Ciuma bubonica, o boala din trecut?

Ciuma bubonica este o boala infectioasa, extrem de contagioasa, transmisa prin muscaturile de insecte. Aceasta este una dintre cele trei boli ce ameninta viata (ciuma bubonica, ciuma pneumonica si ciuma septicemica), cauzate de bacteria Yersinia pestis.

Numele bacteriei provine de la medicul si bacteriologul Alexandre Yersion, care a descoperit la mijlocul anilor 1890 ca Y. pestis provoaca ciuma, studiind o epidemie de ciuma in Hong Kong.

Ciuma bubonica este cunoscuta si sub denumirea de moartea neagra a Evului Mediu European. Mai exista cazuri de ciuma bubonica chiar si in zilele de astazi, dar acestea sunt relativ rare.

Yersinia pestis a afectat, intre 1900 si 2012, aproximativ 1000 de persoane in Statele Unite. Mai mult de 80% dintre aceste cazuri au fost confirmate ca fiind de ciuma bubonica. Ciuma poate afecta persoanele de orice varsta, dar 50% dintre cazurile raportate au fost la persoane cu varste cuprinse intre 12 si 45 de ani.

Exista trei tipuri de ciuma:
• Bubonica;
• Septicemica;
• Pneumonica.

Ciuma bubonica reprezinta cel mai frecvent tip de ciuma si nu poate fi transmisa in mod direct intre oameni. Este in schimb raspandita prin muscatura de purice, acesta purtand bacteriile Y. Pestis de la un rozator infectat.

In organismul uman, bacteriile se deplaseaza de la locul muscaturii insectei la cel mai apropiat ganglion limfatic. De aici, bacteriile se raspandesc in tot sistemul limfatic si cauzeaza inflamarea amigdalelor, splinei si a timusului.

Ciuma septicemica este o infectie a sangelui si reprezinta aproximativ 10% dintre cazurile de ciuma si, de obicei, este transmisa tot prin muscatura de purice. In cazul ciumei septicemice, aceasta poate fi luata si prin contactul direct cu fluidele corporale ale unei persoane infectate.

Ciuma pneumonica, asa cum sugereaza si numele, cauzeaza pneumonie. Pneumonia se poate dezvolta in cazul infectiilor de tip bubonic sau septicemic care s-au raspandit la plamani.

De asemenea, ciuma pneumonica poate fi luata daca un bolnav care are aceasta afectiune tuseste sau stranuta si picaturile infectate intra in contact cu plamanii persoanei sanatoase. Acest tip de ciuma este cel mai contagios si are o rata foarte mare a mortalitatii.

Pisicile si cainii sunt susceptibili de a suferi de ciuma. De asemenea, acestia o pot transmite persoanelor din apropiere. Cele mai multe cazuri de ciuma la pisici sunt de tipul bubonic, acesta cauzandu-le ganglioni limfatici inflamati sub maxilarul inferior.

Abcesele cauzate de ciuma de la nivelul ganglionilor limfatici ai felinelor sunt greu de diagnosticat, fiind adesea confundate cu diferite rani sau muscaturi de insecte.

Pisicile pot transmite ciuma bubonica oamenilor prin zgarieturi si muscaturi, dar si prin purici. De asemenea, prin stranuturi si tuse poate fi raspandita si ciuma pneumonica.

In cazul cainilor, acestia dezvolta o forma usoara a bolii, dar, cu toate acestea, pot transmite cu usurinta oamenilor boala. In 2014, a fost inregistrat primul caz din Statele Unite ale Americii de ciuma pneumonica provenita de la un caine.

Atat cainii, cat si pisicile, se imbolnavesc frecvent de purici, care pot fi infectati. De asemenea, si rozatoarele pot fi purtatoare ale ciumei. Rozatoarele reprezinta rezervoare pe termen lung ale Y. pestis.

In istoria omenirii au existat trei pandemii majore de ciuma cunoscute. Cu toate acestea, unii cercetatori afirma ca Y. pestis a afectat oamenii cu mai mult de 5000 de ani in urma.

In 2015, cercetatorii au descoperit o bucata de chihlimbar care incorporeaza un purice de 20 de milioane de ani, acesta fiind purtator al unor bacterii foarte asemanatoare cu Y. pestis.

Ciuma Iustiniana a inceput in anul 541 si a provocat focare pentru urmatorii 200 de ani, ucigand mai mult de 25 de milioane de oameni.

„Moartea neagra” sau cea mai mare ciuma a inceput in China in 1334 si s-a raspandit ulterior in Europa pe cai comerciale. A ucis peste 60% din populatia europeana la acel moment. Desi Y. pestis inca provoaca ciuma, tulpina bacteriilor actuale este diferita de tulpina (probabil disparuta) care a provocat „moartea neagra”.

In 1860, ciuma moderna a debutat in China si s-a raspandit in intreaga lume, prin intermediul vapoarelor ce transportau sobolani infectati in diverse orase portuare.

Anual, la nivel mondial, sunt raportate intre 1000 si 2000 de cazuri noi de ciuma, potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii, dar incidenta este probabil mult mai mare.
Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii, boala afecteaza cel mai adesea oamenii din Madagascar, Republica Democrata Congo si Peru.

Cand bacteriile Yersinia pestis intra in corp, infecteaza cel mai apropiat ganglion limfatic de locul muscaturii, facandu-l sa se inflameze si sa devina umflat si dureros.

Inflamarea ganglionara reprezinta cel mai frecvent simptom al acestei boli infectioase. Ulterior, bacteriile calatoresc prin sistemul limfatic, inflamand si alti ganglioni, dandu-le aspectul unor umflaturi cu puroi sau „buboane”, de la acest termen provenind si numele de ciuma bubonica.

„Buboanele” apar in special in zona inghinala, axilara si a gatului. Aceste leziuni au uneori dimensiuni extrem de mari, chiar si de 10 centimetri si initial sunt roz, in final devenind negre.

Alte simptome, care tind sa se dezvolte in decurs de trei pana la sapte zile de la infectia initiala, includ febra, frisoane, dureri de cap, stare generala alterata, slabiciune, dureri musculare si chiar convulsii.

Lasata netratata, ciuma bubonica se poate raspandi de la sistemul limfatic la fluxul sanguin sau sistemul respirator, cauzand ciuma septicemica si respectiv ciuma pneumonica.

Pe langa simptomele ciumei bubonice, ciuma septicemica poate provoca dureri abdominale, soc circulator, greata si varsaturi, insuficienta cardiaca, hemoragii interne si externe.

Complicatiile pot include si gangrena tegumentelor si a tesuturilor, in special a nasului si ale degetelor de la picioare.
Infectia plamanilor poate avea drept consecinte tusea, dispneea, durerile toracice si sputa cu sange. Pe masura ce progreseaza, ciuma poate provoca insuficienta respiratorie si soc.

In cazuri rare, ciuma se poate raspandi la sistemul nervos central si poate provoca meningita, care reprezinta inflamatia membranelor ce protejeaza creierul si maduva spinarii.

In cele din urma, ciuma poate provoca moartea. Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii, in total, intre 30 si 60% din cazurile de ciuma au dus la deces, daca au fost lasate netratate.

Medicul trebuie sa fie informat despre eventuale calatorii in tari straine sau posibile muscaturi de insecte.
Pentru a pune un diagnostic de certitudine, medicul trebuie sa examineze, in primul rand, ganglionii inflamati si sa determine daca exista si alte simptome.

Trebuie sa fie prelevat un esantion din continutul ganglionilor afectati. Aceasta proba va fi verificata pentru a se observa prezenta sau absenta Y. pestis, folosind un microscop sau teste de cultura. De asemenea, pot fi efectuate si teste din sange, sputa si saliva.

Tratament

Tratamentul ciumei trebuie instituit de urgenta dupa stabilirea diagnosticului, deoarece aceasta se poate agrava rapid si poate pune viata in pericol.
Ciuma bubonica poate fi tratata cu succes cu diferite antibiotice.