Lepra sau boala Hansen

Boala Hansen, cunoscuta si sub numele de lepra, este o infectie cauzata de bacteria numita Mycobacterium leprae. Aceste bacterii se multiplica foarte incet si poate dura pana la 20 de ani ca semnele infectiei sa se manifeste.

Boala poate afecta nervii, pielea, ochii sau mucoasa nazala. Afectiunea ataca nervii periferici, care pot deveni umflati sub piele. Din cauza acestui lucru, zonele afectate pot pierde capacitatea de a simti atingerea sau durerea, ceea ce poate duce la leziuni, precum taieturi si arsuri.

De obicei, pielea afectata isi schimba culoarea si poate deveni mai deschisa sau mai inchisa, adesea uscata, cu pierdere de sensibilitate, fie rosiatica, din cauza inflamatiei pielii.

Daca nu este tratata la timp, leziunea nervilor poate duce la paralizia mainilor si a picioarelor. In cazuri foarte avansate, bolnavul poate avea leziuni multiple determinate de absenta sensibilitatii, iar in cele din urma degetele afectate pot fi reabsorbite in timp de catre organism, ducand la pierderea aparenta a degetelor de la maini si picioare.

Afectarea nervilor faciali poate conduce la dezvoltarea unor ulcere corneene si la orbire. Alte semne ale unui stadiu avansat al bolii Hansen includ pierderea sprancenelor si deformarea nazala, rezultata in urma deteriorarii septului nazal.

Diagnosticarea si tratamentul precoce previn de obicei dizabilitatile care ar putea rezulta din urma bolii. Astfel, persoanele care sufera de lepra pot continua sa lucreze si sa aiba o viata activa. Dupa inceperea tratamentului, persoana afectata nu mai este contagioasa. Totusi, este foarte important ca intregul curs de tratament sa fie terminat, conform recomandarilor date de medic.

In fiecare an, in jur de 250.000 de persoane din intreaga lume dezvolta aceasta afectiune. In trecut, lepra era o boala temuta, fiind considerata extrem de contagioasa si devastatoare, insa in prezent se stie ca este greu de raspandit si usor de tratat, odata ce a fost diagnosticata.

Cu toate acestea, inca mai exista numeroase prejudecati, iar cei care sunt afectati de lepra sunt izolati si discriminati in multe locuri unde boala este prezenta. Angajamentul continuu in combaterea acestui stigmat prin educatie si imbunatatirea accesului la tratament vor rezulta intr-o lume libera de aceasta boala complet tratabila.

Modul de transmitere al leprei de la om la om nu este cunoscut cu exactitate. Cercetatorii cred ca acest lucru poate avea loc atunci cand un individ care sufera de aceasta afectiune tuseste sau stranuta, iar o persoana sanatoasa inspira picaturile mici care contin bacteriile.

Boala este transmisa daca timp de cateva luni de zile a existat un contact apropiat si prelungit cu o persoana care nu a tratat afectiunea.

Lepra nu poate fi transmisa prin contactul normal cu o persoana care sufera de aceasta boala. Asta inseamna ca boala Hansen nu se transmite in urmatoarele situatii:

- daca dati mana cu cineva sau daca imbratisati o persoana care sufera de lepra;
- daca stati langa un bolnav intr-un mijloc de transport in comun;
- daca luati masa impreuna.

De asemenea, boala nu se transmite pe parcursul sarcinii, de la mama la copilul nenascut, si nici prin intermediul contactului sexual.
Din cauza modului lent de crestere al bacteriilor si a timpului indelungat care este necesar pentru ca semnele bolii sa apara, sursa infectiei este de multe ori greu de depistat.

Factori de risc

Exista in jur de 2 milioane de oameni cu dizabilitati permanente in intreaga lume ca urmare a bolii Hansen. In general, riscul de imbolnavire cu aceasta boala al oricarui adult este foarte mic, intrucat mai mult de 95% dintre oameni prezinta imunitate naturala la aceasta boala.

Simptomele afecteaza in mare parte pielea, nervii si membranele mucoase. Acestea sunt o parte dintre simptomele legate de piele:

- pete decolorate ale pielii, de obicei netede, care pot fi amortite si pot arata estompate (mai deschise decat pielea din jur);
- piele rigida, uscata sau groasa;
- excrescente (noduli) ale pielii;
- ulcere nedureroase situate in talpile picioarelor;
- umflaturi nedureroase pe fata si pe lobii urechilor;
- pierderea sprancenelor sau a genelor.

Simptome cauzate de deteriorarea nervilor:
- slabiciune musculara sau paralizie (mai ales in maini si in picioare);
- amorteala in zonele afectate ale pielii;
- probleme oculare care pot duce la orbire (atunci cand nervii faciali sunt afectati);
- nervi umflati (in special cei din jurul coatelor si al genunchilor, precum si in partile laterale ale gatului).

Simptome cauzate de boala in membranele mucoase:
- nas infundat;
- sangerari nazale.

Din cauza faptului ca boala Hansen afecteaza nervii, o pierdere a sensibilitatii poate sa apara. Cand acest lucru are loc, leziuni precum arsurile pot trece neobservate.

Deoarece este posibil ca bolnavul sa nu mai simta durere, acesta trebuie sa aiba o grija deosebita pentru a se asigura ca toate partile afectate ale corpului nu vor fi vatamate.

In cazul in care boala ramane netratata, acestea sunt o parte dintre semnele unui stadiu avansat de lepra:
- paralizia si mutilarea mainilor si a picioarelor;
- deformarea nasului;
- pierderea sprancenelor;
- scurtarea degetelor datorita reabsorbtiei;
- orbirea;
- ulcerele cronice la baza picioarelor care nu se vindeca.

Alte complicatii care pot aparea uneori:
- nervi durerosi sau sensibili;
- roseata si durere in jurul zonei afectate;
- senzatie de arsura pe piele.

Boala Hansen poate fi recunoscuta prin aparitia unor pete pe piele care pot parea mai deschise sau mai inchise la culoare decat pielea normala. Uneori, zonele afectate pot fi rosiatice. Absenta sensibilitatii in aceste parti ale pielii este obisnuita. Este posibil ca bolnavul sa nu poata simti o atingere usoara sau o intepatura de ac.

Pentru a confirma diagnosticul, medicul va lua o mostra de piele sau nerv (prin intermediul unei biopsii a pielii sau a nervilor), pentru a depista bacteria la microscop. Totodata, acesta poate efectua mai multe teste pentru a exclude alte afectiuni ale pielii.

Lepra este tratata cu o combinatie de antibiotice. In mod obisnuit, sunt administrate doua sau trei antibiotice in acelasi timp. Aceasta terapie multimedicamentoasa ajuta la prevenirea rezistentei bacteriilor la antibiotice, care ar putea aparea din cauza duratei tratamentului.

Tratamentul dureaza de obicei 1-2 ani. Boala poate fi vindecata daca tratamentul este urmat exact asa cum a fost prescris. Antibioticele folosite in timpul tratamentului vor elimina bacteria care produce lepra.

Totusi, desi tratamentul poate vindeca boala si impiedica agravarea acesteia, deteriorarea nervilor si desfigurarea fizica, care ar putea sa apara inainte de diagnosticare, sunt ireversibile. De aceea, este important ca diagnosticul sa fie stabilit cat mai curand posibil, inainte ca o afectare permanenta a nervilor sa aiba loc.