Boala somnului sau tripanosomiaza africana: cauze, simptome si tratament

Tripanosomiaza umana africana, cunoscuta si sub denumirea de boala somnului, este o boala parazitara transmisa de mustele tete din genul Glossina si cauzata de un grup de paraziti cunoscuti sub numele Trypanosoma brucei.

Cu toate acestea, cresterea gradului de constientizare si supraveghere a dus la scaderea numarului de cazuri din ultimii ani.

Leziunea initiala la locul intepaturii este reprezentata de sancru, acesta caracterizandu-se prin eritem, sensibilitate, caldura si edem. Infectia in sine poate varia extrem de mult, putand fi asimptomatica sau putand fi severa si fulminanta. Trypanosoma brucei gambiense cauzeaza in mod obisnuit o boala lenta si progresiva, in timp ce infectia cu Trypanosoma brucei rhodesiense are o evolutie mai rapida si implica invadarea sistemului nervos central in cateva saptamani sau luni.

Cursul bolii este adesea defalcat in doua etape:

• Prima etapa se mai numeste si stadiu hemolimfatic, deoarece parazitii se raspandesc prin fluxul sanguin si limfatic in diferite organe, precum ficatul, splina, glandele endocrine sau inima.

• A doua etapa apare atunci cand parazitii ataca sistemul nervos central si patrund in acesta. Acest stadiu poarta denumirea de meningoencefalitic. Prin urmare, analiza lichidului cefalorahidian este obligatorie atunci cand au fost detectati paraziti in alte fluide corporale.

Simptomele bolii in primul stadiu al bolii pot fi reprezentate de:

• Sancru dureros;
• Febra intermitenta;
• Stare generala alterata;
• Mialgii si artralgii;
• Cefalee;
• Limfadenopatie regionala sau generalizata;
• Organomegalie, in special splenomegalie;
• Edem facial;
• Eruptii cutanate urticariene, eritematoase sau maculare la 6-8 saptamani de la debutul bolii;
• Diferite alte leziuni cutanate.

In stadiul secundar al bolii, manifestarile pot fi reprezentate de:

• Dureri de cap persistente si care nu cedeaza la administrare de analgezice;
• Somnolenta diurna ce este urmata de insomnie nocturna;
• Schimbari de comportament, iritabilitate;
• Tulburari de dispozitie si depresie;
• Pierderea apetitului alimentar;
• Scadere in greutate;
• Convulsii (mai frecvente la copii);
• Tremor;
• Rigiditate musculara crescuta;
• Ataxie;
• Hemipareza;
• Tulburari de vorbire;
• Tulburari senzoriale;
• Stupor si coma.

Desi examenele fizice si studiile generale de laborator pot fi de ajutor, diagnosticul de certitudine al tripanosomiazei africane necesita detectarea efectiva a parazitilor.

Astfel, anomaliile semnificative de laborator ce pot indica boala sunt reprezentate de:

• Anemie;
• Hipergamaglobulinemie;
• Niveluri scazute de complement;
• VSH crescut (rata de sedimentare a hematiilor);
• Trombocitopenie;
• Hipoalbuminemie.

De asemenea, medicii pot apela si la alte investigatii, precum:

• Examenul frotiului de sange;
• Biopsia prin aspiratie a ganglionilor afectati;
• Aspiratie de la nivelul sancrului;
• Punctie lombara si analiza lichidului cefalorahidian.

Analiza lichidului cefalorahidian se face, de asemenea, pentru a masura nivelurile leucocitelor, proteinelor si imunoglobulinelor IgM. Aceste valori sunt foarte importante la pacientii simptomatici sau cu parazitemie. In plus, medicii pot solicita investigatii suplimentare, precum tomografia computerizata (CT), imagistica prin rezonanta magnetica (IRM) sau electroencefalograma (EEG).

Datorita diferitelor caracteristici epidemiologice si clinice ale Trypanosoma brucei gambiense si Trypanosoma brucei rhodesiense, regimurile de tratament pentru acestea, difera dupa subspecii. Alegerea terapiei optime depinde foarte mult de agentul etiologic implicat, dar si de stadiul bolii.

Ingrijirea pacientilor cu tripanosomiaza africana este importanta chiar si in stadiul de prespital. Astfel, pana la oferirea tratamentului etiologic, pacientii cu aceasta boala trebuie sa primeasca tratament concentrat pe gestionarea febrei si a starii de rau. De asemenea, se impune monitorizarea atenta a starii neurologice a pacientului.

Ulterior primirii de tratament adecvat, pacientii trebuie supravegheati pentru a se evita riscul de complicatii. In plus, chiar si medicamentele destinate distrugerii parazitilor pot avea efecte adverse ce trebuie luate in calcul. Spre exemplu, trebuie stiut ca aceste medicamente pot afecta buna functionare a ficatului si rinichilor.

Complicatiile tripanosomiazei africane pot fi reprezentate de:

• Anemie si fatigabilitate severa;
• Pierdere in greutate;
• Pneumonie de aspiratie;
• Meningoencefalita si convulsii;
• Stupor sau coma;
• Pierderea sarcinii;
• Deces.

In tripanosomiaza africana aflata in primul stadiu, majoritatea pacientilor se recupereaza complet dupa tratament. In cazul tripanosomiazei aflate in cea de-a doua etapa, manifestarile neurologice sunt in cele din urma fatale daca nu sunt tratate. Rata de vindecare se apropie de 95% daca se acorda tratament potrivit asupra sistemului nervos central.

Trebuie stiut ca simptomele tripanosomiazei est-africane se dezvolta mai rapid decat simptomele variantei vest-africane.

In cazul primei variante, simptomele survin chiar si la o luna de la muscatura, in timp ce pentru tripanosomiaza vest-africana manifestarile pot debuta chiar si la cateva luni sau un an de la muscatura.

Amebele variante ale bolii produc aceleasi simptome generalizate, inclusiv febra intermitenta, eruptiile cutanate si limfadenopatia. Totusi, forma est-africana are mai multe sanse de a dezvolta complicatii cardiace si neurologice, acestea survenind in cateva saptamani sau chiar mai rapid. Fara tratament, acestea pot duce la stupor, coma si chiar deces.

In tripanosomiaza vest-africana, faza asimptomatica poate preceda debutul febrei si eruptiilor cutanate. Astfel, daca simptomele nu sunt recunoscute la timp, boala va progresa si va produce scadere in greutate, astenie si tulburari ale sistemului nervos central. Totusi, decesul este posibil si in acest caz, mai ales din cauza pneumoniei de aspiratie sau a convulsiilor cauzate de deteriorarea sistemului nervos.

Trebuie cunoscut faptul ca nu sunt disponibile vaccinuri pentru tripanosomiaza africana. De asemenea, chimioprofilaxia nu este disponibila.

Mustele tete sunt atrase de vehiculele aflate in miscare si de culorile contrastante inchise. In plus, nu sunt afectate de repelenti si pot musca chiar si prin haine subtiri.

Astfel, calatorii cu risc sunt sfatuiti sa poarte haine ce protejeaza cat mai mult corpul, inclusiv gatul si gleznele. De asemenea, hainele trebuie sa fie din materiale rezistente si sa aiba culori neutre. Totusi, pentru a reduce riscul de imbolnavire, specialistii recomanda evitarea calatoriilor in zone puternic infestate cu muste tete.