Infectiile nosocomiale - infectiile contactate in spital sau alte unitati medicale

Infectiile nosocomiale sunt infectiile pe care un pacient le dobandeste in cursul spitalizarii si tratarii pentru o alta infectie.

Aceasta inseamna de fapt ca in cursul internarii si tratarii unui pacient pentru o anumita afectiune acesta dobandeste din mediul intraspitalicesc o infectie adiacenta.

Infectiile nosocomiale contrar aparentelor nu tin doar de factorul igienic al spitalului.

Igiena spitalului este un factor determinant dar nu este singurul, deoarece toate spitalele atat din Romania dar nu numai, in decursul tratarii pacientilor acumuleaza involuntar un numar semnificativ de germeni si astfel un spital va putea fi o rezerva pentru aceste infectii nosocomiale indiferent de starea de igiena a institutiei.

Infectiile nosocomiale apar cel mai adesea la pacientii care au un timp de expunere sau de internare prelungit astfel ca principalele sectii unde pot sa apara aceste infectii sunt sectiile chirurgicale sau mai precis saloanele unde pacientii ce au suferit o interventie chirurgicala vor fi internati.

Pe langa perioada de expunere la mediul spitalicesc prelungita se adauga si faptul ca au imunitatea deprimata, adica sistemul lor de aparare sau imunitar este compromis datorita interventiei chirurgicale suferite, plus faptul ca bariera pielii sau a straturilor viscerale de protectie este compromisa prin sectionarea acestora in timpul interventiei chirurgicale.

Cel mai adesea la acesti pacienti trebuiesc adaugate o serie de materiale sanitare care constituie protocol pentru îngrijirea completa si asistenta medicala si aici facem referire la cauze si modul de infectare al pacientilor.

- In sectiile de A.T.I. sau de terapie intensiva unde se pot prezenta pacientii ce au suferit arsuri pe portiuni mari ale organismului, bariera de piele numai constituie o bariera eficienta de oprire a infectiilor, iar astfel exista o posibilitate de infectare mult mai usoara.

In multe dintre sectiile atat de ATI cat si de Oncologie sau de Pneumologie pacientii pot necesita ventilatie sau oxigenoterapie, aceasta inseamna ca oxigenul trebuie sa le fie administrat printr-o cale externa de intubare, intubare care poate fi de mai multe tipuri, astfel ca infectarea poate sa aiba loc tocmai pe aceasta cale pe unde le este administrata oxigenoterapia necesara sustenabilitatii parametrilor vitali.

O alta caracteristica in asistenta medicala o reprezinta pacientii care au nevoie de o imobilizare prelungita la pat, iar pentru acestia mictiunea le este asigurata printr-o sonda urinara. Aceasta sonda va largi usor caile urinare si astfel va permite o poarta de acces mai facila germenilor si prin sondare se produce o slabire a lumenului uretral sau micro-leziuni care in timp vor permite o scadere si mai mult a barierei interne de acces pentru germeni.

Iar o alta cale de infectare este cea clasica, adica cea specifica fiecarui tip de: bacterie, virus sau agent micotic in parte. Aceasta inseamna ca acesti germeni vor patrunde pe caile specifice lor : aeriana, contact direct cu o plaga sau pe cale sanguina, etc.

Acest tip de germeni sunt cu atat mai periculosi cu cat majoritatea agentilor patogeni ce cauzeaza infectii nosocomiale sunt germenii care au fost tratati deja pe sectiile spitalului la alti indivizi, iar acestia sunt cei care au reusit totusi sa se mentina activi si sa nu fie lezați de catre antibioticele clasice ori antivirale sau antimicoticele administrate pentru vindecarea pacientului.

Astfel ca cel mai adesea acesti germeni cauzatori de infectii nosocomiale poarta denumirea de bacterii,virusuri sau fungi MDR (Multi-drug-resistent), germeni rezistenti la o serie de tratamente medicamentoase. Infectare si agenti infectiosi:

Infectiile nosocomiale se sub-impart in functie de poarta de acces sau de sistemul afectat, astfel ca in ordinea aproximativa a frecventei regasim :

- Infectii respiratorii;
- Infectii urinare;
- Infectii digestive;
- Infectii viscerale (peritoneale, etc.);
- Infecti pe plaga (Plaga operatorie, plaga de leziune, etc.)

Agentii patogeni ce sunt cel mai adesea implicati sunt reprezentati si de bacterii care in mod normal nu pun atatea probleme unui individ, insa trebuie tinut cont de faptul ca vorbim de persoane imuno-deprimate, cu un sistem imunitar mult slabit (post-operator, post tratament cu imunosupresoare, sau indivizi infectati cu HIV sau care au suferit un traumatism sau arsuri severe ce le-a afectat imunodeprimarea), la aceasta mai adaugam si faptul ca acesti germeni sunt rezistenti la tratament, astfel ca un exemplu il constituie bacteria din clasa stafilococilor si anume stafilococul aureus, sau variatia sa si mai nociva (MRSA) stafilococul aureus rezistent la meticiclina.

La acestia doi se adauga candida albicans, sau altfel spus fungii, micoza care dupa un tratament cu antibiotic puternic vor produce patologia cu denumirea de candidoza. Candidoza poate fi bucala sau vaginala, iar acest germene va produce aceasta micoza o data ce bacteria competitoare a fost eradicata prin tratament cu antibiotic si astfel candidoza se poate dezvolta.

O alta bacterie implicata este Pseudomonas aeruginosa si reprezinta  o bacterie ce poate infecta tractul respirator, urinar sau poate infecta pe cale sanguina. Aceasta bacterie este catalogata ca o bacterie ce produce infectii oportuniste, adica exact tocmai cele din categoria infectiilor nosocomiale, si pot produce probleme severe deoarece este rezistenta la o serie de antibiotice clasice din categoria penicilinelor sau anumite sub-tipuri de cefalosporine.

Pentru depistarea tratamentului cel mai eficient in cazul tuturor acestor bacterii care sunt rezistente la mai multe clase si sub-clase de antibiotice este necesara depistarea printr-o antibiograma sau teste de rezistenta, adica prin izolarea in laborator a bacteriei decelate de la persoana infestata si mai apoi prin aceste si alte teste de laborator specifice se va putea gasi cel mai eficient tratament pentru a nu supraincarca nici organismul uman.

O alta bacterie tot pe cale aeriana este si Bacilul Koch MDR, adica bacilul implicat in tuberculoza si astfel vorbim de bacilul Koch multi-drug resistent, adica vorbim de o forma agravata de tuberculoza care nu cedeaza la antibioticele clasice pentru tratarea acestei patologii.

Tot in cazul infectarii pe cale aeriana sau a cailor aeriene vorbim si de legionela sau de Boala legionarilor. Acest bacil a fost observat a se transmite cel mai rapid prin aparatura de ventilare adica prin aerul conditionat la care trebuie sa se adauge si o umezeala a mediului.

Legionela nu cedeaza la antibioticele clasice si pentru depistarea infectarii este necesara o verificare a aparatelor de aer conditionat din incaperile unde se suspecteaza infectarea.

Trecand de la infectiile respiratorii si parcurgand spre cele implicate in infectii digestive se poate vorbi de categoria mare a enterococilor, denumirea fiindu-le data de doua caracteristici ale sale si anume (Enteros – intestin) si coci (forma ovoidala). Aceasta clasa de bacterii se regasesc in intestinele umane si cuprind o varietate de subclase din aceasta bacterie.

Una din cele mai comune bacterii este Escherichia coli - o bacterie ce se regaseste in cantitati reduse (si o anumita tulpina a sa) si in intestinul uman la omul sanatos, in schimb anumite tulpini patogene si in numar crescut declanseaza patologia denumita enterocolita, adica infectarea intestinului, ce ca si simptome este recunoscuta prin diaree, dureri abdominale, varsaturi. In cadrul acestor tulpini de E.coli unele tulpini pot produce infectii digestive, urinare.

Unele din aceste tulpini de E.coli vor produce sepsis sau septicemie adica o infectie puternica generalizata care nu cedeaza la antibiotice sau la alte tratamente.
Alte bacterii in infectiile nosocomiale sunt : rotavirusul, acinetobacter baumanni, stenotrophomonas maltophilia.

Statistic vorbind, infectarea pacientilor prin aceste infectii nosocomiale se produce la un procent de 20-25% din persoanele internate in spital.

Mai mult de 60% din aceste persoane care s-au infectat in timpul spitalizarii nu vor sesiza aceasta infectare deoarece fie in timpul tratamentului pentru patologia de baza (pentru care au fost internati) sunt tratati si pentru cea secundara, fie imediat in perioada de dupa internare vor primi terapie medicamentoasa pentru aceasta a doua infectie, dar la care aceste persoane vor raspunde reusind sa fie eradicata aceasta infectie oportunista fara prea multe complicatii.

Astfel ca vorbim de un procent de 40% (din cei 20-25% infectati), deci generalizand matematic de un 8-10% din persoanele internate la care infectile nosocomiale reprezinta un factor agravant sever. Pentru acest procent se incearca continuu a se respecta masurile igienice, de preventie si de tratament specifice mediului spitalicesc.

Masurile de tratament includ depistarea in laborator a antibioticului, antimicoticului sau a medicamentului la care germenul va raspunde cel mai bine in sensul in care va putea fi eradicat eficient, total si fara complicatii adiacente sau reduse la minim.

In ceea ce priveste preventia aceasta este inclusa in orice unitate sanitara de tratament si porneste de la regulile generale de igiena prezente in orice institutie, dar merge mai departe cu masuri igienice specifice, adica purtarea in cazul oricarei proceduri medicale sau de anamneza a manusilor de consult, o igiena permanenta a mainilor exploratorului sau cadrului medical, cat si igienizarea specifica salilor chirurgicale care dureaza mai multe minute prin miscari specifice sau prin purtarea manusilor chirurgicale de catre personalul medical ce opereaza.

Sterilizarea instrumentarului si folosirea instrumentelor de unica folosinta in multe din masurile de asistenta medicala a pacientului reprezinta tot o masura de igiena necesara si care se practica.

La toate acestea se adauga si electia celui mai bun tratament medicamentos pentru infectia primara pentru care se prezinta pacientul, deoarece administrarea repetata a unui tratament prea puternic, mult mai puternic decat ar fi necesar in eradicarea acelui germene va duce tocmai la crearea a si mai multor germeni MDR (rezistenti la antibiotice).

Pacientul are si el totodata rolul sau, in ideea in care trebuie estompata auto-administrarea la domiciliu sau in alte locatii a tratamentului pentru anumite patologii, fara consultarea si prescriptia medicala, sa mentina si el masurile igienice ce tin de sine pe perioada sederii in sectia de spital, cat si respectarea regimului de vizite ale pacientului, existand riscul de aducere a germenilor din afara spitalului prin acesti vizitatori.

Pacientul trebuie sa cunoasca si el aceste obligatii igienice pe care le are si care pot ajuta si pentru aceasta trebuie sa aiba o informare adecvata. Un pacient informat este un om mai sanatos.