul de soc toxic este in sine caracterizat prin instalarea rapida a simptomelor specifice, inclusiv febra mare, greata, varsaturi, ameteli, dureri musculare, inrosirea ochilor, diaree, tensiune arteriala scazuta si eruptii cutanate extinse.

Toate acestea vor progresa si vor fi urmate de dezechilibre ale tensiunii arteriale, ameteli, confuzie, descuamarea pielii palmelor si talpilor, dureri de cap, ocazional convulsii. In cazurile grave, este posibil sa apara si insuficienta multiorganica, ce ar putea duce la deces.

Daca banuiti ca suferiti de sindrom de soc toxic, trebuie sa apelati urgent la asistenta medicala. Materialele straine, cum ar fi tampoanele, dispozitivele contraceptive sau pansamentele ranilor, trebuie sa fie imediat eliminate. Tratamentul poate implica o combinatie dintre urmatoarele:

• fluide administrate intravenos pentru stabilizarea tensiunii arteriale, eventual in combinatie cu medicamente, pentru a creste tensiunea arteriala
• antibiotice administrate intravenos pentru a combate sursa de infectie
• administrare de oxigen
• indepartarea tampoanelor interne sau nazale, pansamentelor sau a altor surse suspecte de infectie
• drenarea infectiilor asociate cu interventiile chirurgicale si abcese si eliminarea tesuturilor necrozate
• dializa in cazul in care se dezvolta insuficienta renala.

Efecte benefice s-au constatat si in urma administrarii pe cale intravenoasa de imunoglobulina. Nici terapia cu oxigen hiperbaric si nici tratamentele cu doze mari de corticosteroizi nu au avut rezultate pozitive la pacientii cu sindrom de soc toxic.

Sindromul de soc toxic menstrual poate fi prevenit prin schimbarea frecventa a tamponului intern absorbant, cel putin o data la maxim 8 ore. In acest mod, puteti preveni dezvoltarea locala a bacteriilor, dar si intrarea toxinelor bacteriene in fluxul sanguin.

Potrivit cercetatorilor, cand tamponul intern absorbant este prea plin, in urma scoaterii lui se pot rupe vase mici de sange sau peretii vaginului pot suferi mici leziuni prin intermediul carora toxinele bacteriene pot patrunde in sange. Luati in considerare utilizarea de tampoane interne absorbante mai mici si incercati sa le alternati cu tampoane externe ori de cate ori este posibil. Evitati folosirea tampoanelor interne absorbante atunci cand fluxul menstrual este scazut. Mergeti la consult medical atunci cand suspectati o infectie a plagilor rezultate in urma interventiilor chirurgicale.

Sindromul de soc toxic poate sa reapara. Persoanele care l-au manifestat o data il pot experimenta din nou. Daca ati suferit de sindrom de soc toxic sau o infectie anterioara cu stafilococi sau streptococi, nu utilizati deloc tampoane interne absorbante.