Septicemia o amenintare mortala pe care putini o cunosc

Septicemia, o amenintare cu inalt potential letal pe care putini o cunosc, apare atunci cand organismul prezinta un raspuns inflamator sever in urma unei infectii, de regula bacteriana sau fungica.

Oricine poate ajunge sa dezvolte septicemia, insa riscului major de deces din aceasta cauza sunt supusi copiii mici (sub 1 an), varstnicii si persoanele cu sistem imunitar slabit.

In situatia in care septicemia degenereaza in soc septic, tensiunea arteriala scade in mod dramatic, pana in punctul in care se poate instala decesul. Tratamentul precoce al septicemiei, de regula cu antibiotice si fluide intravenoase, creste considerabil sansele supravietuirii.

Cauzele declansarii septicemiei sunt toate tipurile de infectii, cele mai frecvente fiind pneumonia, infectiile abdominale, infectiile renale si bacteremia (infectia fluxului sanguin).

Varsta inaintata este asociata in general cu un risc crescut de septicemie, alaturi de contactarea bacteriilor rezistente la antibiotice (care intretin infectia ce se dezvolta in septicemie), sistemul imunitar foarte slabit (in cazul pacientilor diagnosticati cu diverse tipuri de cancer sau cu HIV) sau apelarea la proceduri medicale complicate (interventii chirurgicale de natura estetica, de pilda).

Septicemia poate varia de la o forma usoara, pana la urma severa. Pe masura ce aceasta conditie medicala se inrautateste, fluxul sanguin care ajunge la organele vitale (creier, inima, rinichi etc.) este afectat, pana in punctul in care functiile organismului cedeaza.

Septicemia mai poate forma totodata cheaguri sanguine la nivelul organelor si al membrelor (inferioare sau superioare), respectiv al degetelor, conducand la forme variate de insuficienta organica si cangrena (moartea tesuturilor).

Majoritatea pacientilor se recupereaza dupa o forma usoara de septicemie, insa rata mortalitatii pentru socul septic se apropie de procentul de 50%. De asemenea, un episod sever de septicemie creste susceptibilitatea la infectii viitoare.

Medicii impart septicemia in trei faze septicemia, septicemia severa si socul septic. Astfel, tinta este tratarea septicemiei in faza incipienta, inainte sa devina periculoasa. Simptomele specifice acestei conditii medicale sunt

- febra mai mare de 38,5 grade C sau mai mica de 35 de grade C;
- rata cardiaca mai mare de 90 de batai pe minut;
- rata respiratiei care depaseste 20 de respiratii pe minut;
- infectie suspecta sau confirmata;

Septicemia severa declanseaza alte semne si simptome, care indica faptul ca cel putin un organ a fost afectat

- eliberare masiva de urina;
- schimbari bruste ale statusului mental;
- schimbari bruste ale numarului trombocitelor;
- dificultati de respiratie;
- batai neregulate ale inimii;
- dureri abdominale;

Socul septic prezinta toate simptomele septicemiei severe, prezentand in plus tensiune arteriala scazuta, care nu raspunde administrarii de fluide.

Diagnosticarea septicemiei poate fi dificila, intrucat semnele si simptomele sale pot fi cauzate de alte afectiuni. Medicii pot apela la numeroase analize si teste, pentru a depista infectia care a condus la declansarea septicemiei.

Testele de sange pot urmari

- dovada unei infectii;
- coagularea sangelui;
- functionarea anormala a ficatului/rinichilor;
- privarea organismului de oxigen;
- dezechilibrul electrolitic;

In functie de simptome, medicul poate sa efectueze si alte teste care vizeaza observarea fluidelor corporale

- Urocultura. Se efectueaza in cazul in care se suspecteaza o infectie a tractului urinar sau pentru identificarea bacteriei care a cauzat infectia.

- Secretiile ranilor. Daca exista o leziune cutanata ce pare sa fie infectata, se poate preleva o mostra a secretiilor sale, pentru intocmirea antibiogramei.

- Secretiile respiratorii. Cand pacientul elimina mucussputa prin tuse, acesta poate face un test al secretiilor respiratorii, care sa determine tipul germenului din spatele infectiei.

In cazul in care semnele infectiei nu sunt vizibile, medicul poate apela si la testele imagistice.

- Radiografia. Razele X pot ajuta la vizualizarea anomaliilor de la niveul plamanilor.
- Tomografia computerizata. Infectiile apendicelui, pancreasului sau intestinelor sunt mai usor de observat pe aceasta cale.
- Ecografia. Tehnologia care sta la baza ecografiilor foloseste ultrasunetele pentru obtinerea de imagini in timp real pe un monitor. Aceasta poate ajuta la depistarea infectiilor instalate la nivelul vezicii biliare si al ovarelor.
- RMN. Imagistica prin rezonanta magnetica poate ajuta la identificarea infectiilor prezente la nivelul tesuturilor, precum abcesele instalate la coloana vertebrala. Aceasta tehnologie foloseste undele radio si un magnet puternic pentru producerea de imagini ale structurilor interne.

Tratamentul precoce si agresiv creste semnificativ sansele supravietuirii in cazul septicemiei. Persoanele cu septicemie severa au nevoie de monitorizare medicala atenta si de tratament administrat intr-o unitate de terapie intensiva. In cazul septicemiei severe si a socului septic, este nevoie de aplicarea metodelor de reanimare, pentru stabilizarea respiratiei si a functionarii cardiace.

Medicamentele utilizate pentru tratarea septicemiei sunt

- Antibioticele. Tratamentul incepe imediat, chiar de la identificarea agentului infectios. Antibioticele sunt administrate intravenos, in general de spectru larg, pentru atacarea rapida a infectiei. Ulterior, tratamentul poate fi continuat cu substantele stabilite de antibiograma.

- Vasopresoare. Daca tensiunea arteriala ramane scazuta dupa administrarea intravenoasa a fluidelor, medicamentele vasopresoare, care contracta vasele de sange si ajuta la accelerarea fluxului sanguin.

Se mai pot administra doze scazute de corticosteroizi, insulina pentru stabilizarea nivelului de glicemie in sange, medicamente care regleaza raspunsul sistemului imunitar, analgezice sau sedative.

Pacientii cu septicemie severa primesc de regula si ingrijire suportiva, prin administrarea de oxigen si fluide intravenoase, in functie de problemele de sanatate specifice. Interventiile chirurgicale pot fi necesare pentru indepartarea surse infectiei, daca este vorba despre acumulari purulente (abcese).