Mononucleoza infectioasa cu virus Epstein Barr

Mononucleoza infectioasa (MNI) este o boala infectioasa caracterizata printr-o triada de simptome: febra, faringita exudativa si limfadenopatie.

Cea mai frecventa cauza a mononucleozei infectioase este virusul Epstein-Barr (EBV), care face parte din familia Herpesvirusurilor.

Principala cale de transmitere este prin contact personal apropiat (picaturi de saliva) sau prin folosirea in comun a ustensilelor de baut si mancat.

Desi se transmite prin saliva, virusul nu este foarte contagios.

Aproximativ 90-95% dintre adulti au anticorpi anti-EBV, ceea ce inseamna ca au avut boala la un moment dat.

Copiii sunt cei mai expusi la infectie, dar mai putin de 10% dezvolta o forma tipica a bolii. Incidenta incepe sa creasca la adolescenti si tineri adulti (15-23 ani).

Virusul Epstein-Barr (EBV) invadeaza celulele epiteliale de la nivelul orofaringelui, unde are loc replicarea virala si eliberarea acestuia in secretii, urmata de infectarea celulelor B din tesuturile limfoide.

Celulele B infectate disemineaza virusul in intregul sistem limforeticular.

Perioada dintre infectare si aparitia primelor simptome ale bolii este lunga, variind intre 4 si 8 saptamani.

Clinic:

- prodrom cu stare generala influentata, cefalee ulterior

- febra

- faringita exsudativa (disfagie, exsudat pe amigdale alb sau gri, uneori chiar cu aspect necrotic)

- adenopatii cervicale/ generalizate (de obicei cu localizare simetrica, afecteaza mai ales ganglionii cervicali posteriori, auriculari posteriori.

Adenopatiile au dimensiuni crescute, sunt dureroase la palpare si ating dimensiuni maxime in prima saptamana de boala, ulterior scad in dimensiuni lent, in 2-3 saptamani)

- astenie uneori importanta

- splenomegalia se deceleaza la 50-60% dintre pacienti; incepe sa scada in dimensiuni din a treia saptamana de boala.

Variante clinice:

Multi pacienti au forme usoare de boala manifestate doar ca o faringita/amigdalita acuta

Forma tifoida: febra si adenopatii fara inflamatia faringoamigdaliana

Copiii de varsta mica dezvolta de obicei forme fruste de boala

- Splenomegalie marcata cu risc de ruptura splenica

- Rash cutanat, maculopapular, urticarian, uneori chiar petesial. Rashul apare de obicei dupa adminstrare de Ampicilina sau Amoxicilina pentru tratarea faringitei.

- Afectare neurologica: sdr Guillain Barre, paralizie de nervi cranieni sau faciali, meningoencefalita, meningita aseptica,mielita transversa, etc

- Altele: pneumonie, pleurezie, hepatita, colestaza,pancreatita, adenita mezenterica,etc

- Rar, anemie hemolitica, anemie aplastica, trombocitopenia, purpura trombocitopenica, sdr hemolitic-uremic, coagulare intravasculara diseminata . O parte din aceste manifestari se datoreaza productiei de auto anticorpi indusa de EBV.

- Limfohistiocitoza hemofagocitara caracterizata de citopenie, anomalii de functie hepatica, coagulopatie, feritina crescuta si alte semne si simptome datorate inflamatiei sistemice.

- Leucocitoza cu limfomonocitza, definita ca > 4500 limfocite /microl sau identificarea a > 10% limfocite atipice din totalul limfocitelor pe frotiul din sange periferic

- Anticorpi heterofili prezenti (deseori negativi la copilul sub 4 ani)

- Anticorpi anti EBV tip Ig M, Ig G (impotriva antigenelor capsidei).

Ac de tip Ig M sunt de obicei prezenti la debutul bolii si se mentin la un nivel crescut pentru aproximativ 3 luni.Acestia sunt un marker pentru infectia acuta. |

Ac de tip Ig G sunt detectabili in sange pe tot parcursul vietii si sunt un marker pentru infectia veche cu EBV. Rezultatele acestor teste trebuie atent corelate cu contextul clinic pentru ca desi prezenta

Ac de tip Ig M este inalt sugestiva pentru infectia acuta, alte herpes virusuri (CMV) pot induce producerea acestor anticorpi.

In plus, pe parcursul afectiunilorcu activare imuna intensa este posibila o reactivare serologica a virusului EBV asociata cu detectarea Ac de tip Ig M anti EBV in absenta manifestarilor clinice tipice de MNI.

- anticorpi impotriva antigenului nuclear (EBNA)- valoare detectabila la 6-12 saptamani dupa instalarea simptomelor; prezenta acestora la debutul bolii exclude clar o infectie acuta.

- Anticorpi Ig A cu rol inca nedeterminat- necesita studii

- Anticorpi antiantigen precoce (valori negative daca sunt recoltati in prima zi de boala)

- ADN EBV din sange -identificat prin test PCR (nu se recomanda in evaluarea cazurilor usoare)

- Transaminaze serice crescute

Diagnosticul pozitiv al mononucleozei infectioase se bazeaza pe tabloul clinic asociat cu prezenta anticorpilor heterofili.

In cazurile in care sindromul clinic este prelungit sau pacientul nu prezinta simptome clasice, se vor determina anticorpii anti-EBV de tip IgM si IgG, precum si anticorpii anti-EBNA.

Prezenta IgG anti-EBNA in primele 4 saptamani de evolutie exclude o infectie primara cu EBV.

Aproximativ 10% din cazurile de mononucleoza nu sunt cauzate de virusul Epstein-Barr.

Alti agenti care pot produce sindroame clinice similare includ citomegalovirus, HIV, Toxoplasma, herpesvirus tip 6 si virusul hepatitei B.

- Faringita streptococica, infectia cu CMV, HIV, Toxoplasma gondii, Arcanobacterium haemolyticum

- Anticonvulivante, antibiotice

- Limfoame

- Tratament suportiv: antitermice la nevoie, hidratare adecvata, antiinflamatorii locale faringiene

- Corticoterapia poate fi utilizata in obstructia cailor respiratorii secundara hiperplaziei tesutului limfoid si edemului de mucoasa, splenomegalie importanta, anemie hemolitica, afectare neurologica

- Aciclovir- nu are eficienta asupra infectiei latente si nici nu vindeca infectia cu EBV

- Se recomanda evitarea sporturilor de contact pana la recuperarea completa, pana cand splina revine la dimensiuni normale (peste 6 saptamani)

Majoritatea pacientilor cu infectie primara cu EBV au o recuperare completa si dezvolta imunitate pe viata.

Cele mai multe simptome dispar in 1-2 saptamani, desi starea de oboseala poate persista timp de mai multe luni.

Deoarece virusul EBV poate fi eliminat intermitent prin saliva timp de luni sau chiar ani, nu exista restrictii privind intoarcerea la scoala sau gradinita dupa ce copilul se simte bine.

Decizia de reluare a activitatilor complete depinde de starea generala a copilului, gradul de oboseala pe care il resimte si de alte simptome prezente in timpul bolii, cum ar fi splenomegalia.

Bibliografie:

https://www.webmd.com/a-to-z-guides/understanding-mononucleosis-causes

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/mononucleosis/symptoms-causes/syc-20350328

https://medlineplus.gov/infectiousmononucleosis.html