Infectii osoase

Infectia este invazia corpului, de catre organisme care pot provoca o boala. Infectiile osoase apar atunci cand bacteriile (in cele mai multe dintre cazuri) patrund in sistemul osos sau circulator.

Infectiile osoase sau osteomielitele se manifesta atat la copii, cat si la adulti si pot afecta orice os din organism. Daca nu sunt tratate, pot determina deformarea permanenta a oaselor.

La copii este intalnita, de obicei, forma acuta a bolii, iar adultii sunt mult mai susceptibili sa dezvolte osteomielita cronica. Osteomielitele apar destul de frecvent la persoanele care sufera de afectiuni medicale grave.

Atunci cand osul va fi infectat, maduva osoasa din interiorul acestuia se va inflama si va apasa pe tesutul interior. Vasele de sange vor fi comprimate, fapt ce va intrerupe sau va diminua alimentarea cu sange a osului. Fara un flux sanguin adecvat, anumite parti ale osului pot muri si infectia nu poate fi combatuta in aceste zone. De aceea este necesar diagnosticul corect si tratamentul precoce al osteomielitelor.

In general, infectiile osoase sunt provocate de bacterii, dar si de alte microorganisme care pot prejudicia oasele in mod direct. Bacteriile pot patrunde in oase prin intermediul unor fracturi deschise, traume cu un obiect contondent contaminat, interventii chirurgicale sau muscaturi.

O alta cauza a osteomielitelor poate fi infectia din alta parte a corpului, care ajunge la oase prin intermediul sistemului circulator. Aceasta cauza de infectie este cunoscuta sub denumirea de osteomielita hematogena si este cea mai des intalnita forma a bolii, la copii.

Osteomielita poate fi declansata de bacterii (inclusiv micobacterii), dar si de fungi. Bacteriile cel mai des implicate sunt stafilococul auriu, streptococii de grup A, escherichia coli, hemophilus influenzae si enterobacteriile.

Oasele mai pot fi infectate ca urmare a infectii oaselor adiacente sau a tesuturilor moi. In acest caz, infectia se poate raspandi in cateva zile sau saptamani, la os.

Principalele semne ale osteomielitei sunt:

• febra sau frisoane
• letargie sau iritabilitate (la copiii mici)
• durere in zona infectata
• umflare, caldura si roseata pielii de deasupra zonei infectate.

Totusi, manifestarile infectiilor osoase difera in functie de cauza si localizarea infectiei.

Infectiile oaselor bratelor si picioarelor provoaca febra si dureri locale. Portiunile de piele de deasupra oaselor afectate pot fi inflamate, calde si dureroase. Bolnavul poate pierde in greutate si se poate simti obosit.

Infectiile vertebrelor se dezvolta, de obicei, treptat, cauzand dureri persistente de spate si sensibilitate la atingere. Durerea se va agrava in timpul miscarilor si nu se va estompa dupa odihna, comprese calde sau analgezice. Febra (care este, de obicei, cel mai evident semn al unei infectii) va fi absenta.

Atunci cand osteomielita apare ca urmare a infectarii tesuturilor moi adiacente sau a invaziei directe a osului de catre agentii patogeni, zona de deasupra osului se va umfla si va deveni dureroasa. In tesuturile invecinate se pot forma abcese. Posibil ca persoanele cu acest tip de osteomielita sa nu aiba febra. Cu toate acestea, durerea este prezenta si este persistenta.

Daca infectia oaselor nu este tratata cu succes, se poate dezvolta osteomielita cronica. Aceasta este o infectie persistenta destul de dificil de tratat. Uneori, osteomielita cronica nu prezinta niciun simptom, perioade indelungate de timp. Uneori, apar durerile osoase si infectiile recurente ale tesutului moale care acopera osul, cazuri in care este necesar drenajul.

Nu exista o investigatie care sa dezvaluie clar prezenta osteomielitei.

Medicul poate suspecta prezenta osteomielitei in functie de simptomele prezente si in urma examenului fizic.

1. Specialistul poate recomanda si realizarea unor analize care sa masoare viteza de sedimentare a hematiilor, proteina C reactiva si nivelul leucocitelor. Valorile mari obtinute in urma acestor investigatii contribuie la stabilirea diagnosticului de osteomielita, dar nu sunt suficiente pentru diagnosticarea bolii.

2. Radiografia zonei afectate poate arata modificari specifice osteomielitei, daca acest test este realizat la maxim 3 saptamani dupa aparitia primelor simptome.

3. Cu ajutorul RMN-ului si al tomografiei computerizate se poate identifica zona infectata, cu ajutorul acestor teste se poate distinge tipul tulburarilor osoase si se obtin imagini detaliate ale tesuturilor moi care inconjoara oasele.

4. Biopsia osoasa este esentiala, in multe dintre cazuri, pentru diagnosticarea osteomielitei, intrucat cu ajutorul acesteia se poate depista care este tipul de agent patogen care a infectat osul. Cunoasterea tipului de germeni va permite medicului sa aleaga antibioticul potrivit pentru tratarea tintita a infectiei.

Pentru copiii si adultii care au dezvoltat recent infectii ale oaselor transmise prin fluxul sanguin de la alta zona infectata din corp, antibioticele sunt cel mai frecvent tratament. In cazul in care bacteriile care cauzeaza infectia nu pot fi identificate, se vor folosi antibiotice cu spectru larg. In functie de severitatea infectiei, antibioticele pot fi administrate intravenos timp de 4-8 saptamani, iar dupa aceasta perioada pot fi administrate pe cale orala.

Daca este suspectata sau identificata o infectie fungica, se va face terapie cu medicamente antifungice pe parcursul a mai multor luni. Daca infectia este detectata intr-un stadiu precoce, nu este necesara interventia chirurgicala.

Pentru adultii care au osteomilita bacteriana a vertebrelor, tratamentul uzual este cel cu antibiotice timp de 6-8 saptamani. Uneori este nevoie de repaus la pat si chiar purtarea unei proteze. Tratamentul chirurgical se va face pentru drenarea abceselor si pentru stabilizarea arterelor afectate (prevenirea colapsului acestora si a deteriorarii nervilor din apropiere, a maduvei spinarii sau a vaselor de sange).

Atunci cand osteomielita rezulta ca urmare a infectarii unui testut moale adiacent, tratamentul va fi mult mai complex. De obicei, tesutul necrozat si oasele afectate vor fi eliminate chirurgical si vor fi inlocuite cu oase, muschi si piele sanatoase. Infectia va fi tratata ulterior cu antibiotice.

Terapia cu oxigen hiperbaric poate fi benefica pentru persoanele diagnosticate cu osteomielita, intrucat accelereaza vindecarea oaselor.