Obezitatea - problema hormonala sau de dieta?

In perioada recenta parca vedem tot mai des persoane ce sufera de obezitate sau in anumite cazuri de o supraponderabilitate.

Poate este datorat si liberalizarii comertului de produse de tip fast-food sau a o serie de restaurante cu livrari la domiciliu ori diversificarii tot mai mari a produselor alimentare.

Insa daca vor fi intrebati cel putin jumatate din persoanele ce sufera de obezitate ori de supraponderabilitate, vor preciza ca problema lor principala este una de natura hormonala.

Exista probleme hormonale atat de grave care vor afecta metabolismul? Pot hormonii sa dicteze in asa mare masura greutatea noastra? Si este adevarata expresia folosita de multe din persoanele cu obezitate care afirma ca mananca foarte putin si cu toate astea sunt obeze?

In primul rand, indiferent daca exista probleme hormonale sau nu trebuie avut in vedere ca singura metoda prin care putem acumula in greutate este prin alimentatie.

Daca aceasta alimentatie este in exces sau daca aceasta este foarte redusa dar totusi creeaza cresterea in greutate trebuie avut in vedere ca singura metoda prin care se poate creste in greutate este prin alimente.

Fiecare aliment are un continut caloric. Kilocaloriile reprezinta unitatea de masura exprimata pentru a preciza ce continut de energie efectiva (fie exprimata in Jouli sau Kilojouli fie prin exprimarea in Kilocalorii) si care este necesarul nostru zilnic.

Matematic vorbind, 7.000 de kcal reprezinta 1 kg de masa corporala. Dar ca si necesar zilnic o femeie are nevoie de 1.600-1.800 de kcal / 24 de ore.

Timp in care un barbat are nevoie de 1.800 – 2.000 kcal / 24 de ore. Acest necesar de kcal poate fi chiar si mai mare daca ne referim la o diferenta a activitatii fizice zilnice.

Adica acest necesar de aproximativ 1.800 de kcal este necesarul pentru mentinerea functiilor vitale zilnice, contractia musculara de tonicitate a organismului, respiratie, batai cardiace si chiar functiile sistemului digestiv sau tuturor celorlalte celule si tesuturi.

Insa o persoana care are o viata relativ sedentara, o activitate profesionala predominanta la birou mai are in necesar 4-500 kcal . 24 de ore adaugate la cele de baza. Dar care depune o munca fizica intensa si zilnica are necesarul de 3.000 – 3.500 kcal per 24 de ore.

Acest aport de kcal trebuie calculat de la cele mai mici alimente consumate. Adica chiar si cafeaua are un numar de kcal si acea lingurita de zahar din cafea si acel strop de lapte din cafeaua matinala are un numar de kcal.

Practic, orice aliment si orice fruct ori leguma are un continut caloric, chiar daca mai mic sau mai mare, totusi il are. Din acest motiv orice aliment ingerat are un aport caloric asadar va duce intr-o oarecare masura la o ingrasare.

Insa daca zilnic sunt administrate doar necesarul de kcal cu aproximatie, persoana nu va suferi nici ingrasari si nici slabiri ci doar isi va mentine greutatea. Motiv pentru care anumite persoane pot preciza ca nu mananca mult (in prezent) si totusi nu slabesc. Corect, dar initial cand s-au ingrasat poate au mancat mai mult.

In functie de tipul de activitate, de tipul de constitutie si de inaltime exista un interval ideal, sau normal (din punct de vedere fiziologic) si de greutate dar si de necesar caloric.

Un sportiv antrenat, care efectueaza efort fizic prin antrenamente zilnice sau periodice de o intensitate aproximativ egala isi va adapta sistemul metabolic la conditiile actuale.

Un astfel de atlet poate efectua acelasi tip de exercitiu si sa consume ca si exemplu de medie calorica 300,400 kcal per o ora de exercitii.

Timp in care o persoana ne-antrenata care efectueaza un exercitiu fizic de antrenament de o intensitate poate chiar mai scazuta decat cea a atletului va consuma 500,600 de kcal.

Asadar in functie de constitutia acestuia, efortul desi poate avea ca si numar de km parcursi pe bicicleta sau de kg ridicate o valoare echivalenta, organismul o poate resimtit mai intens sau mai putin intens.

Asadar o femeie daca va efectua timp de 15 minute ridicari repetate in cadrul unui exercitiu fizic de 10 kg este posibil sa consume chiar mai multe kcal decat un barbat care efectueaza 30 de minute de ridicari de cate 20 de kg.

Totodata, modificarea de consum de kcal este data si de varsta. Un copil sau adolescent aflat in crestere are un consum mai accelerat de kcal.

In acelasi timp, la polul opus, pe baza ce imbatranim, organismul necesita pentru supravietuire un numar mai redus de kcal deoarece si activitatea noastra scade atat intern dar si extern.

Insa la copii, continutul hidric este mai crescut iar la un batran continutul hidric este mai scazut.

Intr-adevar, glandele noastre intervin in mod direct prin intermediul hormonilor dar si al glandelor exocrine prin secretia lor externa, intervin in mod direct in metabolismul nostru.

Digestia incepe chiar din cavitatea bucala si are o serie de parcursuri de descompunere atat fizica la nivel esofagian sau gastric si o serie de descompuneri, absorbtii si metabolizari chimici la nivel gastric si al intestinului subtire.

Glanda tiroida intervine in digestia lipidelor. Activitatea secretorie a tiroidei va interactiona in mecanismul de descompunere al grasimilor si metabolizare a acestora.

Insa nu hiperactivitatea glandei tiroide poate produce dereglari de acest gen, ci mai degraba hipoactivitatea acesteia poate intr-adevar incetini nivelul de metabolism sau de absorbtie al lipidelor.

Totodata la cortico-suprarenale, adica la cele situate deasupra rinichilor exista glande denumite suprarenale care au mai multe componente de constitutie printre care si corticala.

Principalul hormon care este secretat de cortico-suprarenaliene este cortizolul. Acesta are un rol clar in metabolism.

O disfunctie la aceste doua glande vor putea sa cauzeze o incetinire a metabolismului iar daca aportul caloric ramane acelasi, atunci se poate produce ingrasarea.

Insa aceasta ingrasare nu poate sa se refere la acele ingrasari de zeci de kg intr-un timp scurt ci mai degraba la o crestere trepatata si constanta, adica la o crestere de 2,3 kg per parcursul unei luni si care la un moment dat va atinge un punct critic fata de care nu se va mai produce o alta ingrasare.

Insa modificari de metabolism pot sa mai apara si in o serie de etape fiziologice pe care le parcurge organismul. O astfel de modificare este in timpul intrarii in perioada de menopauza.

La menopauza va creste densitatea osoasa, adica acei pori fiziologici care trebuie sa se regaseasca in tesutul cu o oarecare frecventa, vor fi "umplute de tesut".

Densitatea osoasa va creste si asadar si greutatea oaselor va determina cresterea in greutate a femeii.

In timpul menopauzei se produc si o serie de dereglari in metabolism, in modul de absorbtie si de digestie, care poate sa fie prea accelerata fie prea incetinita si care va cauza cel mai adesea o usoara crestere in greutate.

In afara acestor cauze, mai exista si patologii care pot produce crestere in greutate ca si efect secundar, deoarece principalul mod si sistem ce este afectat este cel endocrin.

O hipotiroidie este in primul rand o conditie patologica care poate produce o serie de disfunctii si la alte nivele. Adica o hipertensiune, o senzatie lesioasa, de somn permanent sau de lipsa a poftei de orice fel de activitate.

Dar din efectele secundare se va sesiza o crestere gradata, adica a maxim 2,3 kg per o luna in conditiile in care cantitatea sau tipul de mancare nu a fost diferit. Deci la acelasi aport caloric totusi se vor lua in greutate 2,3 kg per luna, dar nu mai mult de 15 kg in primii doi ani, dupa care aceasta crestere in greutate se va opri.

O alta disfunctie este si boala Cushing dar si boala Addison care poate cauza o crestere in greutate si mai subtila.

Daca exista totodata disfunctii la nivelul gonadelor, adica o hiposecretie a testiculelor la barbat, sau ovare micro-polichistice cu o hiposecretie a hormonilor androgeni feminin vor putea produce o crestere in greutate prin dublu efect: direct si indirect.

Indirect aceasta secretie va scadea forta de munca, va scadea libido-ul si va duce prin sedentarism prelungit la ocrestere in greutate. Insa exista si mecanismul direct de interventie a acestor hormoni in metabolism si care poate duce la o crestere in greutate.

Insa acest efect direct al gonadelor se refera la o crestere de maxim 4, 5 kg in primele 6 luni dupa care greutatea va stagna. Tot in cadrul sistemelor de disfunctii metabolice pe fond endocrinologic este si cel produs in diabetul zaharat, sau diabetul tip II.

In cazul acestui diabet exista o serie de disfunctii metabolice, fapt pentru care poate aparea o crestere in greutate cauzata pe fond de diabet si nu de un aport alimentar prea crescut.

In cadrul metabolismului, pe langa aportul alimentar, trebuie sa existe un balans si in eliminarea acestora. Asadar auzim multe persoane care spun ca retin apa si ca s-ar ingrasa cu fiecare pahar de apa, partial aceasta afirmatie poate fi adevarata.

O insuficienta renala, sau o ineficienta atat in realizarea urinei dar si in procesul de mictiune (urinara) propriu-zisa poate cauza o deficienta de eliminare a unui surplus lichidian (nu neaparat apa).

Apa in sine este necesara in toate activitatile metabolice intracelulare si un consum adecvat de apa nu va face decat sa usureze metabolismul si intr-un mod a spune ajuta mai degraba la slabire.

Insa daca eliminarea ureei, amoniacului si a surplusului lichidian se produce deficitar in urina, intr-adevar se va mentine un continut lichidian fie in circulatie fie in spatiul extracelular, care este adesea sesizat prin prezenta constanta a hipertensiunii si un tratament de tratare al acestei hipertensiuni bazata pe diuretice.

Sistemul de excretie nu se refera doar la aparatul renalo-urinar ci si la componenta digestiva de eliminare.

Adica acest sistem de excretie al sistemului digestiv se refera ca desi principala locatie de absorbtie se produce la nivelul intestinului subtire si intr-o oarecare masura exista o reabsorbtie si la cel al intestinului gros (in special reabsorbtia apei si a unor vitamine).

Daca vorbim de o motilitate scazuta la nivelul intestinului per general sau de un tranzit deficitar ori de o constipatie cronica, organismul se va adapta si va avea un metabolism incetinit ca sa faca fata excretiei digestive incetinita, care in speta va duce la o crestere in greutate.

Aceste doua tipuri de crestere in greutate pe sistemele de excretie se refera la o crestere treptata de 1,2 kg per luna, dar care nu se va opri niciodata pana ce nu se va trata patologia de baza, adica cea digestiva sau cea renala.

Exista totodata si medicamente care pot interveni in metabolism. Unul dintre cazuri este cel al anticonceptionalelor, dar care va intervene mai ales in sistemul de absorbtie si eliminare al apei, adica printr-o interferenta tot cu sistemul renal sau sistemul urinar.

Desi din punct de vedere strict teoretic, exista posibilitate ca o crestere in greutate sa se produca printr-un mecanism endocrin sau endocrino-metabolic.

Aceasta crestere in greutate pe etiologie endocrinologica este o crestere treptata si care cel mai adesea se opreste la o anumita greutate. Deci nu poate fi aceasta cauza principala dar poate fi aditionala sau co-dependenta si aceasta.

Cresterea de cateva kilograme in plus poate avea o cauza endocrina sau o cauza metabolica, insa la acele obezitati de grad II sau III principala vina o are sedentarismul, lipsa de activitate fizica sau de activitati fizice per general, dar principalul factor este alimentatia.

Alimentatia hipercalorica, alimentatia greu metabolizabila de fast-food sau pur si simplu cantitativ in exces este principalul factor pentru care tot mai multe persoane se ingrasa si care parcurg etapic fazele de supraponderabilitate, obezitate grad I, II, III si pe care le sesizeaza poate mult prea tarziu.

Efectele insa acestor tipuri de obezitati pot fi din cele mai grave asupra a multor sisteme.