Mononucleoza infectioasa

Mononucleoza infectioasa, cunoscuta de asemenea si sub denumirea de boala sarutului , este o infectie virala cauzata de virusul Epstein Barr.

Aceasta boala apare mai frecvent in randul adolescentilor si adultilor tineri, insa poate sa afecteze persoane din toate categoriile de varsta.

Desi nu este o boala grava in majoritatea cazurilor, simptomele sale pot fi serioase si pot persista timp de cateva saptamani sau chiar luni.

Mononucleoza infectioasa este cauzata de cele mai multe ori de virusul Epstein-Barr sau de citomegalovirus care sunt herpesvirusuri raspandite prin contact, de obicei cu secretii salivare, motiv pentru care este adesea asociat cu sarutul.

Cu toate acestea, virusul poate fi transmis si prin alte mijloace, cum ar fi utilizarea in comun a tacamurilor, paharelor sau altor obiecte contaminate cu saliva.

Durata eliminarii orale nu este complet clara, dar niveluri ridicate de eliminare pot continua timp de o medie de 6 luni dupa debutul bolii. Transmiterea este in general de la persoana la persoana, dar EBV nu este considerat o boala foarte contagioasa.

Transmiterea poate avea loc si prin transfuzia de sange sau transplantul de organe, dar aceste cazuri sunt mult mai rare.

Simptomele mononucleozei infectioase variaza si includ de cele maj multe ori febra, odinofagie severa, inflamarea ganglionilor limfatici (in special cei laterocervicali si axilari), oboseala extrema, dureri de cap, si uneori marirea splinei sau a ficatului.

Pot sa apara de asemenea si eruptii cutanate generalizate. Un semn distinctiv este prezenta depozitelor la nivelul amigdalelor, adica niste depuneri albicioase care apar pe amigdale si care poate fi confundate cu cele dintr-o amigdalita streptococica.

Este important ca pacientii sa se prezinte intr-un serviciu de specialitate in vederea diagnosticarii, deoarece un tratament gresit poate duce la complicatii.

Diagnosticul se pune de obicei pe baza tabloului clinic si poate fi confirmat prin teste de laborator.

Testele serologice sunt utilizate pentru a detecta anticorpii specifici impotriva virusului Epstein-Barr.

Monospot, un test rapid, este frecvent folosit pentru a confirma diagnosticul, desi nu este la fel de specific ca alte teste serologice mai complexe.

Desi mononucleoza infectioasa este in general o boala auto-limitata, pot aparea complicatii, mai ales in cazurile severe sau netratate.

Una dintre cele mai grave si serioase complicatii este ruptura splinei, care poate fi potential fatala si impune interventie medicala de urgenta.

Alte complicatii pot include hepatita, anemie hemolitica , trombocitopenie, si complicatii neurologice, cum ar fi meningita sau encefalita.

Tratamentul mononucleozei infectioase este in mare parte simptomatic, deoarece nu exista un tratament antiviral specific pentru EBV.

Pacientii sunt sfatuiti sa se odihneasca suficient si sa consume multe lichide pentru a preveni deshidratarea.

Analgezicele si antipireticele, cum ar fi paracetamolul sau ibuprofenul, pot fi utilizate pentru a reduce febra si a ameliora durerile de gat si durerile musculare.

Deoarece splina poate fi marita si fragila in timpul infectiei, dar si dupa, pacientilor li se recomanda sa evite activitatile fizice intense si sporturile de contact pentru a preveni riscul de ruptura splenica.

De obicei, acesta precautie trebuie mentinuta timp de cel putin cateva saptamani dupa disparitia simptomelor.

Actualele ghiduri recomanda ca pacientii cu mononucleoza infectioasa sa nu participe la activitati sportive timp de trei saptamani de la debutul simptomelor.

Decizia privind momentul reluarii activitatilor trebuie luata in mod comun, printr-o decizie partajata intre pacient si medic.

Populatiile imunodeprimate prezinta un risc mai mare de boala severa si morbiditate semnificativa.

Infectia cu virusul Epstein-Barr a fost legata de unele tipuri de cancer, inclusiv limfomul Hodgkin, limfomul non-Hodgkin si carcinomul nazofaringian, precum si de unele boli autoimune.

Prevenirea mononucleozei infectioase implica masuri de igiena personala, cum ar fi evitarea impartirii alimentelor, bauturilor sau obiectelor personale care pot fi contaminate cu saliva.

Deoarece EBV este un virus foarte raspandit si majoritatea oamenilor sunt expusi la el la un moment dat in viata, este dificil sa se evite complet infectia.

Cu toate acestea, cunoasterea si aplicarea masurilor de igiena pot reduce riscul de transmitere.

Mononucleoza infectioasa este o boala virala frecventa cauzata de virusul Epstein-Barr, in general, sau de Citomegalovirus, caracterizata prin simptome precum febra, dureri de gat, oboseala extrema si inflamarea ganglionilor limfatici. Desi simptomele pot fi severe si de lunga durata, majoritatea cazurilor se rezolva fara complicatii grave.

Diagnosticul prompt este esential pentru a evita investigatiile exhaustive si tratamentele inutile dar si pentru a minimiza complicatiile. Ruptura splenica este de departe cea mai temut conplicatie din aceasta afectiune . Deoarece evitarea expunerii la EBV este aproape imposibila , cel mai eficient mod de a preveni infectia este dezvoltarea unui vaccin EBV eficient, sigur si accesibil, care sa confere imunitate pe viata.

Tratamentul este in principal simptomatic, iar preventia implica masuri de igiena personala pentru a reduce riscul de transmitere. Cu o intelegere adecvata a bolii si aplicarea corecta a masurilor de gestionare, majoritatea pacientilor se recupereaaza in totalitate si fara sechele pe termen lung.

Bibliografie
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/mononucleosis/symptoms-causes/syc-20350328
https://www.webmd.com/a-to-z-guides/understanding-mononucleosis-causes
https://medlineplus.gov/infectiousmononucleosis.html