Infectiile bacteriene

Bacteriile sunt organisme vii care au o singura celula. Vazute la microscop, acestea arata ca niste bile, tije sau spirale. Corpul oricarei persoane contine milioane de bacterii, atat in interior, cat si in exterior.

Bacteriile acopera pielea, traiesc in intestine sau la nivelul organelor genitale. De obicei, exista un echilibru al acestora.

Unele ajuta la desfasurarea normala a proceselor organismului, in timp ce altele incearca sa pastreze un control a bacteriilor potential daunatoare. O infectie bacteriana poate aparea in situatia in care se instaleaza un dezechilibru al acestora. Desi exista mii de tipuri de bacterii, doar cateva dintre acestea provoaca boli la om.

Cu toate ca fiecare fiinta umana este expusa la nenumarate bacterii, unii dintre noi sunt mai predispusi la infectii decat altii. In afara de sistemul imunitar slabit exista si alti factori de risc pentru infectiie bacteriene si boli.

1. Varsta - Indivizii cu varste situate la extreme (nou-nascuti si persoane in varsta) prezinta un risc marit de infectii bacteriene. Bebelusii sunt predispusi la infectii cu agenti patogeni de genul Escherichia coli. Persoanele mai in vasta (peste 60 de ani) sunt predispuse la infectii ale tractului respirator inferior cauzate de Streptococcus pneumoniae.

2. Starea de nutritie - Organismul uman necesita un regim alimentar echilibrat care ofera substante nutritive, minerale si vitamine pentru un raspuns imunitar functional si eficient.

Functia imunitatii este afectata de factori, printre care statusul hormonal, varsta si starea de nutritie. Malnutritia este consecinta unui sistem imunitar deprimat, care creste riscul de infectie.

3. Predispozitia genetica - Oamenii de stiinta au descoperit cu mult timp in urma ca unele persoane au o predispozitie genetica la infectii bacteriene. Proiectul Genomul Uman, care a finalizat recent o harta a intregului genom uman, a crescut abilitatea noastra de a localiza genele specifice legate de susceptibilitatea la unele boli infectioase.

In cele din urma, cercetatorii spera sa utilizeze teste genetice care au scopul de a identifica persoanele care manifesta un risc rescut la bolile infectioase si apoi sa descopere tratamentele medicamentoase care sa vizeze anumite defecte genetice care sunt exprimate in relatie cu unele boli.

Cele mai comune cauze de infectii bacteriene sunt:

- Stafilococii - aceste bacterii inofensive traiesc de obicei in interiorul si exteriorul corpului. Unele specii, totusi, pot cauza boli sau infectii. Stafilococul auriu meticilino rezistent este un tip de stafilococ care a suferit o mutatie de-a lungul timpului, dezvoltant rezistenta la majoritatea antibioticelor folosite pentru a-l trata. Acesta poate provoca infectii ale pielii care pot deveni foarte grave si greu de tratat.

- Streptococii - sunt bacterii comune. Unele tipuri pot cauza infectii respiratorii fie la nivelul gatului, dar si pneumonie.

- Haemophilus influenzae - sunt un tip comun de bacterii care pot provoca uneori infectii. Tipurile nocive de bacterii pot provoca boli care includ infectii respiratorii, infectii ale urechii sau un anumit tip de meningita. Copii sunt de obicei imunizati prin vaccin impotriva unei boli de acest gen, provocata de Haemophilus influenzae tip b (Hib).

- E.coli - sunt bacterii care traiesc de obicei in tractul gastro-intestinal al animalelor, dar si al oamenilor. Exista unele tipuri, care provoaca diaree severa. Boala poate provoca intoxicatii alimentare daca este transmisa prin intermediul alimentelor insuficient preparate termic sau alte produse contaminate.

1. Infectii respiratorii

Infectii ale tractului respirator - bacteriile care declanseaza infectiile tractului respirator superior insumeaza peste 25% dintre bacteriile existente in jurul nostru.

Streptococii de grup A sunt resposabili pentru 95% dintre cazurile de faringita (cele mai frecvente fiind intalnite la copii si adolescenti cu varste cuprinse intre 3 si 18 ani). Alti agenti patogeni includ Haemophilus influenzae.

Otita medie - pana la varsta de 3 ani, doua treimi dintre copii au dezvoltat cel putin un episod de otita medie, iar altii au dezvoltat trei sau mai multe episoade. Streptococcus pneumoniae este cauza cea mai frecventa.

Infectii ale tractului respirator inferior - infectiile comune ale tractului respirator inferior include boli acute, cronice: cel mai des fiind intalnite pneumonia si bronsita.

Streptococcus pneumoniae este cea mai frecventa cauza a infectiilor de pneumonie comunitara dobandita in comunitate. Infectiile tractului respirator inferior se pot manifesta atat la persoanele sanatoase, cat si la cei cu imunitatea scazuta.

Tuberculoza (TBC) - daca o boala va progresa in TBC, acest lucru va depinde de gradul de nutritie al persoanei. Tuberculoza apare cu precadere in randul oamenilor cu un nivel de trai mai scazut.

Este posibil ca infectia sa apara la persoanele cu varste cuprinse intre 15 si 25 de ani, cei cu varsta de peste 60 de ani, persoanele cu HIV sau cele care au fost incarcerati pentru mai mult de 6 luni. In inchisori, suprapopularea si circulatia frecventa a detinutilor intre celule reprezinta factori de risc in raspandirea infectiei.

Este important sa solicitati ajutorul medicului specialist pentru recomandarea tratamentului adecvat. De obicei, tratamentul de prima intentie in tuberculoza contine izoniazida, substanta care poate provoca deficiente de vitamina B6.

2. Infectii gastro-intestinale

Diareea infectioasa este principala cauza de morbiditate si mortalitate la nivel mondial. Cele mai multe tipuri de diaree sunt virale (nu bacteriene). Totusi, si bacteriile sunt o cauza importanta a acestora.

Aproape jumatate dintre pacientii cu diaree acuta trebuie sa-si modifice programul zilnic de activitate, in cazul a 10% dintre acestia este necesar consultul medicului, 25.000 necesita spitalizare si decesul se instaleaza in cazul celor 3000 de pacienti. Agentii patogeni cel mai des intalniti care provoaca diaree includ:

- Campylobacter jejuni - transmiterea se face prin expunerea la alimente contaminate (in special carne de pui) si apa infectata sau prin contactul cu animalele infectate (in special pisici si pui).

- Salmonella - manifestarile bolii includ diaree, febra si crampe abdominale. Bebelusii, nou-nascutii sau persoanele cu sistemul imunitar slabit sunt predispusi la riscul de a dezvolta forme severe ale bolii. Transmiterea se face prin expunerea la alimente sau lichide contaminate (in special oua sau apa) sau prin contact cu animalele infectate (reptile).

- Sigella - infectia cu diverse specii de sigella cauzeaza o diaree apoasa, sanguinolenta, insotita de dureri abdominale, febra si stare generala de rau. Segmentele cele mai predispuse la bolile declansate de sigella includ copii din centre de ingrijire, persoane fizice din institutii private de libertate, dar si pe cei care calatoresc in strainatate.

- Escherichia coli (E. coli) - simptomele sunt asociate cu boli diareice severe, numite sindrom hemolitic uremic.

Bacteria a provocat deseori la nivel national mai multe focare de intoxicatii alimentare. Imbolnavirea se face prin intermediul carnii insuficient preparata termic, fructe si legume insuficient spalate.

- Helicobacter pylori - este cea mai frecventa infectie cronica la oameni. Cauzeaza dureri abdominale, scadere in greutate, greata si varsaturi. Aceasta bacterie este principala cauza de gastrita si ulcer peptic la adulti si copii.

Helicobacter pylori impiedica absorbtia de substante nutritive, modificarea echilibrului de fier, vitamina B12, acid folic, alfa-tocoferol, vitamina C si beta-caroten.

3. Infectii ale pielii

Infectiile cutanate includ impetigo, abcese, furuncule, celulita si complicatii in urma arsurilor. Printre agentii patogeni comuni care declanseaza aceste infectii se numara: Stafilococcus aureus, streptococii de grup A si Pseudomonas aeruginosa. I

mpetigo, o infectie a pielii cauzata mai ales de streptococii de grup A, poate provoca (alaturi de simptomele cutanate), infectii renale severe si uneori chiar si insuficienta renala.

Infectia bacteriana este cea care face vizibil un om bolnav. Sistemul imunitar incepe sa lupte cu bacteriile. Acest lucru duce deseori la febra, inflamatie, secretii nazale si dureri in zona afectata.

Uneori organismul va incerca sa elimine bacteriile prin intermediul diareei sau al varsaturilor. Este recomandat sa discutati cu medicul dvs. daca manifestati orice simptom de infectie.

Prin intermediul investigatiilor, consultului si a altor modalitati de examinare medicul poate stabili daca o boala este bacteriana si o va trata in mod corect.

Antibioticele reprezinta principalul tratament al infectiilor bacteriene. Scopul acestora este de a distruge bacteriile, fara insa a afecta gazda. Eficacitatea antibioticelor depinde de mecanismul de actiune, de schema medicamentoasa, locul infectiei, statutul imun al gazdei, factorii de rezistenta ai bacteriei.

Antibioticele actioneaza prin mai multe metode. Unele (cum ar fi vancomicina si penicilina, inhiba formarea celulelor bacteriene. Eritromicina, tetraciclina, cloramfenicolul, intrerup sinteza proteinelor, iar altele inhiba metabolismul bacterian (sulfamidele) sau interfera cu sinteza ADN-ului (ciprofloxacin, rifampicina) si/sau permeabilitatea membranei celulelor.

Deci, antibioticele distrug bacteriile sau cel putin intrerup capacitatea lor de a se multiplica. Acest lucru permite organismului sa se apere impotriva bacteriilor.

Antibioticele actioneaza doar impotriva bacteriilor, nu si a virusurilor. In concluzie, daca suneti bolnavi si in urma investigatiilor medicul va transmite ca antibioticul nu va este de folos, probabil ca simptomele sunt declansate de un virus, nu de o bacterie.

De ce medicul recomanda antibiotice diferite pentru diferite tipuri de infectii?
Unele antibiotice pot ucide bacteriile prin intreruperea unei etape a procesului lor de reproducere, iar altele incetinesc cresterea lor sau stopeaza inmultirea acestora pana cand sistemul imunitar este capabil sa le distruga. Fiecare clasa de antibiotice are drept tinta actiunea asupra unui proces specific al bacteriilor.

Clasele de antibiotice sunt:

- peniciline;

- cefalosporine;

- tetracicline;

- aminoglicozide;

- chinolone;

- macrolide.

Unele dintre acestea sunt denumite antibiotice cu spectru larg. Acestea sunt eficiente impotriva unei varietati de bacterii. Alte tipuri de antibiotice sunt directionate catre un anumit tip de bacterii.

Abordari nutritionale privind infectiile bacteriene - pentru un sistem imunitar sanatos

Deficientele nutritionale pot afecta raspunul imunitar si pot creste sensibilitatea la infectii. La randul sau, infectia agraveaza deficienta nutritionala prin cresterea necesitatilor metabolice, ca urmare a scaderii aportului de nutrienti sau blocarea absorbtiei in intestin.

Suplimentele nutritive si dietetice stimuleaza raspunsul imunitar, fapt ce poate avea drept rezultat mai putine infectii, in special la varstnici, persoanele subnutrite si bolnavii in stare critica.

S-a demonstrat ca unele suplimente nutritive cresc imunitatea organismului.

Fitonutrienti - Acestia sunt derivate din plante, compusi naturali cu valoare curativa, preventiva si nutritiva. Principalele componente majore, cu rol imunostimulator din fructe, legume si plante sunt flavonoidele si carotenoidele - antioxidanti care protejeaza celulele de deteriorari oxidative.

Flavonoidele au numeroase efecte puternice, complementare, care se sustin unele pe altele, inclusiv modificarea sintezei colesterolului, scaderea tensiunii arteriale si efect antioxidant si antibacterian.

Carotenoidele pot stimula sistemul imunitar in lupta impotriva bacteriilor prin cresterea numarului de celule albe in sange.

Alkylglycerols (AKG) - Se gaseste in uleiul din ficat de rechin, dar si in laptele de vaca, oaie si laptele matern. Acesta actioneaza in calitate de stimulent imunitar impotriva bolilor infectioase. Nu se cunosc efectele adverse, nici macar in cazul dozelor relativ mari (100 mg de trei ori pe zi).

In plus, fata de suplimentele imunostimulatoare, o serie de nutrienti si-au demonstat actiunea antibacteriana, in mod special cand vine vorba despre inhibarea infectiilor bacteriene.

S-au realizat destul de multe studii cu subiecti umani, de larga amploare, care au vizat actiunea antibacteriana a mai multor tipuri de nutritenti. Studiile existente deja pe animale au obtinut rezultate promitatoare in aceasta directie.

Mierea de albine si propolisul - Inaintea antibioticelor, mierea a fost folosita pentru tratarea ranilor cu infectii bacteriene. Acestea au proprietati antibacteriene si antiinflamatorii.

Bromelainul (enzima digestiva derivata din ananas) - Substanta a fost folosita de secole ca un remediu popular pentru probleme digestive si pentru vindecarea ranilor. Si acesta prezinta proprietati imunomodulatoare. Este folosit mai ales ca adjuvant in bolile digestive.
Sucul de merisor - Poate fi un tratament eficient in cazul infectiilor bacteriene ale tractului urinar, atat in mentinerea sub control a infectiilor, cat si pentru prevenirea lor.

Uleiul de oregano - Acesta a fost folosit timp de secole pentru tratarea infectiilor respiratorii, inflamatii cronice, infectii ale tractului urinar, dizenterie si icter.

Are un continut ridicat de minerale care sporeste beneficiile sale terapeutice, inclusiv calciu, magneziu, zinc, fier, potasiu, cupru, bor si mangan. Consumul acestuia este recomandat in combinatie cu antibiotice, in lupta impotriva infectiilor bacteriene.

Cimbru - Un alt ulei esential pe baza de plante, care are calitati antibacteriene demonstrate. De exemplu, s-a dovedit ca una dintre calitatile cimbrului este de a inhiba anumite tulpini ale bacteriei e-coli. De asemenea, acesta este foarte eficient in prevenirea listeriozei.

Ginger (ghimbir) - Mirosul caracteristic si aroma radacinii de ghimbir provin dintr-un ulei volatil compus din shogaol si gingerol.

Gingerolul are efect analgezic, sedativ, antipiretic, antibacterian si contribuie la desfasurarea in conditii propice a motilitatii tractului gastrointestinal. S-a demonstrat ca planta are rolul de a inhiba actiunea bacteriilor gram-pozitive si a celor gram-negative.