Difteria

Difteria este o boala bacteriana acuta care poate infecta organismul pe cale respiratorie (difteria respiratorie) ce poate fi contactata pe cale aeriana in cazul in care virusul ramane cantonat in organism in zona nasului sau a amigdalelor sau pe cale cutanata. Destul de frecvent intalnita in trecut, difteria se manifesta destul de rar in tarile in curs de dezvoltare in ziua de astazi.

Bacteria care produce afectiunea poate intra in organism prin intermediul nasului sau al cavitatii bucale, dar si prin rani sau alte discontinuitati de la nivelul pielii. Aceasta se transmite de la o persoana la alta prin secretii respiratorii sau prin inhalarea de picaturi care contin bacterii specifice difteriei ca urmarea a tusei, stranutului sau rasului unei persoane infectate. Dupa expunerea la bacterie, dureaza, de obicei, 2-4 zile pentru ca simptomele sa se dezvolte.

In cazul difteriei se intalnesc foarte multe simptome, iar fiecare individ poate avea manifestari diferite.

Printre acestea se enumera:
• Difteria respiratorie - bacteria care declanseaza difteria se multiplica, de cele mai multe ori, la nivelul gatului, iar rezultatul este difteria respiratorie. In acest caz se va forma o membrana care va acoperi gatul si amigdalele, cauzand dureri acute in gat.

Alte simptome comune difteriei respiratorii pot include:
- dificultati de respiratie;
- raguseala;
- inflamatia glandelor limfatice;
- frecventa cardiaca crescuta;
- stridor (sunet strident care apare in momentul inspiratiei);
- drenaj nazal;
- inflamatie a cerului gurii;
- durere in gat;
- febra usoara;
- stare generala de rau.

Bolnavul poate muri prin asfixiere atunci cand membrana impiedica procesul normal al respiratiei. Alte complicatii ale difteriei respiratorii sunt cauzate de toxina difterica eliberata in sange care determina insuficienta cardiaca.

• Difteria cutanata - acest tip al bolii este de cele mai multe ori mai usoara, iar simptomele pot include pete galbene sau rani pe piele (similare cu cele intalnite in impetigo). Manifestarile difteriei pot semana cu cele ale altor afectiuni medicale. Intotdeauna se va consulta medicul pentru stabilirea unui diagnostic.

Tratamentul specific pentru difterie va fi stabilit de medic in functie de:
- starea generale de sanatate a pacientului si a istoricului medical al acestuia;
- evolutia bolii;
- toleranta fata de anumite medicamente, proceduri sau terapii;
- asteptarile legate de cursul afectiunii;
- opiniile si preferintele pacientului.
Inainte de a se elibera in sange toxine, penicilina este medicamentul de electie, eficienta in tratarea difteriei respiratorii. Alaturi de aceasta se poate administra o antitoxina, in cazul in care se suspecteaza prezenta afectiunii.

Specialistii recomanda vaccinarea copiilor sub cinci ani, contra difteriei. Vaccinul combinat DTP protejeaza impotriva a trei boli: difterie, tetanos si pertussis. Primele trei vaccinuri se vor face la doua, patru si sase luni. Intre 15 si 18 luni se va face si al patrulea, iar ultima doza va fi administrata inainte ca un copil sa inceapa scoala. In jurul varstei de 11-12 ani se va mai face inca o imunizare prin vaccinare contra difteriei, iar rapelul in cazul adultilor se va lua in considerare din zece in zece ani. Totusi, inainte de a lua orice decizie in acest sens, trebuie sa se ceara sfatul, medicului de familie.