Dermatofitia: cauze, simptome, tratament

Dermatofitia sau tinea reprezinta un tip de infectie fungica a pielii. Infectia poate sa apara in majoritatea zonelor corpului si poarta nume diferite, in functie de ce parte a corpului afecteaza.

Dermatofitia este o infectie fungica ce nu depaseste suprafata pielii. Atunci cand sunt afectate membrele si trunchiul, poarta denumirea de tinea corporis.

Infectiile altor zone ale corpului sunt numite:

Tinea pedis sau piciorul atletului, atunci cand sunt afectate talpile picioarelor;

Tinea cruris sau micoza genitala apare in zona inghinala, pe coapsele interioare si fese;

Tinea barbae afecteaza barba;

Tinea manum afecteaza palmele;

Tinea capitis, ce afecteaza scalpul;

Tinea unguium sau onicomicoza reprezinta infectia micotica a unghiilor.

Simptomele specifice ale dermatofitiei depind de localizarea infectiei. Aceste simptome includ, de obicei:

- Piele iritata;
- Piele rosie, crapata, cu scuame;
- Eruptii cutanate in forma de inel;
- Caderea parului in zona afectata.

Simptomele au tendinta sa apara dupa 4-14 zile de la contactul pielii cu fungii ce provoaca afectiunea. Dermatofitia debuteaza, de obicei, cu pete rosii sau roz, acestea putand fi plane sau usor iesite in relief. In aceasta etapa initiala, leziunile pot fi umede, dar cel mai des sunt uscate, cu scuame si pruriginoase.

In timp, eruptia cutanata va creste in dimensiuni. Dupa acest pas, centrul eruptiei va incepe sa isi revina la normal, lasand in urma o infectie in forma de inel, cu o margine rosie si un centru sanatos.

Daca, din cauza mancarimilor, pielea este zgariata, acest lucru poate duce la o infectie bacteriana. De asemenea, daca alte zone ale corpului sunt atinse, este posibila raspandirea neintentionata a bolii in alte zone. Tratarea, imediat dupa primul semn al infectiei, este foarte importanta.

Tabloul clinic al dermatofitiei poate fi diferit, in functie de zona afectata:

Tinea pedis afecteaza picioarele, iar pielea poate deveni umflata, rosie si pruriginoasa in zonele interdigitale. Talpile si calcaiele picioarelor pot fi, de asemenea, afectate. In cazurile severe, pot sa apara si vezicule la nivelul pielii;

Tinea cruris afecteaza zona inghinala si se manifesta prin mancarime, pete rosii si descuamari ale pielii, de obicei pe coapsele interioare;

Tinea capitis afecteaza scalpul si se caracterizeaza prin pierderea parului in locul afectat, scuame si inflamatie. De asemenea, tinea capitis poate creste in dimensiune. Infectiile scalpului sunt mai frecvente la copii decat la adulti;

Tinea barbae afecteaza barba si se manifesta prin aparitia unor pete rosii, vizibile pe obraji, barbie si partea superioara a gatului. Petele pot deveni cruste si pot provoca pierderea parului din zona respectiva;

Tinea unguium afecteaza unghiile, acestea devenind groase, cu forme si culori anormale. Tinea unguium poate sa apara la persoanele cu tinea pedis, ce a fost lasata netratata.

Dermatofitia este cauzata de anumiti fungi, cunoscuti sub numele de dermatofiti. Exista aproximativ 40 de specii diferite de fungi ce pot provoca aceasta afectiune, printre care Trichophyton, Microsporum si Epidermophyton.

Tinea corporis este, de obicei, cauzata de mai multe specii diferite de fungi: T. rubrum, M. canis sau T. tonsuras.

Ca si alte tipuri de fungi, dermatofitii se dezvolta in zone calde si umede. Dermatofitia poate fi obtinuta prin contactul cu suprafete infectate cu fungi. Se estimeaza ca aproximativ 10-20% din populatia lumii este afectata de infectii cutanate fungice.

Dermatofitia este foarte contagioasa, mai ales inainte de aparitia simptomelor. Dermatofitia poate fi transmisa prin:

• Contact direct cu zonele afectate ale corpului unei persoane infectate;

• Contacul cu animale de companie. Pisicile si cainii, in special puii, sunt purtatori ai fungilor;

• Atingerea animalelor infectate precum porcusorii de Guineea, mieii si vacile;

• Atingerea unui obiect sau a unei suprafete contaminate cu fungi, cum ar fi imbracamintea, prosoapele, lenjeriile de pat, periile, scaunele si toaletele;

• Expunerea prelungita la sol contaminat, dar acest lucru este foarte rar.

Persoanele cu o igiena precara au un risc mult mai mare de a dezvolta aceasta afectiune. De asemenea, in sporturile ce implica contactul direct, cum ar fi luptele, se poate transmite foarte usor dermatofitia.

Infectia se poate raspandi foarte rapid si prin impartirea echipamentelor sportive. Dusurile publice, pardoselile din jurul piscinelor si suprafetele vestiarelor pot fi zone din care pot fi contractati fungii.

De asemenea, un sistem imunitar slabit, circulatia sanguina slaba, alergiile sau dermatita sunt factori ce pot creste riscul de a dezvolta tinea corporis.

Persoanele care locuiesc in zone cu un climat cald, au un risc mai crescut. Purtarea unor pantofi si haine stramte poate duce la o transpiratie mai abundenta, acest lucru crescand riscul de dermatofitie.

Tinea corporis si tinea capitis afecteaza, in general, copiii mici. Adolescentii si adultii sunt afectati, de obicei, de tinea cruris si tinea pedis. Dermatofitia poate fi greu de prevenit, dar exista cateva metode prin care riscul de infectie poate fi redus:

- Evitarea utilizarii in comun a obiectelor personale, cum ar fi prosoapele si periile de par;

- Schimbarea hainelor groase si umede, in locatii calde si cu umiditate ridicata;

- Purtarea sosetelor curate;

- Evitarea utilizarii vestiarelor;

- Evitarea pasitului direct pe suprafete umede. Pot fi folosite diferite tipuri de incaltaminte special destinate;

- Tratarea animalelor infectate;

- Dezinfectarea zonelor ce ar putea fi contaminate;

- Ingrijirea corespunzatoare a unghiilor;

- Pastrarea picioarelor curate si uscate.

Medicul poate diagnostica afectiunea prin examinare fizica si pe baza simptomatologiei. In plus, medicul poate preleva probe din leziune, pentru a le examina microscopic sau pentru culturi fungice.

Tratamentul dermatofitiei depinde de localizarea infectiei. Aceasta poate fi usor de tratat la domiciliu, cu medicamente antifungice, disponibile sub forma de creme, geluri, lotiuni, spray-uri si pulberi.

In cazul acestor tipuri de tratament, afectiunea poate sa dispara in decurs de 4 saptamani. De asemenea, este indicata utilizarea lenjeriilor si hainelor din bumbac.

Pentru ameliorarea senzatiilor de mancarime, este recomandata aplicarea unor prosoape imbibate in apa rece, timp de 20-30 de minute, de pana la sase ori pe zi. Este important ca prosoapele folosite sa fie curate la fiecare utilizare. Dupa utilizare, acestea trebuie spalate in apa fierbinte cu sapun.

Uneori, pot fi necesare medicamente antifungice orale, deoarece cremele si lotiunile nu vor functiona in anumite zone. Tratamentul pe cale orala trebuie urmat timp de 1-3 luni.

Dozele medicamentelor si durata tratamentului sunt diferite pentru fiecare persoana si depind de localizarea bolii si de gravitatea sa. Pentru copii, doza depinde de greutatea copilului si de varsta acestuia.

Medicamentele nu trebuie folosite fara recomandarea medicului. Medicul trebuie informat de aparitia simptomelor, inca de la bun inceput, pentru a putea stabili un diagnostic si pentru a oferi tratamentul necesar vindecarii.