Febra recurenta: cauze si simptomatologie

Temperatura centrala a corpului uman este situata in mod fiziologic in jurul valorii de 37 C, valoare care poate fi modificata in functie de varsta, gen, sarcina sau alte situatii la care organismul incearca sa se adapteze. Variatii ale temperaturii intre 37-38 C sunt incadrate ca stare de subfebrilitate, iar febra este reprezentata de valorile care depasesc 38 C, substratul fiziopatologic al acesteia fiind caracterizat de dezechilibrul creat intre producerea si pierderea de caldura.

Febra recurenta este o patologie acuta de natura infectioasa care intereseaza articulatiile, cordul si sistemul nervos, manifestata prin episoade febrile delimitate de perioade in care pacientul se afla in afebrilitate.

Aceasta este incadrata din punct de vedere etiologic in grupul boreliozelor deoarece sursa ei este reprezentata de spirokete din genul Borrelia care se transmite la oameni prin vectori precum paduchele sau capusa.

Astfel, sunt mentionate doua forme ale febrei recurente, si anume, febra recurenta de paduche determinata de Borrelia recurrensis si febra recurenta de capusa cauzata de numeroase specii de Borrelia (B. duttonii, B. persica, B. herveyi, etc).

Febra recurenta este mentionata in literatura medicala si sub denumirea de spirocketoza recurenta sau borelioza, denumire din care rezulta sursa etiologica a acesteia. Agentii patogeni spiralati anaerobi flagelati din genul Borrelia produc infectii care se manifesta clinic prin alternanta intre pusee febrile si perioade in care febra lipseste complet.

Febra este o manifestare caracteristica perioadei de infectie, timp in care in sangele pacientului pot fi detectate spiroketele transmise omului de la rezervorul infectios printr-un vector infectios reprezentat de paduche sau capusa. Rezervorul infectios poate fi atat o specie de rozatoare, cat si organismul uman infectat. Leziunile tegumentelor si ale mucoaselor constituie un factor de risc in ceea ce priveste o posibila infectare cu speciile de Borrelia, iar transmiterea prin paduche este mai usor de realizat.

Transmiterea febrei recurente prin intermediul capusei este o zoonoza, sursa infectioasa fiind reprezentata de rozatoare si iepuri. Agentii patogeni ajung in sangele gazdei prin tegumente si mucoase, iar concentratia lor plasmatica in timpul perioadei febrile este extrem de ridicata, in corelatie si cu tabloul clinic prezentat de catre pacient.

Intre episoadele febrile cand temperatura pacientului este in limite normale, spiroketele speciilor de Borrelia pot fi regasite cantonate in diferite organe, frecvent la nivelul splinei, ficatului sau a sistemului nervos central.

Infectia va determina activarea unor factori specifici proinflamatori. Reactia febrila este stimulata prin producerea de catre leucocite a unor factori pirogeni. In acelasi timp, odata cu activarea cascadei inflamatorii se va activa si cascada coagularii. Citokinele, interleukinele (6, 8), factorul de necroza tumorala (TNF) si proteina C-reactiva se pot elibera masiv din celulele infectate in momentul initierii tratamentului cu antibiotic agravand uneori simptomatologia pentru un anumit timp.

Perioada de incubatie dureaza intre una si trei saptamani. Simptomatologia prezentata de pacient se instaleaza brusc, pe langa puseul febril caracteristic, acesta putand prezenta frisoane, vertij, cefalee, dureri musculare si articulare de intensitate ridicata care pot afecta atat articulatiile mari, cat si pe cele mici.

Starea febrila poate fi caracterizata de temperaturi de peste 40 ° C, tahicardie si tahipnee. Alaturi de acestea pot fi prezente semne ale afectarii sistemului nervos central, delirul, fotofobia. Globul ocular poate fi si acesta afectat, atat la nivelul conjunctivelor care pot aparea hiperemice, cat si la nivelul sclerelor (icter scleral in ultimul stadiu al evolutiei patologiei ca manifestare a afectarii hepatice).

Hepatomegalia si/sau splenomegalia pot fi intalnite in faza acuta a patologiei drept urmare a raspunsului imun declansat de organismul gazdei impotriva agentului patogen, iar la palparea acestora, pacientul poate resimti durere.

Hemoragiile petesiale localizate pe trunchi, membre si hemoragiile mucoasei nazale (epistaxis) sunt intalnite in unele cazuri.

Puseele febrile instalate brusc, cu valori ale temperaturii de aproximativ 40 °C, delimitate de perioade de afebrilitate, asoaciate uneori cu simptome ale afectarii sistemului nervos central, cu mialgii si artralgii, afectare cardiaca si respiratorie, pot ridica suspiciunea de febra recurenta.

Detectarea spiroketelor speciilor de Borrelia in probele recoltate de la pacient din sange, lichid cefalorahidian sau aspirat de maduva osoasa stabileste diagnosticul pozitiv de febra recurenta. Spiroketele mobile se pot observa cu ajutorul examenului microscopic pe fond intunecat. Frotiurile de sange realizate in timpul perioadelor febrile se pozitivizeaza. Cultivarea pe medii specifice sau inocularea agentilor patogeni in organismul cobailor, pun in evidenta spiroketele.

In ceea ce priveste diagnosticul diferential al febrei recurente, acesta trebuie realizat cu patologii care se pot prezenta, de asemenea, cu pusee febrile. In aceasta categorie sunt incluse febra tifoida, malaria, tuberculoza, leptospiroza, salmonelozele. Identificarea agentilor patogeni din probele biologice recoltate de la pacient transeaza diagnosticul.

Agentii patogeni care declanseaza aparitia febrei recurente prezinta un raspuns favorabil la administrarea de antibiotice. Acestea pot fi administrate pe cale orala sau parenteral daca starea pacientului nu permite primul mod de utilizare al antibioticului.

Dozele si durata de administrare variaza. Borelioza transmisa prin intermediul paduchelui poate raspunde la doza unica de Eritromicina sau Cloramfenicol, insa in cazul celei transmise prin intermediul vectorului infectios reprezentat de capusa, durata administrarii se poate prelungi pe aproximativ sapte zile.

Pentru tratamentul simptomatic se pot utiliza medicamente antipiretice si vitamina K in afectarea hemoragica. De asemenea, trebuie avuta in vedere monitorizarea echilibrului hidroelectrolitic al pacientului deoarece acesta se poate deshidrata destul de usor.

Un element important in schema terapeutica este preventia febrei recurente prin cuparea transmiterii acesteia pe calea vectorilor specifici. Asanarea focarelor de rozatoare si asigurarea unui habitat prielnic starii de sanatate fara riscul contractarii unor posibile infectii, reprezinta un prim pas important in acest sens.

Febra recurenta este o patologie de natura infectioasa cauzata de spirokete din genul Borrelia transmise la om prin vectori precum paduchele si capusa. Caracteristic acesteia sunt puseele febrile cu temperaturi de peste 38 °C cu pauze afebrile intre ele, insotite de simptome precum frisoane, cefalee, dureri musculare, dureri articulare si alterarea starii generale

Examinarea probelor biologice recoltate de la pacient (sange, lichid cefalorahidian) permit detectarea spiroketelor si stabilirea diagnosticului pozitiv de febra recurenta.

Tratamentul acesteia beneficiaza de administrare de antibiotic, iar la nevoie si de medicatie simptomatica (antialgice, antipiretice). De asemenea, este necesara monitorizarea starii generale a pacientului, combaterea hiperpirexiei si prevenirea unor complicatii (sindrom meningean, afectarea sistemului nervos central, afectare cardiaca) care pot pune viata pacientului in pericol.

Bibliografie:
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/29450850/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/31500868/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/31500868/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/33372163/