Insuficienta renala determinata de infectia cu hantavirus (Febra hemoragica cu sindrom renal)

Insuficienta renala determinata de infectia cu hantavirus, cunoscuta si sub numele de febra hemoragica cu sindrom renal (FHSR), reprezinta un grup de boli similare din punct de vedere clinic, cauzate de hantavirusurile din familia Bunyaviridae.

Acest grup cuprinde boli precum febra hemoragica coreeana, febra hemoragica epidemica si nefropatia epidemica. Printre virusurile care provoaca acest set de afectiuni se gasesc: Hantaan, Dobrava, Saaremaa, Seoul si Puumala.

In functie de virusul care provoaca febra hemoragica, moartea survine la mai putin de 1% pana la 15% dintre pacienti. Mortalitatea variaza intre 5% si 15% pentru boala cauzata de virusul Hantaan si este mai mica de 1% atunci cand boala se dezvolta in urma infectarii cu virusul Puumala.

Febra hemoragica cu sindrom renal se gaseste in intreaga lume. Virusul Hantaan este larg raspandit in Asia de Est, in special in China, Rusia si Coreea. Virusul Puumala se gaseste in Scandinavia, Europa de Vest si in vestul Rusiei.

Virusul Dobrava are o distributie in principal in Balcani, iar virusul Seoul este raspandit in toata lumea. Saaremaa se gaseste in Europa Centrala si in Scandinavia. In America, hantavirusurile provoaca o boala diferita, cunoscuta sub numele de sindromul pulmonar cu hantavirus.

Rozatoarele reprezinta rezervorul natural pentru hantavirusuri. Printre purtatorii cunoscuti se afla: soarecele de camp dungat (Apodemus agrarius), care este rezervorul pentru virusurile Saaremaa si Hantaan; sobolanul brun sau norvegian (Rattus norvegicus), rezervorul virusului Seoul; soarecele scurmator (Clethrionomys glareolus), rezervorul pentru virusul Puumala; soarecele de camp cu gatul galben (Apodemus flavicollis), care poarta virusul Dobrava.

Deoarece hantavirusurile sunt purtate si transmise de rozatoare, oamenii pot deveni infectati cu acesti virusuri si pot dezvolta febra hemoragica cu sindrom renal dupa expunerea la urina, materiile fecale sau saliva aerosolizata a rozatoarelor infectate sau dupa expunerea la praful din cuiburile lor.

Transmiterea virusului poate avea loc si atunci cand urina infectata sau celelalte elemente mentionate vin in contact direct cu pielea crapata sau cu membranele mucoase ale ochilor, nasului sau gurii. In plus, persoanele care lucreaza cu rozatoarele vii pot fi expuse hantavirusurilor prin muscaturile rozatoarelor infectate.

Transmiterea de la o persoana la alta poate sa aiba loc, dar acest lucru se intampla extrem de rar. Interactiunea dintre sistemul imunitar al gazdei si hantavirusuri este de mare importanta pentru infectia cu hantavirus. Patogenia infectiei cu hantavirusuri la oameni este in mod evident afectata de factorii imunologici.

Simptomele insuficientei renale determinate de infectia cu hantavirus se dezvolta de obicei la 1-2 saptamani dupa expunerea la materialul infectat, dar in cazuri rare poate dura pana la 8 saptamani pana cand simptomele incep sa se manifeste. Simptomele initiale debuteaza brusc si cuprind dureri de cap intense, frisoane, febra, dureri de spate si abdominale, greata si vedere incetosata.

Anumite persoane pot dezvolta o inrosire a fetei, o inflamatie sau roseata a ochilor sau o eruptie cutanata. Simptomele ulterioare pot include scaderea tensiunii arteriale, soc acut, cresterea permeabilitatii vasculare si insuficienta renala acuta, care poate provoca o supraincarcare severa a fluidelor.

Severitatea bolii variaza in functie de virusul care provoaca infectia. Infectiile cu virusurile Hantaan si Dobrava provoaca de obicei simptome severe, in timp ce infectiile cu virusurile Saaremaa, Puumala si Seoul sunt de obicei mai moderate. Recuperarea completa poate dura cateva saptamani sau chiar luni de zile.

Mai multe teste de laborator sunt necesare pentru confirmarea diagnosticului de insuficienta renala determinata de infectia cu hantavirus la pacientii cu manifestari clinice compatibile cu diagnosticul acestei boli.

Se stabileste ca acesti pacienti au febra hemoragica cu sindrom renal in cazul in care rezultatele testelor serologice sunt pozitive pentru infectia cu hantavirus, o dovada a antigenului hantavirus in tesuturi (determinat prin colorare imunohistochimica si examen microscopic) sau o dovada a secventelor de ARN ale hantavirusului in sange sau tesuturi.

Terapia de sustinere constituie principala modalitate de ingrijire pentru pacientii infectati cu hantavirus. Ingrijirea include gestionarea atenta a nivelurilor de lichide (hidratare) si de electroliti (de exemplu: sodiu, potasiu, clorura) ale pacientului, mentinerea unor valori normale de oxigen si tensiune arteriala si tratamentul adecvat al unor eventuale infectii secundare.

De asemenea, dializa poate fi necesara pentru a corecta supraincarcarea severa de fluide. Medicamentele antivirale s-au dovedit a fi eficiente in diminuarea manifestarii bolii si a mortii asociate cu febra hemoragica cu sindrom renal, daca sunt utilizate foarte devreme in boala.

Terapia de substitutie renala continua a devenit o terapie importanta si utilizata pe scara larga pentru pacientii de insuficienta renala determinata de infectia cu hantavirus care se afla in stare critica si care prezinta leziuni multiorganice, edem pulmonar, supraincarcare cu fluide, tulburari electrolitice severe, cerebropatie, sindromul de detresa respiratorie acuta si leziuni renale acute.

Controlul rozatoarelor reprezinta principala strategie pentru prevenirea infectiilor cu hantavirus. Populatiile de rozatoare din apropierea comunitatilor umane ar trebui controlate, iar rozatoarele ar trebui sa fie eliminate din case sau din jurul acestora.

Oamenii ar trebui sa evite contactul cu urina, materiile fecale si saliva rozatoarelor, precum si cu materialele de cuibarit ale acestora, iar masurile de siguranta descrise anterior ar trebui respectate atunci cand se curata zonele infestate cu rozatoare.