Hipertensiunea de cauza tiroidiana

Hipertensiunea este o patologie ori un sindrom general, despre care se vorbeste foarte mult, insa capitole despre aceasta problema de sanatate inca mai pot fi scrise.

Se cunosc cauze multiple ale hipertensiunii, ea putand fi de factura primara sau secundara.

Hipertensiunea poate fi in principal de etiologie cardiaca, dar poate fi si de o etiologie a sistemului urinar, ori mai precis renal. Insa mai exista o cauza pe care putini pacienti o iau in seama ca si etiologie posibila. Este vorba despre hipertensiunea secundara de cauza tiroidiana.

Tensiunea arteriala inseamna presiunea exercitata de volumul sanguin circulant in vasele sanguine. Deoarece presiunea este mai mare in momentul in care volumul circulant sanguin pleaca din cord dupa contractia acestuia, valoarea de referinta este cea a tensiunii arteriale. Tensiunea arteriala este o constanta de interval si nu o valoare fixa.

Tensiunea arteriala trebuie sa tina cont si de alti parametrii, cum ar fi inaltimea, greutatea, sexul (masculin / feminin) dar si de constitutie: atletica, obezitate, supra sau sub ponderal. Toate acestea cauzeaza ca valoarea tensiunii arteriale sa fie inclusa intr-un interval si nu la o valoare stricta.

Exista doua valori ale tensiunii arteriale: una este cea sistolica, valoarea tensiunii legata de contractia cardiaca, fiind mai mare si o a doua valoare care se refera la valoarea diastolica, cea de relaxare a cordului dupa contractie, care trebuie sa fie mai mica.

Tensiunea sistolica trebuie sa fie intre 90-130 mm/Hg, iar la modul general valoarea diastolica trebuie sa fie la o constanta de aproximativ doua treimi din valoarea celei sistolice. Daca ar fi sa generalizam ca si interval aceasta poate sa fie cuprinsa intre 60 si 85.

Depasirea acestor valori de tensiune arteriala inseamna o hipertensiune, care poate fi inclusa in trei grade diferite: hipertensiunea grad I, II si III (140-159; 160-189, ce depaseste 190 este deja incadrata ca si hipertensiune grad III).

Hipertensiunea are multiple cauze si astfel ca poate fi inclusa in mai multe etiologii posibile. Principalele cauze sunt: etiologia cardiaca, etiologia vasculara, etiologia renala si etiologia tiroidiana.

- Etiologia cardiaca

Se refera la o hipertensiune primara (in majoritatea cazurilor) sau secundara, care are ca si principal factor o insuficienta cardiaca. Faptul ca inima se afla intr-o stare de facto de insuficienta cardiaca, va determina o serie de contractii ineficiente.

Pulsul poate sa se afle in valori normale (60-90 b/min), cu toate acestea forta de eficienta a contractiei este mult redusa. Aceasta insuficienta cardiaca va determina un mecanism compensator si un debit sanguin in vase crescut, care cumulate vor genera o hipertensiune.

- Etiologia vasculara

Se refera in principal la rezistenta vasculara si mai ales la rezistenta vasculara periferica. Aceasta rezistenta in vase va determina in speta o presiune crescuta prin efect de scadere al debitului sanguin, de deplasare al sangelui prin sistemul de vase.

- Etiologia renala

Se refera la mentinerea unei volemii sanguine si volemii lichidiene in general pentru a mentine presiunea exercitata in vase la un nivel constant adaptat necesitatilor de mentinere al tensiunii arteriale la cote optime.

Oricand este cazul de reducere rapida a tensiunii arteriale se va opta pentru diferite tipuri de diuretice. Aceste diuretice vor reduce rapid volumul circulant, fapt pentru care imediat se va produce scaderea hipertensiunii. Practic, cu cat avem un volum mai mare lichidian in circulatie cu atat presiunea asupra peretiilor vaselor va fi mai mare.

Hipertensiunea de cauza renala este cel mai adesea una secundara. Ne referim la o insuficienta renala sau la o pielonefrita functionala ori la oricare alta patologie renala care va cauza o ineficienta in sistemul de eliminare (mictiune).

Glanda tiroida are prin intermediul activitatii secretorii hormonale, implicatii in mai multe sisteme. Printre care, sistemul hormonal tiroidian ajuta in metabolismul glucidic si lipidic, dar si in mecanismul reglator al rezistentei vasculare.

Rezistenta vasculara datorata formarii de placi de aterom, care scade diametrul de parcurgere in lumenul vaselor dar si velocitatea (debitul vascular scazut), va produce aceasta hipertensiune prin mecanism secundar.

Hipertiroidia este o patologie tiroidiana in care eficienta secretorie este grav afectata. Hipertiroidia cat si hipotiroidia se pot corecta prin tratament medicamentos, daca este afectata strict activitatea secretorie.

Daca ne referim la o hipertiroidie prin cauze de noduli tiroidieni, terapia principala de corectie trebuie sa fie una de extractie chirurgicala (excizia acestor noduli).

Se poate afirma ca hipertiroidia este conform mai multor studii, intalnita concomitent cu o hipertensiune in special la persoanele care depasesc varsta de 50 de ani. Hipertiroidismul va cauza o crestere a tensiunii sistolice, dar si o scadere a tensiunii arteriale diastolice prin scaderea velocitatii vasculare, efectul fiind de o marire a pulsului si a sarcinii cardiace.

Mecanismul este unul simplu: scaderea velocitatii sanguine, duce la o crestere a presiunii de contractie (sistolice), concomitent cu o scadere a tensiunii arteriale (diastolice) si o crestere (compensatorie) a pulsului.

In timp aceasta poate cauza consecinte destul de serioase asupra sistemului cardiovascular. O supraincarcare permanenta a cordului, poate cauza in timp o insuficienta cardiaca, o hipertensiune primara supraadaugata si practic totul va merge intr-un cerc vicios spre agravarea acestor conditii.

In paralel, se poate produce si o hipertensiune pulmonara concomitent cu o hipertrofie ventriculara stanga. Hipertrofia ventriculara inseamna o crestere de volum a cordului care este un mecanism compensator.

Marirea de volum va necesita o cantitate de sange tot mai crescuta, care daca nu este asigurata prin aport sanguin, atunci exista riscul de afectare cardiaca de tipul fibrozei si ulterior necrozei– infarct miocardic.

Simptomele de hipertensiune de cauza tiroidiana vor fi inglobarea simptomelor clasice a celor doua patologii componente. Hipertensiunea va putea fi resimtita ca si presiune care poate sa mearga chiar cu durere in regiunea tamplelor care poate sa iradieze pe regiunea supraorbitara (zona de deasupra ochilor).

Presiunea poate sa fie insotita de tinitusuri (senzatie de sunete acute, tiuituri in urechi) si care poate sa cauzeze discomfort si chiar durere inspre timpan.

Senzatia de presiune in tample, poate sa fie insotita de presiune in spatele orbitelor. Posibil sa fie o senzatie de afectare a vederii, adica o senzatie ca exista aceasta presiune sau de lacrimare repetata. Ulterior, acesteia poate sa existe si o scadere a numarului de urinari, dar si de fenomene de afectare a echilibrului: vertij, ameteala.

Hipertiroidia va da simptomele de agitatie, nervozitate sau de dezechilibre de personalitate. Alternari rapide de nervozitate cu agitatie si ulterior depresie far un motiv descifrabil.

Hipertiroidia este chiar observabila, deoarece poate sa fie insotita de o crestere de volum a tiroidei si de o edematiere cat si o roseata in zona gatului.

Diagnosticul principal se va pune pe o serie de investigatii paraclinice si o anamneza amanuntita cu evaluarea mai multor constante vitale. Va fi interveviata persoana cu privire la cunoasterea existentei unei patologii tiroidiene.

Se poate efectua o evaluare pe loc asupra valorilor de hormoni tiroidieni, adica a TSH, T3, T4 sau FT3, FT4 si ATPO. Toate aceste valori paraclinice de analize sanguine ne vor demonstra existenta unor patologii tiroidiene sau o disfunctie la nivelul tiroidei.

Urmeaza apoi o evaluare constanta a tensiunii arteriale si in cazul in care se vor observa puseuri de hipertensiune, cel mai adesea ele trebuiesc confirmate printr-o evaluare a tensiunii arteriale per 24 de ore. Adica fixarea unui holter de tensiune, care va masura la un interval de timp (10, 15, 20 min) pe perioada unei zile cotidiene de 24 de ore. Evaluarea va stabili momentele in care creste aceasta hipertensiune.

O ecografie tiroidiana pentru a se analiza existenta unor noduli tiroidieni este absolut imperioasa, deoarece trebuie calculat precis nivelul de afectare tiroidiana.

Dupa ce se va stabili diagnosticul prezumtiv de hipertensiune de etiologie tiroidiana, trebuie facuta evaluarea conditiilor de complicatii sau de afectare a cordului prin acest cumul de patologii (hipertiroidii si hipertensiune).

Va necesita astfel o ecografie cardiaca si un EKG cardiac, pentru a se observa afectarea cardiaca a hipertiroidiei si a hipertensiunii. Trebuie analizata si afectarea renala prin efectuarea unei ecografii renale.

Tratamentul trebuie sa implice in primul rand o terapie de fond pentru patologia principala. Adica o corectie a activitatii tiroidiene, o reducere a efectelor de hipertiroidie.

In al doilea rand trebuie sa existe si un tratament de a reduce hipertensiunea concomitent cu un bradicardizant (o reducere a pulsului), dar si un cardio-protector, deoarece inima care este supusa la un stres constant trebuie protejata.

Tratamentul de a reduce strict puseul de tensiune, adica diureticele cu efect rapid, sunt eficiente sau recomandate doar in cazul unui puseu acut de hipertensiune de grad III, insa nu este recomandat ca un tratament de fond.

Deoarece diureticele pot sa cauzeze o eliminare rapida si accentuata a ionilor necesari organismului (sodiu, potasiu, calciu), care trebuie reechilibrata. Acesti ioni sunt implicati in mecanismul de contractie al fibrelor musculare, inclusiv al fibrelor musculare cardiace. Astfel ca daca se elimina acesti ioni in mod repetat pot cauza o disfunctie cardiaca.

Tratamentul unei hipertensiuni de cauza tiroidiana este cel mai dificil, deoarece desi tratamentul pentru hipertiroidie dar si cel pentru hipertensiune poate fi foarte eficient, exista posibilitatea de a mai exista episoade de puseuri de tensiune.

Cumulul de tratament implica asadar 4,5 medicamente concomitent: bradicardizante, hipotensoare si tratamentul pentru patologia tiroidiana, cat si suplimentarea ionilor pierduti prin diureza, in anumite cazuri.