Cum se trateaza corect infectiile streptococice

Infectiile streptococice sunt cauzate de una dintre numeroasele specii de streptococ, genul Streptococcus, ce sunt coci Gram-pozitivi, aerobi sau facultativi aerobi, catalazonegativi, clasificati in principiu dupa actiunea pe care o au pe mediile de cultura si dupa structura antigenica a peretelui celular.

Aceste bacterii sub forma de sfera pot cauza boli precum: faringite, pneumonii, infectii cutanate, otite, sinuzite, rinite, infectii ale plagilor sau arsurilor, abces periamigdalian, limfangite si chiar scarlatina.

Diversele grupuri de bacterii se raspandesc prin varii moduri, de pilda prin tuse, stranut, saliva, secretii de orice tip, contact direct cu ranile infectate sau chiar in timpul nasterii de la mama la fat.

Partile cele mai des afectate ale corpului de catre infectiile streptococice sunt: urechile, plamanii, pielea, sinusurile, valvele inimii, amigdale, dar si fluxul sanguin poate fi afectat ducand la aparitia sepsisului cu etiologie streptococica, iar - in functie de zona implicata in infectie - semnele constau in: tesut inflamat, rana acoperita de cruste purulente - daca implica plagile deja existente, apoi congestie faringiana cu amigdale ce au depozite purulente - daca ne referim la gat si amigdale, sau eruptie cutanata sub diverse forme daca afecteaza pielea.

Majoritatea purtatorilor de specii streptococice sunt oamenii, fara a face forme active de boala si de cele mai multe ori acestia sunt numiti purtatori sanatosi sau asimptomatici, insa - in alte conditii si ca urmare a unei imunitati scazute - bacteriile se pot inmulti excesiv ducand la forme severe.

Grupele care produc adesea cele mai multe infectii omenesti sunt:

- Grupa A Streptococcus pyogenes cauzeaza infectii precum: otite medii, faringite streptococice, celulita, erizipel, infectii ale plagilor, impetigo, endocardita, pleurezie, scarlatina, fasceita necrozanta, pneumonii si, in cazuri grave, sindromul de soc toxic. Afectiunile ce pot aparea ca o consecinta a infectarii sunt: febra reumatica si glomerulonefrita.

- Grupa B Streptococcus agalactiae - adesea intalnit in randul diabeticilor - poate provoca: abcese, forme de celulita, infectii osoase sau suprainfectarea ranilor deja existente.

La unele femei poate determina aparitia endometritei, iar la nou-nascuti pot aparea meningita, pneumonia sau sepsisul, mai ales in randul prematurilor.

- Streptococcus Viridans a fost implicat in aparitia cariilor dentare, dar si in endocardita.

Simptomatologia infectiilor streptococice pe larg in functie de localizare cuprinde semne si simptome ce pot interfera de la pacient la pacient si care fie au un debut brusc, fie unul insidios in contextul altei afectiuni sau pe o imunitate scazuta.

Incepem prin descrierea celulitei, ce reprezinta o infectie tegumentara, dar care se poate ulterior extinde si catre tesuturile subcutanate, complicandu-se si facand tratarea mai dificila. Zona afectata este inflamata, devine rosie si foarte dureroasa, iar in majoritatea cauzelor prezinta o poarta de intrare cum ar fi: o intepatura, o taietura sau chiar o mica batatura.

Fasceita necrozanta poate debuta prin febra si frisoane brusc instalate, cu o durere severa in zona afectata si cu sensibilitate crescuta la atingere si nu doar, plus ca initial pielea are un aspect normal pana sa se complice situatia si de cele mai multe ori pot exista confuzii de diagnostic.

Faringita, considerata cea mai comuna infectie de la nivelul gatului ce se poate asocia de cele mai multe cazuri si cu amigdalita si pe care o intalnim atat in randul copiilor mici, cat si in randul adultilor, trebuie sa stim ca se manifesta prin: febra, frisoane, cefalee, greata, varsaturi, odinofagie, disfagie, uneori si disfonie, ganglioni mariti de volum si durerosi la palpare, amigdale hipertrofice cu sau fara depozite purulente, insotite si de ochi rosii, tuse, secretie nazala muco-purulenta sau chiar diaree.

Scarlatina se caracterizeaza printr-o eruptie aspra la atingere, ce afecteaza si limba ce initial este acoperita de un depozit alb, apoi pe parcurs devine zmeurie, ca in final sa capete un aspect "lacuit". Boala survine frecvent in colectivitati si este intalnita mai ales la copii ce necesita internare si tratament corespunzator pentru a nu aparea alte complicatii ulterioare.

Diagnosticul in majoritatea cazurilor se pune fie in urgente, cand pacientul se prezinta pentru durere, febra, frisoane etc; fie la medicul de familie sau la pediatru, ca mai apoi sa fie redirectionat catre spitalul de Boli Infectioase pentru a fi consultat si tratat de un medic infectionist.

Pe langa semne si simptome uneori foarte relevante pentru un diagnostic se fac si investigatii suplimentare ce includ: recoltarea probelor biologice, CT, RMN, culturi, consulturi chirurgicale in cazurile mai grave etc.

Tratamentul principal si cel mai important al infectiilor streptococice este cel cu antibiotic in special cu penicilina, iar, daca pacientul este alergic sau raspunsul la tratament este unul nefavorabil, atunci se trece la alta clasa de antibiotice, de preferat in conformitate cu antibiograma.

In functie de gravitatea cazului, pe langa antibioterapie, se mai adauga si antipiretice, antiemetice, decongestionante nazale, antifungice, spray orofaringian, probiotice, vitamine pentru a indeparta si celelalte semne ce dau pacientului o stare de slabiciune generala.

In situatiile in care consultul chirurgical indica interventia de urgenta asupra zonei afectate se respecta decizia medicala si apoi se mentine o ingrijire riguroasa a zonei pentru a nu creste riscul suprainfectarii.

Profilaxia consta in mentinerea unor reguli de igiena cat mai eficiente, evitarea folosirii in comun a obiectelor personale, dar si a canilor sau sticlelor de baut apa sau alte lichide, efectuarea unui bilant anual al starii de sanatate, tratarea infectiilor corespunzator pentru a nu raspandi si altor persoane, vitaminoterapia si echilibrarea medicamentoasa a celorlalte afectiuni in cazul in care exista pentru a evita complicarea lor.