Melioidoza: o boala infectioasa grava

Melioidoza este o patologie infectioasa provocata de o bacterie numita Burkholderia pseudomallei.

Bacteria se transmite prin intermediul apei sau alimentelor contaminate, iar infectia are un tablou clinic variabil, deseori sever.

Atat oamenii, cat si animalele, pot face melioidoza.

Burkholderia pseudomallei, bacteria ce cauzeaza melioidoza, este cel mai frecvent gasita in sol si apa, in regiuni precum Asia si Australia.

Odata cu procesul de globalizare si cu accesul la calatorii in regiuni diverse si indepartate, incidenta meliodiozei a crescut si in alte continente si tari.

In regiunile cu o prevalenta mare a acestei bacterii, pacientii cu varsta intre 40 si 60 de ani sunt cel mai frecvent afectati, in special atunci cand acestia au patologii subiacente.

Copiii cu varsta sub 15 ani fac foarte rar aceasta boala infectioasa.

Infectia bacteriana poate fi autolimitata si vindecata cu ajutorul propriului sistem imunitar, in randul persoanelor sanatoase.

Exista insa anumite patologii ce cresc riscul de infectie si riscul de manifestari severe ale melioidozei.

Astfel, veti avea risc mai mare daca aveti una sau mai multe dintre urmatoarele:

- Diabet zaharat

- Consumul excesiv de alcool

- Boala cronica renala

- Boli pulmonare cronice precum fibroza chistica sau BPOC

- Cancer sau alte patologii ce altereaza sistemul imun

- Tratament medicamentos imunosupresor

- Talasemia

Mai mult decat acestea, profesiile si meseriile ce impun contact cu solul, apa sau animalele acvatice pot creste riscul de astfel de infectii.

Bacteria B.pseudomallei cauzeaza melioidoza.

Aceasta traieste in apre curgatoare si statatoare si in sol, preponderent in regiunile tropicale si subtropicale.

Contactul direct cu aceste surse sau consumul de alimente/apa contaminate pot produce infectia.

Desi infectia poate afecta atat oamenii cat si animalele, aceasta nu se poate transmite de la animal la om si nici inter-uman.

Pentru ca bacteria sa poata patrunde in organismul uman, este nevoie de o poarta de intrare: o leziune tegumentara superficiala sau profunda, inhalarea directa a bacteriei, ingestia acesteia etc.

In regiunile cu prevalenta mare, melioidoza este mai frecventa in sezonul rece sau ploios.

Semnele si simptomele infectiei sunt date de locul in care s-a cantonat preponderent bacteria.

Cel mai frecvent manifestarile tin de aparatul respirator, piele, sange sau o combinatie dintre acestea.

Melioidoza pulmonara. Bacteria poate produce pneumonie, caz in care pacientii vor experimenta:

- Tuse seaca, apoi productiva

- Dispnee sau lipsa de aer

- Durere toracica

- Febra

- Pierderea apetitului

- Durere de cap

Melioidoza tegumentara este o forma localizata a infectiei si se poate manifesta prin:

- Eruptii cutanate maculo-veziculoase

- Ulcere tegumentare

- Limfadenopatie (cresterea in dimensiuni a ganglionilor limfatici) in diferite regiuni

- Febra

Melioidoza sanguina sau sistemica se instaleaza in formele severe, cand bacteria a ajuns si a diseminat deja in sange.

Semnele si simptomele includ:

- Febra inalta

- Fatigabilitate extrema sau slabiciune

- Durere de cap

- Lipsa de aer

- Durere abdominala

- Durere articulara

- Confuzie, dezorientare sau alte modificari ale starii mintale

Aceste trei forme simptomatice sunt in mod tipic acute, cu manifestari ce se instaleaza brusc si evolueaza rapid.

Exista insa si forme "cronice" de melioidoza, in care simptomele se instaleaza treptat si dureaza 2 luni sau mai mult.

In acest timp bacteria se poate raspandi din locusul original catre alte regiuni, producand infectia diseminata.

In ambele situatii, atat in formele acute cat si in varianta cronica, exista o perioada de incubatie.

Aceasta reprezinta timpul dintre momentul contaminarii bacteriene si aparitia primelor manifestari si poate fi intre 1 si 4 saptamani.

Pentru a stabili diagnosticul de melioidoza, medicul va incepe cu cateva intrebari cu privire la simptomele dumneavoastra si la istoricul recent de calatorii.

Ulterior va face un examen clinic complet. Daca se suspicioneaza o infectie, primele si cele mai importante analize paraclinice vor fi analizele sanguine si cele urinare.

Fiind o patologie infectioasa destul de rara, melioidoza este deseori un diagnostic de excludere, dupa ce s-au infirmat alte infectii bacteriene cu tablou clinic similar.

Medicul va lua probe de urina, sange, sputa sau puroi daca acesta exista, pentru a putea fi analizate la laborator.

Prin diagnosticul microbiologic se pot identifica direct bacteriile, inclusiv B. pseudomallei.

Medicii trateaza melioidoza cu tratament antibiotic, fiind o infectie bacteriana.

Tratamentul se recomanda in doua faze:

- O faza initiala intensiva, in care antibioticele cu spectru larg sunt administrate pe cale intravenoasa, timp de cel putin 2 saptamani

- Faza a doua, de eradicare, in care tratamentul antibiotic se continua sub forma de comprimate orale, timp de cel putin 3 luni

Tratamentul este agresiv si de lunga durata din cauza severitatii infectiei si riscului de complicatii.

Deseori poate fi nevoie si de tratamente aditionale, simptomatice, pentru a ameliora starea generala a pacientului.

Va puteti reduce riscul de melioidoza, in special in zonele cu prevalenta mare a bacteriei, prin respectarea unor masuri de precautie:

- Daca aveti diabet zaharat sau boli renale cronice, evitati contactul direct cu apa din rauri/lacuri si cu solul din jur

- Purtati incaltaminte impermeabila atunci cand mergeti in zone umede

- Purtati manusi si echipament de protectie in timpul activitatilor precum gradinarit

- Acoperiti-va intotdeauna ranile tegumentare si evitati contaminarea lor cu produsi externi

- Faceti un dus abundent si schimbati-va hainele dupa ce ati intrat in contact cu apa sau solul potential contaminat

- Purtati echipamente de protectie la locul de munca, daca exista factori de risc

Majoritatea persoanelor care nu au co-morbiditati si au un sistem imunitar bun se recupereaza complet in urma infectiei, cu ajutorul tratamentului antibiotic potrivit.

Chiar si in cazul acestor pacienti, tratamentul este de lunga durata si trebuie respectat pentru a avea eficienta.

Prognosticul pacientilor imunodeprimati, cu forme severe de infectie, poate fi nefavorabil din cauza riscului de septicemie.

Diagnosticul si tratamentul precoce sunt esentiale pentru un prognostic cat mai bun.

Melioidoza este o boala infectioasa bacteriana mai frecventa in Asia si Australia, dar care poate afecta pe oricine.

Aceasta se manifesta variabil, existand riscul de bacteriemie si septicemie in special in randul pacientilor cu boli cronice sau sistem imunitar slabit.

Diagnosticul precoce si tratamentul antibiotic sunt esentiale pentru vindecare si recuperare completa.

Bibliografie
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/24051-melioidosis
https://www.cdc.gov/melioidosis/hcp/clinical-overview/index.html