Hernia inghinala - un fenomen tot mai des intalnit

Hernia inghinala reprezinta o conditie patologica care este exprimata prin protruzia grasimii sau a unui segment intestinal de la nivelul abdomenului in zona inghinala. De obicei, herniile apar cand un segment de organ (frecvent intestinul subtire) patrund printr-o zona slaba sau printr-o discontinuitate a peritoneului.

La barbati, herniile inghinale se dezvolta in zona inghinala, in apropiere de scrot, putand fi uni sau bilaterale.

Interventia chirurgicala pentru repararea herniei este una destul de des intalnita, iar intre tipurile de hernii, cea inghinala este cea mai frecventa.

Hernia inghinala poate aparea oricand, incepand cu copilaria si terminand cu persoanele de varsta inaintata. Cu toate acestea, s-a observat ca este mai des intalnita la barbati, acestia avand un risc de aparitie de 27%, comparativ cu femeile care un risc de numai 3%. Unele persoane se nasc cu slabiciune musculara mai accentuata la nivel abdominal si sunt mai predispusi sa dezvolte o hernie. Alte cauze includ presiunea crescuta pe abdomen din cauza ridicatului de greutati in exces, obezitate, tuse cronica, constipatie, dificultati la mictiune.

Herniile inghinale se impart in directe si indirecte.

Herniile inghinale directe sunt cauzate de degenerescenta tesutului conjunctiv de la nivel muscular abdominal, ceea ce produce slabiciunea musculara. Acestea apar la barbati si se dezvolta gradual, din cauza presiunii continue asupra muschilor.

Orice activitate sau patologie care presupune cresterea presiunii intra-abdominale poate contribui la formarea herniilor: obezitate, ridicare de greutati, tuse cronica, constipatie sau dificultati la mictiune, bronhopneumonia cronica obstructiva (BPOC), ascita, dializa peritoneala, sunturile ventriculoperitoneale.

Herniile inghinale indirecte sunt hernii congenitale si sunt mai des intalnite la baieti decat la fete, din pricina modului de dezvoltarea intrauterina a fatului. La baieti, cordonul spermatic si testiculele sunt localizate initial in abdomen, urmand a cobori prin canalul inghinal in scrot. Uneori, zona de patrundere in canalul inghinal nu se inchide cum ar trebui dupa nastere, producand o zona slaba in peretele abdominal.

Herniile indirecte sunt herniile inghinale cel mai des intalnite. Copiii nascuti prematuri au un risc cu atat mai mare, avand in vedere faptul ca este mai putin timp pentru canalul inghinal sa se inchida.

Herniile incarcerate sau strangulate

O hernie inghinala incarcerata este o hernie care nu poate fi redusa in cavitatea abdominala, fiind cauzata de inflamatia continutului sacului herniar. O hernie strangulata netratata poate duce la strangularea herniei, moment in care vascularizatia segmentului intestinal este compromisa. Aceasta situatie este o urgenta si trebuie tratata ca atare. Simptomele includ: sensibilitate si roseata in aria implicata, durere care se intensifica intr-un timp relativ scurt, febra, tahicardie (cresterea batailor cardiace). In cazul in care nu se intervine la timp, pot aparea greturi, varsaturi, infectie severa. In cazul in care segmentul de intestin se necrozeaza din cauza unui tratament instituit prea tarziu, este necesara rezectia intestinala.

Protruzia acestui continut in cavitatea abdominala este usor decelabila la palpare, dar si cu ochiul liber. Pacientul va resimti o senzatie initiala de discomfort urmata ulterior de o senzatie de durere.

Hernierea poate fi accentuata initial la efortul de ridicare a unor mase mari. Ulterior va aparea la eforturi tot mai mici, precum efortul de tuse si de stranut, iar in final aceasta herniere va fi atat de accentuata incat senzatia de durere apare la simpla pozitie de ortostatism. Durerea dispare cel mai adesea la oprirea oricarui efort sau in clinostatism.

In cazul nou-nascutilor cu o herniere indirecta, se va semnala in primul rand protruzia la nivelul canalului inghinal care este usor decelabila (observabila) si care poate fi palpata si impinsa catre abdomen. Aceasta herniere este cel mai adesea tumefiata si dureroasa. Nou-nascutul va prezenta greata si voma (fenomene digestive), dar si refuzul de a mai manca, inapetenta datorata durerilor abdominale si a celor din regiunea inghinala.

Desi operatie de reducere a herniei este una sigura, uneori pot aparea complicatii, intre care: riscurile asociate anesteziei generale, recurenta herniei, sangerare, infectii de plaga, cicatrizare defectuoasa, leziuni ale organelor abdominale, risc de tromboza. 

In principal, tratamentul sau terapia herniei inghinale va impune interventia chirurgicala. Prin aceasta interventie in primul rand va fi readus in pozitie anatomica continutul herniat. In plan secund se va realiza o suturare sau intarire prin plasa chirurgicala a peretelui abdomino-pelvin pe unde a avul loc hernierea.

Posibilitatea de re-herniere este mai mare la barbati decat la femei, insa cazurile in care este necesara reinterventia sunt izolate, in special daca se respecta recomandarile de limitare a efortului si de renuntare la fumat. 

Principalele tipuri de herniere care se regasesc tot mai des sunt cele de hernie directa si nu neaparat cele de hernie indirecta (congenitala). Dupa cum am precizat pentru hernia indirecta nu exista masuri ce pot fi efectuate deoarece nu se cunoaste inca foarte clar mecanismul prin care se produce in viata intrauterina absenta inchiderii canalului inghinal.

Insa ce se poate face este ca imediat dupa nastere sa existe o atentie sporita asupra nou-nascutului. Aceasta nu inseamna ca hernia indirecta se va manifesta sau dezvolta in primele luni dupa viata, ci doar ca ea poate sa fie existenta dinainte de nastere si accentuata in primele zile postpartum.

Incidenta crescuta si in crestere se refera la hernia directa, adica cea cauzata de factorii externi. Factorii externi care sporesc numarul de cazuri de hernie inghinala directa, sunt in principal: 

- efortul fizic accentuat episodic / singular

- efortul fizic pe o perioada prelungita. Sunt multe persoane care au in cadrul activitatii fizice o solicitare prelungita si solicitanta. Nu trebuie sa ne gandim la o activitate care implica 40, 50 kg, ci este suficienta o ridicare constanta de 10-15 reprize a cate 10-20 kg pentru a slabi pe parcursul a 4-5 ani peretele inghinal.

- totodata trebuie sa avem in vedere si activitatiile care impun pozitii de ortostatism sau pozitii vicioase prelungite

- eortul fizic in actiuni fiziologice (tuse tabagica, stranut, efortul de defecatie). Exista cateva eforturi fizice de intesitate mica, dar care pot produce o slabire gradata a peretelui abdomino-pelvin din canalul inghinal. Deoarece tot mai multe persoane sunt fumatoare, dupa o perioada va aparea tusea tabagica. Tusea tabagica asigura o contractie constanta a musculaturii cavitatii abdominale care va forta permanent canalul inghinal.

Tot in cadrul acestor fortari ale peretelui inghinal activate de reflexe fiziologice se poate regasi si efortul de stranut, sau efortul de defecatie. Persoanele care sufera de o constipatie cronica, sau au frecvente episoade de constipatie vor produce periodic efortul de defecatie.

Sigur ca aceasta nu inseamna ca toate persoanele cu efort de stranut, sau toate persoanele fumatoare ori constipate vor manifesta o hernie inghinala, insa se poate afirma ca aceste persoane sunt mai predispuse la a manifesta acest defect.

- obezitatea (grad II, III). Obezitatea de grade avansate, grad II sau grad III vor forta prin suprasolicitarea elasticitatii peretelui abdominal si a peretelui din canalul inghinal. 

Obezitatea sau numarul de persoane cu obezitate din Romania este intr-o continua crestere. Desi nu a atins inca acele cote din SUA, unde aproximativ 33% sufera de obezitate, dintre care aproximatv 25% au o obezitate de grad II, III sau morbida, procentul ce depaseste 10% in Romania de obezitate grad II si III si care este in continua crestere este un semnal de alarma.

Intr-o perioada in care creste numarul de persoane care acceseaza fel si fel de retete de diete sau de medicamente adjuvante ori chiar singure isi stabilesc diete din cele mai drastice, creste automat si riscul de hernie inghinala.