Boala Lyme nu este singura boala transmisa de capusa

Temuta capusa este responsabila de transmiterea multor bacterii, spirochete, virusuri si toxine. La nivel mondial, sunt cunoscute mai mult de 650 de specii de capuse.

Pe continentul european, cel mai frecvent este intalnita capusa comuna, a carei denumire stiintifica este Ricinus ixodes.

De retinut faptul ca nu toate capusele transmit boli, ci doar cele infectate. Cea mai intalnita boala transmisa de capusa este boala Lyme sau Borelioza.

Boala Lyme, careia i se mai spune si boala cu o mie de fete, este o afectiune bacteriana transmisa omului de capusa, insecta purtatoare a bacteriei denumita Borrelia burgdorferi.

Medicii americani au descris boala si au denumit-o “Lyme”, deoarece cei mai multi afectati locuiau in orasul Lyme din Connecticut.

“Boala cu o mie de fete” poarta aceasta denumire si din cauza faptului ca afecteaza intregul organism, iar simptomele pot fi variate, si de cele mai multe ori, confundate cu usurinta cu cele ale altor boli. Reactia individuala este diferita de la om la om.

Ca orice afectiune, parcurge mai multe stadii, respectiv:

1. Stadiul eritemului cronic migrator sau al “ochiului de bou”, ceea ce inseamna ca boala Lyme debuteaza cu o leziune tegumenara specifica, ce apare in cateva zile de la muscatura;

2. Stadiul infectiei diseminate, care se instaleaza dupa mai multe zile in decurs de cateva saptamani, in acest caz spirochetele raspandindu-se prin sange sau alte organe;

3. Stadiul infectiei persistente se dezvolta pe parcursul mai multor luni si creeaza terenul unor complicatii uneori grave.

Este cunoscut faptul ca majoritatea cazurilor noi de imbolnaviri apar pe parcursul lunilor calduroase, “vinovate” fiind drumetiile, excursiile in natura, in special locurile in care vegetatia abunda.

Este boala ce afecteaza orice categorie de varsta. De asemenea, incidenta este intalnita in mod egal atat la copii, cat si la adulti. Simptomele sunt diferite, in functie de stadiu.

Astfel, in primul stadiu, apar febra, frisoanele, durerile de cap, durerile musculare, articulare, ganglionii limfatici se inflameaza si apare eritemul. In al doilea stadiu, daca nu se intervine, boala se raspandeste pe calea sangelui, printre simptomele acestui stadiu fiind cefalee, ameteala, nevralgii.

Foarte rar, poate aparea inflamatie a ficatului, tuse seaca, conjunctivita. In cateva luni de la infectare, pot aparea afectari cardiace. Ultimul stadiu este caracterizat de aparitia semnelor de artrita, daca nu se intervine cu tratament eficient.

Diagnosticul este dificil, de aceea se utilizeaza cel diferential, luandu-se in considerare faptul ca in cazul bolnavilor Lyme, sindromul de astenie cronica este corelat cu sindromul articular. Pacientii neinfectati cu bacteria care provoaca boala Lyme nu prezinta inflamatii articulare.

Tratamentul presupune administrarea de antibiotice pe cale orala, insa, daca a intervenit manifestarea neurologica, este necesar cel intravenos.

Complicatiile pot fi uneori grave, insa daca se intervine la timp, recuperarea completa poate fi obtinuta in majoritatea cazurilor. Un numar foarte mic prezinta semne cronice ale acestei boli, pentru ca nu s-a intervenit la timp.

Prevenirea se face prin evitarea muscaturii de capusa. Este recomandata evitarea zonelor cu vegetatie abundenta, sau daca acest fapt este imposibil, se aplica diferite solutii pe haine sau piele, dar atentie, nu si copiilor, pentru ca se pot absorbi prin piele.

O alta modalitate de preventie este indepartarea capuselor. Dupa ce v-ati intors acasa, verificati corpul pentru identificarea oricarei intepaturi/muscaturi, in special in zona axilara, inghinala, zona submamara, gat si linia de implantare a parului.

Daca observati o capusa, indepartati-o si dezinfectati locul cu solutie antiseptica sau alcool medicinal.

In Europa, capusa este cauza mai multor boli, nu doar a afectiunii Lyme:

- Encefalita de capusa;
- Febra hemoragica de Crimeea-Congo;
- Febra recidivanta;
- Babesioza;
- Tularemia;
- Anasplamoza.

Afecteaza de cele mai multe ori creierul, uneori ireversibil. Este transmisa de capusa, dar s-a constatat ca si laptele nepasteurizat contaminat cauzeaza aparitia bolii.

Este o infectie cu un debut al simptomelor dupa aproximativ patru saptamani de la muscatura. Printre primele simptome se numara febra, oboseala, cefalea si greata. Urmeaza in perioada imediata semnele meningitei si/sau encefalitei. Este absolut necesara spitalizarea.

Pentru a evita infectarea, exista un vaccin care ofera protectie in proportie de 95%, insa nu acopera si celelalte boli cauzate de capusa.
In primul stadiu se administreaza analgezice pentru ameliorarea durerii. Complicatiile bolii necesita evaluarea pluridisciplinara si tratament adecvat.

Complicatiile bolii pot fi tulburarile de memorie, epilepsie, tulburari de atentie sau de miscare.
Preventia se realizeaza prin purtarea hainelor de culoare deschisa, cu maneca lunga, pantaloni lungi, incaltaminte inchisa, aplicarea pe piele, dar si pe haine a diverselor solutii care se gasesc la farmacie.

Este o infectie cu simptome usoare, dar si cu agravarea pana la deces, urmare unui sindrom hemoragic fatal, in procent de 10-40% din cazuri. Se transmite prin muscatura de capusa, dar si prin contactul la nivelul pielii sau al mucoaselor cu sange sau tesut animal infectat sau consumul de lapte nepasteurizat. Se poate transmite si de la om la om.

Simptomatologia este diferita in fiecare din cele patru faze ale infectarii. Dupa faza de incubatie, care dureaza intre 3 si 7 zile, urmeaza faza prehemoragica, cu simptome intalnite in alte infectii virale: febra, dureri musculare, articulare, conjunctivita, urticarie. Urmeaza faza hemoragica, scurta, cu hemoragii conjunctivale, sangerari nazale, melena.

Ultima faza, cea de convalescenta, este caracterizata de tahicardie, puls slab, pierderea auzului, caderea parului.
Tratamentul depinde de cele mai multe ori de severitatea bolii, ajungandu-se pana la transfuzie sanguina.

Preventia se face prin evitarea contactului fizic cu persoanele infectate, evitarea consumului de carne cruda sau purtarea manusilor in timpul sacrificarii animalelor.
Exista si un vaccin contra acestei infectii, disponibil doar in Europa de Est.

Simptomele isi fac aparitia in primele 18 zile de la muscatura. Febra existenta dureaza intre 3 si 6 zile, insotita de diaree sau fotofobie.

Pot aparea si afectiuni neurologice, precum paralizii faciale sau hemiplagie. Rata decesului este foarte mica.

Este o boala cauzata de un parazit ce infecteaza si distruge eritrocitele (celulele rosii ale sangelui). Tot capusa este responsabila de infectare, care la randul ei se infecteaza cu parazitul ce produce boala.

Cele mai intalnite simptome sunt cele specifice unei raceli (febra, dureri musculare). Nu exista vaccin impotriva acestei boli, dar pentru tratare se administreaza antibiotice.

Este transmisa de bacteria Francisella tularensis. Afecteaza mamiferele, de regula rozatoarele, dar si pasarile si reptilele, cu complicatii pulmonare, dermatologice si oftalmologice.

Muscatura de capusa este cea care transmite boala. Si prin contactul direct cu un animal care a fost infectat sau prin muscaturile altor insecte se pot imbolnavi oamenii.

Este o boala fatala, daca nu se administreaza tratamentul necesar. In primele stadii se recomanda antibiotice. Simptomele caracteristice sunt durerile de cap, frisoane, ulceratii in locul muscaturii, tuse.

Specialistii ne confirma faptul ca aparitia unei alte boli ce prezinta simptome asemanatoare afectiunii Lyme, denumita anasplamoza este in crestere cu 30% in ultimii ani.

Se mai numeste si anasplamoza granulocitara umana. Acelasi transmitator este si in acest caz, capusa. Aparitia simptomelor are loc in primele doua saptamani de la muscatura de capusa.

Persoana infectata manifesta febra, cefalee, dureri musculare. Simptomele sunt similare celor prezente in cazul bolii Lyme, dar specialistii au ajuns la concluzia conform careia boala Lyme poate avea efecte grave pe termen lung comparatie cu anasplamoza.

O problema apare in cazul diagnosticului diferential, deoarece in cazul anasplamozei nu apare eruptia la nivelul pielii, asa cum se intampla in cazul bolii Lyme, deci diagnosticarea se face mult mai dificil.

Un procent mic este fatal, circa 1%, dar specialistii avertizeaza ca fara interventia precoce, boala poate avea urmari grave.

In momentul de constatare a muscaturii acestui parazit este necesara indepartarea cu mare atentie, astfel incat capul acestuia sa nu ramana in piele. Se utilizeaza o penseta, fiind cea mai indicata.

Dupa indepartare, se dezinfecteaza zona cu apa, sapun sau cu antiseptic.
Daca se observa semne de infectie in jurul acelei zone afectate de muscatura si simptome caracteristice, este necesara consultarea urgenta a medicului.