Infectiile fungice

Infectiile fungice se dezvolta atunci cand tesuturile sunt invadate de una sau mai multe specii de fungi (ciuperci). Acest tip de infectie poate cauza afectiuni usoare de piele, infectii grave ale tesuturilor pulmonare sau ale pielii (septicemie) sau boli sistemice. Fungii dismorfici initial nu provoaca afectiuni, dar in timp isi pot modifica forma (factorul principal fiind mediul) provocand diverse dezechilibre; alti fungi sunt patogeni si pot cauza boli grave.

Exista mai multe tipuri de microorganisme: bacterii, virusuri, paraziti si ciuperci. In mod normal acestea traiesc in natura sub doua forme: ca ciuperci (levuri) unicelulare sau bacterii filamentoase (cunoscute si sub denumirea de "mucegai"). Deseori, ciupercile, precum cele care cresc pe un bustean putrezit, pot fi vazute cu ochiul liber, iar altele nu. Iar mucegaiul poate fi observat pe fructe, paine si in spatiile cu umiditate crescuta. Exista peste 50.000 de specii de ciuperci in mediul inconjurator, insa numai 200 sunt asociate cu boli umane; dintre acestea, doar 20-25 de specii sunt cauze comune ale infectiilor.

Majoritatea infectiilor fungice apar atunci cand o persoana este expusa la o sursa infectioasa de genul sporilor de pe suprafete, aer sau sol sau excremente de pasare. De obicei, cand sistemul imunitar este slabit, organismul devine mediu propice de dezvoltare pentru ciuperci. Oricine poate suferi de o infectie fungica, totusi, anumiti oameni au risc crescut la acestea si manifesta recurenta; printre acestia sunt pacientii cu HIV / Sida, cei care fac chimioterapie, dar si cei care sufera de boli cronice (diabet zaharat, boli ale plamanilor etc.).

Infectiile fungice pot fi localizate la suprafata pielii, in pliurile acesteia dar si in alte zone unde caldura si umezeala sunt pastrate de imbracaminte sau incaltaminte. Totodata, acestea se pot instala in crapaturi ale pielii, in mucoasa membranelor, sinusuri si plamani. Aceste infectii pot provoca inflamatii si leziuni ale tesuturilor, iar la unele persoane pot declansa reactii alergice.

Transmitere
Infectiile fungice pot fi transmise de la o persoana la alta prin contact direct (atingerea anumitor parti ale corpului) sau prin intermediul obiectelor sau suprafetelor atinse de persoana infectata.

1. Infectiile fungice superficiale ale pielii, unghiilor si parului
Infectiile fungice superficiale pot fi cauzate atat de levuri cat si de mucegai. Pielea este populata cu un amestec de microorganisme, numit flora, care previne bolile de piele si nu solicita sistemul imunitar. Daca exista o crapatura la nivelul pielii sau in cazul in care sistemul imunitar este compromis, oricare dintre microorganismele prezente pot provoca o infectie sau o rana la nivelul pielii. In cazul in care balanta microorganismelor se schimba, in sensul ca exista mai multi fungi decat bacterii (situatie intalnita mai ales in tratamentul cu antibiotice cu spectru larg), atunci persoana ar putea manifesta o micoza.
2. Infectiile cu levuri
Candidoza este cea mai comuna infectie cu levuri cauzata, in primul rand, de hiperproductia de candida albicans dar si a altor specii de candida care fac parte din flora normala. In cavitatea bucala, candidoza bucala cauzeaza inflamatie si eritem dar si aparitia unor depozite branzoase, de culoare alba. La bebelusi, candida poate declansa dermatita de scutec. La femei provoaca mancarime genitala si scurgeri vaginale.

3. Infectii fungice dermatofite
Piciorul atletului si infectiile fungice ale pliului inghinal sau ale unghiilor sunt des intalnite si pot fi transmise de la o persoana la alta. Aceste afectiuni pot provoca eritem, descuamari, prurit, vezicule, deformarea si fragilitatea unghiilor afectate, etc. Grupul de fungi numiti dermatofiti este format din speciile trichophyton, microsporum, epidermophyton. Dermatofitii se hranesc cu keratina si rareori patrund sub piele. Infectiile cauzate de acesti fungi se numesc impetigo sau tinea.

- Tinea pedis - ciuperca piciorului sau piciorul de atlet este localizata intre degetele de la picioare;
- Tinea cruris - micoza a pliului inghinal, se poate prelungi pana in partea interioara a coapsei;
- Tinea capitis - afecteaza firul de par, in special la copii;
- Tinea unguium - se intalneste la unghiile de la picioare, dar si la maini;
- Tinea corporis sau pecinginea - poate fi localizata oriunde pe corp;
- Tinea barbae - afecteaza portiunile de fata unde creste barba.

4. Infectiile fungice sistemice ale sangelui si plamanilor si profunde ale tesuturilor
O varietate de ciuperci pot provoca infectii profunde ale tesuturilor si infectii sistemice. Infectiile fungice pulmonare se pot agrava la persoanele care manifesta boli pulmonare subiacente si/sau au un sistem imunitar compromis, cum sunt pacientii cu HIV / SIDA. Infectiile acute si cronice pulmonare fungice pot provoca leziuni permanente ale oaselor si pot fi fatale.

Cele mai frecvent intalnite infectii profunde sau sistemice:
- Aspergiloza - este cauzata de aspergillus fumigatus sau de alte specii de aspergillus. Aceste ciuperci sunt frecvent gasite in sol, plante si in praful din casa. Fungii se pot localiza la nivelul sinusurilor si plamanilor si in unele cazuri se poate raspandi la oase si creier.
- Blastomicoza - este provocata de Blastomyces dermatitis, intalnit in solul organic si umed.
- Coccidioidomicoza - este declansata in principal de coccidioides immitis, care se gaseste in pamantul arid in sud-vestul SUA, Mexic si America de Sud.
- Criptococoza - este produsa de cryptococcus neoformans sau, rareori de o alta specie de cryptococcus localizat la nivelul solului sau in excrementele de pasari. Oricine se poate infecta, dar prevalenta cea mai ridicata se intalneste la pacientii cu HIV / SIDA.
- Histoplasmoza - este determinata de histoplasma capsulatum si afecteaza, de obicei, plamanii.
- Candidoza - este cauzata de specii de candida care fac parte din flora normala a organismului. Infectiile apar in mucoasele membranelor umede ale corpului.
- Pneumonia cu pneumocystis - este declansata de prezenta pneumocystis jorveci (cunoscut anterior drept pneumocystis carinii) se manifesta mai ales la persoanele care au sistemul imunitar slabit.

Alte tipuri
- Tinea versicolor este caracterizata prin prezenta unor cruste, leziuni si pete multicolore la nivelul pielii si este cauzata de o ciuperca numita malassezia furfur. Este o afectiune intalnita mai ales la adultii tineri.
- Sporotricoza este o afectiune provocata de ciuperca sporothrix schenckii, care nu este dermatofita. Este o infectie a pielii si a testutului subcutanat care a fost zgariat de plante spinoase, ace de pin, locuri in care aceasta ciuperca se intalneste.

Pe suprafata pielii traiesc in permanenta mai multe tipuri de ciuperci; de regula, acestea nu se manifesta in niciun fel. Cele mai frecvente infectii fungice intalnite la oameni sunt:

- Tinea versicolor - cunoscuta si sub numele de pitiriazis versicolor. Este o infectie fungica a stratului superior al pielii, epiderma. Boala se manifesta mai ales in randul adultilor tineri si al adolescentilor, in zonele unde se secreta o cantitate ridicata de sebum. Desi exista scheme de tratament, infectia recidiveaza de multe ori. Din fericire, aceasta afectiune nu implica manifestarea durerilor sau a pruritului.
- Tinea cruris - este o infectie fungica intalnita frecvent in zona inghinala. Principalul simptom este mancarimea. Prevenirea bolii implica respectarea igienei inghinale si pastrarea zonei cat mai uscata, la care se adauga utilizarea zilnica a unei pudre antifungice.
- Tinea pedis sau piciorul de atlet - este o infectie fungica a picioarelor. Exista mai multe tipuri ale piciorului de atlet, dar cel mai comun este cel in care infectia este intalnita intre degetele de la picioare. Simptomele sunt: mancarimi intense si descompunerea pielii. Tratamentul consta in aplicarea de creme sau lotiuni recomandate de medic, la care se poate adauga administrarea uni tratament medicamentos cu antifungice orale.
- Tinea corporis sau herpesul circinat - este o infectie cutanata comuna a pielii. Exista mai multe tipuri de fungi care pot cauza aceasta afectiune si care traiesc in epiderma. Pruritul este asemanator cu cel specific bolii tinea versicolor si este insotit si de o eruptie.
- Tinea capitis sau herpesul scalpului - este o infectie fungica mai severa decat tinea corporis. Fungii care produc aceasta micoza nu afecteaza doar pielea scalpului ci si foliculul de par, fapt care poate determina caderea parului. Tratamentul consta in administrarea medicamentelor antifungice pe cale orala.
- Tinea barbae - este similara cu herpesul scalpului, ca mod de actiune (ciuperca infecteaza pielea si foliculul pilos). Cel mai comun tip de tinea barbae este infectia profunda a tesuturilor, care se manifesta ca o foliculita cu pustule (vezicule) rosii. Afectiunea se trateaza prin administrarea medicamentelor antifungice pe cale orala; cremele sau lotiunile locale nu sunt eficiente.
- Tinea unguium - infectia fungica a unghiilor se manifesta prin fragilitatea unghiilor, ingrosarea acestora, pierderea luciului si curbarea acestora. Tratamentul consta in administrarea de medicamente antifungice pe cale orala. Lotiunile sau cremele nu sunt eficiente.
- Impetigo - este o micoza care afecteaza pliurile pielii, zonele calde si umede ale corpului, mai ales zona inghinala dar si axilele si portiunea de piele de sub sani sau cutele pielii formate de grasime.
- Candidozele - sunt infectii cu levuri de la nivelul cavitatii bucale. Este mai frecvent intalnita la bebelusi, intrucat sistemul imunitar ale acestora este in curs de dezvoltare. Poate sa apara si in urma folosirii de antibiotice sau a unui inhalator care are in compozitie un corticosteroizi. Se trateaza cu antibicotice administrate oral.

• Antibioticele si infectiile fungice
Antibioticele sunt medicamente concepute pentru a ucide bacteriile nocive care cauzeaza boli sau infectii. Uneori, aceste medicamente pot conduce la scaderea numarului de bacterii bune care traiesc in organism. Cand numarul acestora se reduce considerabil, ciupercile profita de aceasta oportunitate pentru a colononiza.
• Corticosteroizii si infectiile fungice
Corticosteroizii fac parte dintr-un grup de medicamente care reduc inflamatia si care trateaza o mare parte dintre bolile de piele. Din pacate, corticosteroizii pot reduce si raspunsul imunitar al organismului, dezvoltand un mediu propice pentru cresterea numarului de ciuperci.

• Bolile si infectiile fungice
Persoanele cu diabet zaharat si unele tipuri de cancer (leucemie) sunt predispuse acestui tip de infectie.

• Sistemul imunitar compromis si infectiile fungice
Sistemul imunitar este compus dintr-o serie de substante chimice, care raspund atacului cauzat de organismele ce pot prova diferite afectiuni, contribuind astfel la prevenirea dezvoltarii acestora. O varietate de factori pot deprima sistemul imunitar, printre care si chimioterapia, SIDA, etc. Un sistem imunitar slabit este mai putin eficient in lupta cu infectiile.

• Factorii de mediu si infectiile fungice
Ciupercile au nevoie de umezeala pentru a se dezvolta si pentru a se reproduce, precum zona genitala sau cavitatea bucala. De asemenea, purtarea hainelor si pantofilor transpirati poate determina dezvoltarea fungilor de la nivelul pielii.

• Ereditatea si infectiile fungice
Anumite persoane sunt predispuse genetic la infectiile fungice. Astfel, aceste persoane pot contacta aceste infectii mai usor decat altele atunci cand sunt expuse la aceleasi conditii. Totusi, nu s-a descoperit cu exactitate daca acest lucru este cauzat de diferentele de raspuns imun, chimiei pielii sau a altor factori.

Infectii superficiale
Analize si investigatii de laborator care determina si confirma infectiile fungice sunt examinarile microscopice, ca cele in care este utilizat hidroxidul de potasiu si coloratia cu calcofluor alb.

Infectii profunde si sistemice
In cazul infectiilor pulmonare si fungice sistemice, simptomele adesea sunt nespecifice si pot fi confundate cu alte afectiuni. Analizele de laborator sunt recomandate pentru a determina predispozitia la agenti microbieni specifici si pentru identificarea bacteriilor care cauzeaza o infectie asemanatoare. Recoltarea probelor se face in functie de locatia infectiei suspectate; aceasta poate implica: colectarea de sange, sputa, urina, lichidul cefalo-rahidian si/sau colectarea de tesut pentru biopsie.
Analize recomandate:
- examenul microscopic al probei, folosind tehnici de genul analizei KOH (solutie de hidroxid de potasiu) pe lama si coloratia cu calcofluor alb, este utilizata pentru a se stabili daca infectia este sau nu declansata de o ciuperca.
- cultura fungica - este principalul test pentru a diagnostica o infectie fungica. Majoritatea ciupercilor au o dezvoltare lenta, iar identificarea tipului de fungi poate dura chiar si cateva saptamani.
- testarea sensibilitatii - test realizat ulterior pentru a stabili schema de tratament.
- testarea antigenului si a anticorpilor - analizele sunt disponibile pentru ciperci diferite, dar numai in cazul infectiilor profunde sau sistemice. Pot fi efectuate din sange sau din alte fluide ale corpului, cum ar fi LCR.

Alte testari necesare in cazul infectiilor fungice:
- coloratia gram - test rapid, efectuat pentru a detecta bacteriile si levurile microscopice dintr-o proba (esantion) recoltata;
- cultura bacteriana - utilizata pentru excluderea unei posibile infectii bacteriene sau pentru a determina daca exista si alta infectie bacteriana asemanatoare;
- frotiu si cultura AFB - utilizata pentru excluderea tuberculozei sau a altor infectii cauzate de microbacterii non-tuberculoase;
- analize de sange (cultura biologica) - vor fi solicitate atunci cand este suspectata septicemia;
- testarea ADN sau ARN a materialului genetic sau a unor organisme specifice - este un test care nu este utilizat in mod special pentru identificarea fungilor.
In unele cazuri pot fi necesare analize imagistice, pentru detectarea maselor fungice prin intermediul razelor X masele din anumite zone ale corpului, cum ar fi plamanii, si pentru evaluarea gradului de leziuni tisulare.

Infectiile fungice sunt cauzate de ciupercile existe in mediul inconjurator; prin urmare, nu orice micoza poate fi prevenita si unele dintre ele pot sa reapara dupa tratament.

Majoritatea infectiilor fungice superficiale se vindeca doar cu tratament antifungic topic, dar in anumite cazuri este necesar tratamentul oral cu antimicotice. Pacientii care sufera de boli ale plamanilor grave si infectii fungice sistemice pot urma un tratament administrat pe cale orala si in parale unul administrat intravenos. In functie de rezultatele testelor de laborator si de sensibilitate a fungilor la anumite substante, medicul va stabili tratamentul corespunzator.

Durata tratamentului variaza in functie de tipul, locatia si persistenta infectiei. Infectiile vaginale cu levuri, de exemplu, pot necesita doar cateva zile de tratament pentru a se vindeca, in timp ce in cazul infectiilor fungice pot fi necesare cateva luni de tratament. Infectiile sistemice pot necesita tratament pe termen indelungat (uneori chiar ani), iar persoanele care au sistemul imunitar slabit ar putea avea nevoie de terapie de intretinere pentru tot restul vietii. Ocazional, poate fi necesara interventia chirurgicala pentru indepartarea maselor fungice.