Incontinenta si tulburarile urinare la pacientii cu diabet zaharat

Atat diabetul, cat si afectiunile urologice sunt probleme de sanatate frecvente cu incidenta in crestere pe masura avansarii in varsta. Complicatiile urologice, infectiile de tract urinar, dar si diferitele tipuri de disfunctie sexuala, au un impact important asupra calitatii vietii persoanelor cu diabet.

Se estimeaza ca incontinenta urinara are o incidenta de aproximativ 50% in randul femeilor aflate la varsta de mijloc si varste mai inaintate, fiind asociata cu limitarea semnificativa a activitatilor zilnice, dar si cu o calitate a vietii mai redusa. De asemenea, diabetul a fost identificat ca un factor de risc important pentru incontinenta urinara.

Incontinenta urinara poate fi de mai multe feluri: de efort - se manifesta atunci cand persoana in cauza tuseste, stranuta, depune efort (ex: alearga), cu imperiozitate - este precedata de o senzatie brusca si intensa de a urina (aceasta incontinenta apare in drum spre toaleta, avand frecventa egala la barbati si la femei), prin prea plin - incontinenta urinara secundara vezicii lenese a diabeticului, care nu se goleste complet si uneori da pe afara.

Incontinenta urinara de Efort apare la tuse, stranut, ras sau alte eforturi fizice si este mai frecvent intalnita in randul persoanelor de sex feminin.

Studiul DPP - Diabetes Prevention Program (Program de Prevenire a Diabetului) a demonstrat ca modificarea stilului de viata - cu scadere ponderala si exercitiu fizic, a redus incidenta diabetului la femeile cu afectarea tolerantei la glucoza. Mai mult, modificarea stilului de viata a determinat reducerea incidentei incontinentei urinare de stres, scaderea ponderala ocupand rolul principal in obtinerea rezultatelor benefice.

O concluzie importanta a studiului DPP a fost ca reducerea incidentei incontinentei urinare pare sa fie un factor motivator puternic pentru femeile cu afectarea tolerantei la glucoza, care aleg sa fie consecvente cu modificarile stilului de viata pentru prevenirea aparitiei diabetului. (Sursa: Brown JS, Barrett-Connor E, Nyberg LM, JW. K, TJ O, Ma Y, Vittinghoff E: Incontinence in women with impaired glucose tolerance: results of the Diabetes Prevention Program. J Urol 171:325–326, 2004)

Incontinenta urinara de efort la femeile diabetice poate fi tinuta sub control prin stimulari electrice ale muschilor perineali, care refac tonusul acestora imbunatatind reflexul de continenta urinara.

Incontinenta cu Imperiozitate reprezinta pierderea de urina precedata de o senzatie intensa de a urina din nou, care se manifesta, de regula, in drum spre toaleta. In stadii incipiente, aceasta senzatie intensa de urinare nu se concretizeaza in pierderi de urina, insa, in cazul pacientilor care se confrunta cu stadii avansate de incontinenta, eliminarea urinei nu mai poate fi controlata voluntar, vezica golindu-se partial sau complet.

Pacientii cu diabet in tratament cu insulina prezinta un risc semnificativ mai mare pentru incontinenta urinara cu imperiozitate, comparativ cu pacientii care primesc tratament cu antidiabetice orale sau urmeaza doar regim alimentar.

Severitatea afectarii diabetice, lipsa controlului glicemic si complicatiile microvasclare care au ca rezultat afectarea inervarii vezicii urinare, contribuie la cresterea incidentei si severitatii incontinentei urinare.

Aceasta forma de incontinenta este insotita frecvent si de urinari nocturne (enurezis nocturn) care afecteaza semnificativ calitatea vietii pacientilor.
Tratamentul persoanele in cauza trebuie sa includa atat tratament medicamentos, calmante vezicale, cat si tratament de stimulare electrica care influenteaza pozitiv centrul nervos care relaxeaza vezica urinara, realizand astfel diminuarea senzatiei urinare care determina pierderea de urina.

Incontinenta ”prin prea plin” este insotita frecvent de cistite greu de tratat. Pentru a trata incontinenta si infectiile recidivante, este necesara tratarea golirii incomplete a vezicii. Aceasta poate fi realizata printr-un program regulat de consum de lichide si urinari la anumite ore. In cazul in care aceasta metoda nu se dovedeste a fi eficienta, se poate recurge la medicamente care relaxeaza sfincterul vezicii sau chiar la un program de sondaj intermitent, dimineata si seara, pentru a elimina reziduul care ramine in vezica dupa urinare. Eliminarea urinei care stagneaza in vezica rezolva infectiile recidivante si urinarea din timpul noptii.

Pentru a facilita trainingul de toaleta (urinarea la ore prestabilite) si a asigura totodata protectia pacientului pe parcursul zilei, se recomanda tot purtarea chilotului pentru incontinenta, care permite imbracarea / dezbracarea repetata. Totodata, forma anatomica a produsului si discretia pe care o ofera, permit pacientului desfasurarea in mod normal a programului zilnic.

Pentru stabilirea tipulului tulburarii vezicale care produce pierderea de urina si a face diferenta intre vezica hiperactiva, vezica care nu se goleste sau sfincterul incompetent, se foloseste o proba functionala – urodinamica – in urma careia se stabileste tratamentul adecvat fiecarui pacient.