Hernia femurala

Vezi galerie foto

Hernia femurala este definita ca exteriorizarea unei anse intestinale printr-un punct slab anatomic, preformat, al peretelui abdominal, localizat la radacina coapsei (in regiunea femurala).

Este a doua hernie abdominala ca frecventa si afecteaza in special femeile, datorita faptului ca diametrul pelvisului este mai mare in cazul lor, deci si zona prin care se poate produce hernia are dimensiuni mai mari.

Protruzia aceasta are aspect sacciform si poate avea continut abdominal, dar in unele cazuri poate fi plin cu tesut adipos.

Hernia apare cand o parte din continutul cavitatii peritoneale, in general anse de intestin subtire, se angajeaza printr-un defect al peretelui sau printr-o fisura in stratul muscular si ajung subtegumentar.

Herniile femurale sunt considerate hernii de slabiciune si apar in special la pacientii obezi, malnutriti sau varstnici.

Aparitia herniei este favorizata de orice conditie care creste presiunea in cavitatea abdominala, cum ar fi: tusea cronica (in special in cazul pacientilor fumatori), constipatie cronica. Sarcina poate favoriza aparitia herniilor femurale.

Tabloul clinic este dominat de durere cu localizare la baza coapsei si uneori iradiere scrotala si inghinala. In cazul in care apar complicatii (incarcerare sau strangulari) apare voma, greata, oprirea tranzitului intestinal cu meteorism abdominal accentuat.

Aceasta simptomatologie impune tratamentul de specialitate imediat, deoarece o hernie complicata reprezinta o urgenta chirurgicala.

Pentru stabilirea diagnosticului, medicul va efectua pacientilor un examen fizic amanuntit si va insista apoi asupra zonei ce prezinta proeminenta herniara. Reducerea ei digitala si expansiunea la tuse sunt semne ale unei hernii femurale necomplicate.

In general nu sunt necesare si alte investigatii pentru definitivarea diagnosticului, ci doar pentru a evalua starea de sanatate generala a pacientului.

Pacientii obezi vor fi insa investigati suplimentar prin ecografie, computer tomografie sau rezonanta magnetica nucleara, in cazul lor diagnosticul facandu-se mai greu.

Medicul va face diagnosticul diferential cu hernia inghinala, adenopatia inghinala sau anevrism de artera femurala.

Tratamentul herniei femurale este chirurgical. Datorita faptului ca herniile femurale se complica foarte frecvent, pacientii trebuie operati cat mai curand, nu de putine ori interventiile facandu-se in regim de urgenta.

Herniile femurale nu se rezolva spontan, lasate netratate cresc in dimensiuni si astfel se complica mult mai usor.

In cazul in care starea pacientului este buna, nu are tare asociate, operatia se va efectua cat mai aproape de momentul prezentarii la medic si diagnosticarii, pentru a evita aparitia incarcerarilor sau strangularilor.

Herniile ireductibile, dureroase si cu sac herniar cu aspect modificat (cianotic, palid) vor fi tratate in regim de urgenta. Vindecarea postoperatorie in aceste cazuri este de lunga durata si foarte anevoioasa.

Urgenta este reprezentata de faptul ca modificarile mentionate sunt semne ale strangularii ansei - aceasta va suferi un proces de necroza prin oprirea vascularizatiei venoase si arteriale.

Deseori pentru repararea defectului parietal se recurge la protezarea peretelui sau la refacerea acestuia folosind material sintetic.

Prognosticul este bun dupa tratarea corespunzatoare si in timp util a herniei, cu indepartarea sacului si refacerea continuitatii peretelui, cu inchiderea defectului. Rata recurentelor dupa rezolvarea chirurgicala este de sub 3%.

Complicatiile herniei femurale sunt de doua tipuri: datorate evolutiei procesului patologic si datorate interventiei chirurgicale.

Complicatiile datorate evolutiei sunt mai frecvente in cazul herniilor femurale comparativ cu alte hernii ale peretelui abdominal datorita orificiului herniar mai mic; sunt reprezentate de: incarcerare, strangulare - datorita gangrenei pe care o induce ansei prinse in sac si efectelor sistemice ale acesteia.

Strangularea este o urgenta chirurgicala.

Complicatiile interventiei sunt:

- hematom asociat plagii
- infectia locala a plagii
- lezarea structurilor nervoase.

Pacientii ar trebui sa apeleze la medic si sa se prezinte la spital daca prezinta o formatiune herniara ce nu poate fi redusa digital, care devine dureroasa, tumefiata si daca pe fondul acestor modificari locale apar greata, varsaturi, meteorism abdominal.

De asemenea, postoperator, pacientul ar trebui sa se adreseze medicului curant daca observa:

- aparitia durerii, tumefactiei sau inrosirea excesiva a zonei operate
- scurgere de puroi sau de lichid sangvinolent prin plaga
- dificultati la urinat
- febra
- greturi, varsaturi.

Pacientii supraponderali pot evita aparitia herniilor prin scaderea in greutate.

De asemenea, se recomanda evitarea instalarii constipatiei printr-un regim alimentar bogat in fibre vegetale. Hipertrofia de prostata reprezinta un factor de risc (prin faptul ca impune realizarea unui efort intens la mictiune).

Tusea cronica ar trebui si ea tratata pentru ca prin cresterea constanta a presiunii in cavitatea abdominala se mareste riscul de dezvoltare a herniilor.