Informatii esentiale despre tifos

Tifosul este o boala cauzata de infectia cu una sau mai multe bacterii din genul Rickettsia. Puricii, capusele sau paduchii transmit aceste bacterii prin muscatura lor.

Aceste insecte sunt tipuri de animale nevertebrate cunoscute sub denumirea de artropode. Atunci cand artropodele ce poarta bacterii Rickettsia musca o persoana, acestea transmit bacteriile cauzatoare de tifos.

Scarpinarea leziunii provocate de artropode permite accesul in sange al bacteriilor. Odata ajunsa in sange, bacteria incepe sa se multiplice.

Tifosul a fost pentru prima data descris in anul 1528. Numele provine din limba greaca, de la cuvantul tifos, acesta insemnand tulbure, descriind astfel starea celor infectati. Febra tifoida si tifosul sunt boli distincte cauzate de bacterii diferite.

Exista trei tipuri de tifos:

Tifosul exantemic (epidemic sau european) - provocat de Rickettsia prowazecki;

Tifosul murin (endemic) - cauzat de Rickettsia mooseri.

Tifosul tropical

Epidemiile de tifos au loc, de obicei, doar in tarile in curs de dezvoltare sau in regiunile sarace, unde sunt conditii de igiena precare. Tifosul nu este in general o problema in Europa.

Tifosul netratat poate duce la complicatii grave si este potential letal. Este important consultul unui medic daca este banuita prezenta tifosului.

Tifosul nu este transmis de la persoana la persoana. Exista trei tipuri diferite de tifos, fiecare tip fiind cauzat de un alt tip de bacterie si transmis de un alt tip de artropod.

Tifosul epidemic

Acest tip de tifos este cauzat de Rickettsia prowazecki si este transmis de paduchi. Acesta se gaseste in intreaga lume, de obicei, in zonele cu populatie numeroasa si conditii de igiena precara, ce favorizeaza infestarile cu paduchi.

Tifosul endemic

Cunoscut si sub numele de tifos murin, acest tip de tifos este cauzat de Rickettsia typhi si este transmis de purici sau de sobolani.

Tifosul tropical

Acest tip de tifos este cauzat de Orientia tsutsugamushi si este purtat de purici. Acest tip de tifos se gaseste mai frecvent in Asia, Australia, Noua Guinee si Insulele Pacificului. Se mai numeste si boala tsutsugamushi.

Atropodele devin purtatoare de bacterii atunci cand se hranesc cu sangele unei persoane sau al unui animal infectat. Bacteriile, pe langa faptul ca sunt transmise prin intepatura artropodelor, pot fi, de asemenea, transmise si prin fecalele lor.

Daca pielea este gratata in zona in care artropodele s-au hranit, facand astfel o leziune, este foarte posibil ca bacteria sa fie reintrodusa in fluxul sanguin.

Simptomele pot varia in functie de tipul de tifos, dar exista simptome ce sunt asociate cu toate cele trei tipuri, cum ar fi:
• Durere de cap;
• Febra;
• Frisoane;
• Eczeme.

Simptomele tifosului epidemic apar de obicei brusc si includ:
• Cefalee severa;
• Febra ridicata;
• Eruptii pe partea anterioara sau posterioara a toracelui;
• Confuzie;
• Hipotensiune;
• Fotofobie;
• Dureri musculare severe.

Simptomele tifosului endemic dureaza de la 10-12 zile si sunt foarte asemanatoare cu simptomele tifosului epidemic, dar sunt de obicei mai putin severe. Acestea mai includ si:
• Tuse seaca;
• Greata si varsaturi;
• Diaree.

Simptomele observate la persoanele cu tifos tropical sunt:
• Noduli limfatici inflamati;
• Fatigabilitate (stare de oboseala);
• Leziune rosie in locul unde a fost muscatura;
• Tuse;
• Eczema.

Perioada de incubare a bolii este in medie de pana la 14 zile. Simptomele vor aparea, de obicei, dupa 5-14 zile de la infectare.

Calatorii care sunt infectati cu tifos in strainatate pot sa nu experimenteze simptomele pana nu se intorc acasa. De aceea, este recomandata informarea medicului cu privire la orice calatorie recenta.

Daca este banuita prezenta tifosului, medicul va pune intrebari despre simptome si despre istoricul personal si familial. Pentru a ajuta la diagnosticare, se informeaza medicul daca:
• Se traieste intr-un mediu aglomerat;
• Se cunosc alte cazuri de tifos in comunitate;
• S-a calatorit recent.

Diagnosticarea este dificila deoarece tifosul are simptome asemanatoare cu ale altor boli infectioase precum:
- malaria: boala infectioasa raspandita de tantari;
- bruceloza: o boala infectioasa cauzata de speciile bacteriene Brucella.

Testele de diagnosticare a prezentei tifosului includ:
- biopsie cutanata: un esantion de tegument din eruptia cutanata va fi testat intr-un laborator;
- testul de imunofluorescenta: utilizeaza coloranti fluorescenti pentru a detecta tifosul;
- alte teste de sange: rezultatele pot indica prezenta bacteriei.

Antibioticele utilizate cel mai frecvent in tratarea tifosului sunt:
- doxiciclina: reprezinta tratamentul de electie;
- cloramfenicol: o optiune pentru femeile insarcinate sau care alapteaza;
- ciprofloxacina: se administreaza la adultii care nu pot lua doxiciclina.

Complicatiile tifosului

Complicatiile tifosului includ:
- hepatita (inflamatia ficatului);
- hemoragia gastointestinala;
- hipovolemia (scaderea volumului de sange din organism).

Tratamentul precoce cu antibiotic este foarte eficient si recidivele nu sunt prezente daca tratamentul a fost administrat corect. Tratamentul administrat tarziu sau diagnosticarea gresita pot duce la un caz mai sever de tifos.

Epidemiile tifosului sunt mai frecvente in zonele sarace, aglomerate, cu o igiena precara. Oamenii care sunt cel mai expusi riscului de a muri sunt cei care nu se prezinta la medic. Rata generala a mortalitatii pentru tifosul netratat depinde de tipul de tifos si de alti factori, cum ar fi varsta si starea generala de sanatate.

Cele mai mari rate de mortalitate sunt observate la varstnici si la subnutriti. Copiii se recupereaza de obicei dupa infectia cu tifos. Persoanele cu afectiuni cronice (cum ar fi diabetul zaharat, alcoolismul sau tulburarile renale cronice) prezinta, de asemenea, un risc mai mare de mortalitate.

Mortalitatea pentru tifosul epidemic la cei ce nu se trateaza poate varia de la 10 la 60%, iar mortalitatea la tifosul tropical poate varia pana la 30%. Tifosul endemic este rareori mortal, chiar si fara tratament. Moartea survine in cel mult 4% din cazuri.

In timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, a fost creat un vaccin pentru prevenirea tifosului epidemic. Cu toate acestea, din cauza numarului redus de cazuri, s-a incetat fabricarea vaccinului. Cea mai usoara modalitate de a preveni tifosul este evitarea daunatorilor ce il raspandesc.

Sugestii de prevenire:
• Mentinerea igienei personale adecvate (ajuta la protejarea tegumentului de paduchi ce transmit boala);
• Controlul populatiei de rozatoare (rozatoarele sunt cunoscute ca purtatoare de artropode);
• Evitarea calatoriilor in regiunile in care a avut loc expunerea la tifos sau in tari care prezinta un risc ridicat de cauza igienei precare.
• Chimioprofilaxia cu doxiciclina (utilizata ca preventie numai de cei care prezinta un risc inalt);
• Se recomanda imbracamintea de protectie impotriva artropodelor in zonele in care au aparut focare de tifos.