Implantologia-posibilitatea unei a III-a dentitii

In ultimii ani progresul stiintific a capatat un ritm galopant. Si in medicina, bineinteles, progresele sunt uimitoare. Astfel, medicina a inbunatatit considerabil confortul si aspectul oamenilor. Ne putem deci pastra imaginea, dar si mai mult o putem modifica in functie de criteriile noastre estetice.

Tot in sprijinul pastrarii imaginii vine si implantologia. Absenta dintilor este interpretata ca un semn de imbatranire, o senzatie de handicap. Chiar lipsa unui singur dinte, daca este intr-un loc vizibil are impact mare asupra psihicului pacientului si relationarea in mediul sau social scade ca si respectul de sine.

Sunt si alte domenii din stomatologie care vin in sprijinul celor cu asemenea probleme, de exemplu protetica fixa prin punti dentare sau protetica mobila prin proteze mobilizabile. Cele din urma se aplica celor cu mai multi pana la toti dintii lipsa, dar nu schimba deloc statutul pacientului, il mentin tot in starea psihologica de edentatie pentru ca nu poate uita de ele, trebuie sa la intretina, iar problema principala e ca acestea, in marea lor majoritate nu sunt stabile, pot cadea in timpul vorbirii sau nu ofera o masticatie buna. Si cum mancatul a devenit o frecventa manifestare sociala (masa la restaurante), pacientul cu proteze instabile se gaseste deseori in situatii jenante de a-i cadea proteza avand din nou sentimentul de handicap.

Proportional cu progresele cresc si exigentele pacientilor, dorind calitate si o mare discretie a substituentilor. Pacientul doreste ca nu numai cei din anturajul sau sa uite de substituit, ci chiar el insusi sa uite de substituit. Cu aceasta se ocupa implantologia. Se introduce un surub metalic in osul maxilarului pe care se aplica apoi o coroana artificiala, adica un dinte fals. Deci, este o radacina falsa si nimeni nu trebuie sa stie ca in os este un surub. Nu trebuie sa se vada decat dintele, care fiind atat de bine realizat, nu trebuie sa-l observe a fi fals decat un stomatolog.

Implantul dentar este o notiune frecvent intalnita in societatea noastra. Sunt unii pacienti bine informati, care vin in cabinet sa ceara un asemenea serviciu si care refuza orice alt tip de tratament, fiind convinsi ca aceasta e cea mai buna solutie pentru ei. Dar sunt si multi care stiu ce inseamna acest implant sau au informatii gresite, de aceea consider ca trebuie facuta o prezentare sumara.

Cum am spus mai sus, implantul este o radacina falsa, un surub metallic introdus in os pe care se va ancora dintele fals. Osul va fuziona cu implantul in aproximativ 3-4 luni, fenomen numit osteointegrare. De obicei, implanturile sunt confectionate din titan, un metal foarte bine tolerat de organism si cu o rezistenta buna pentru a suporta presiunile din timpul masticatiei. Mai exista si implanturi din ceramica care sunt folosite pentru aspectul lor (sunt albe si nu modifica culoarea coroanei), dar sunt fragile si casante.

Tehnica inserarii consta cel mai uzual in doua etape: in prima etapa se insera implantul in os unde s-a realizat in prealabil un foraj, exact pe locul unde era inainte radacina se acopera cu gingia si se asteapta vindecarea (pentru fizionomie se pot face protezari provizorii); iar in a doua etapa, care are loc intr-o alta sedinta chirurgicala cam la aproximativ 3-4 luni de la inserarea implantului se descopera implantul si se ataseaza o extensie numita bont pe care se va ancora coroana.

Implanturile dentare se pot folosi pentru lipsa unui dinte sau a mai multor dinti, in acest caz efectuandu-se o ancorare fixa (prin cimentare), fie doar pe implanturi sau mixt pe implanturi si dinti naturali. Implanturile se pot folosi si la cei cu toti dintii lipsa, peste implanturi aplicandu-se fie proteze fixe (pentru o mentinere mai buna a acestora), fie punti fixe ce restaureaza o intreaga arcada dentara. Pentru acest din urma exemplu e necesara o vasta experienta a implantologului.

In cazul lipsei unuia sau a 2-3 dinti exista si alternativa mai conservatoare a puntilor dentare care au de asemenea succes. Nu exista un avantaj net al unei metode fata de cealalta, alegerea fiind a dumneavoastra si a medicului d-voastra. Unii pacienti prefera implantul pentru a nu sacrifica dintii de langa cei lipsa, care ar trebui slefuiti pentru o punte.

Intrebarea: “Pentru cine sunt implanturile?” are un raspuns relativ simplu: pentru cei cu boli generale, boli cronice si care nu au un sistem imunitar scazut. Boli precum diabetul zaharat sau alte boli cronice ar putea determina complicatii in timpul interventiei chirurgicale. Deficientele de os se pot rezolva prin tehnici de aditie de os sintetic, deci nu mai este o contraindicatie de nerezolvat.

O alta contraindicatie relativa ar fi fumatul (mai ales la cei care fumeaza peste 15 tigarete/zi) si cei cu o igiena deficitara in contextul in care acest obicei nu se poate modifica usor el fiind suma unei educatii si a unei deprinderi de o viata. Astfel pacientul trebuie sa stie ca dupa aplicarea implantului trebuie sa aiba o igiena riguroasa cu periaj de cel putin 2 ori/zi, folosirea atei dentare a dusurilor bucale si consultatie la stomatolog o data la 6 luni.

Un implant ar trebui garantat 10-maxim 15 ani, asa ca feriti-va de medicii care spun ca implanturile puse de ei vor rezista pentru totdeauna!

In momentul actual, rata succesului in implantologie este de 90-95%. Este o imbunatatire fantastica fata de acum cateva decenii cand rata de succes era mult mai mica si implantologia era ultima ramura a stomatologiei la care se apela in cazuri dificile cand orice altceva esua. Acum s-a ajuns ca implantologia sa fie prima varianta de tratament aleasa si asteptam cu nerabdare momentul cand in implantologie rata de succes va fi de 100%.