Hernia epigastrica

Hernia epigastrica este hernia situata in partea inferioara a cutiei toracice, deasupra buricului, de-a lungul liniei mediane a abdomenului. O hernie este o proeminenta anormala a unei structuri sau tesut, situata de obicei in peretele abdominal. In cazul unei hernii epigastrice, tesutul gras si foarte rar, intestinele, depasesc linea alba localizata sub cutia toracica. Linea alba sau linia alba este portiunea de tesut conjunctiv vizibil, care se intinde din mijlocul abdomenului, intre muschii abdominali.

O hernie epigastrica se prezinta ca o protuberanta de mici dimensiuni situata intre coaste si ombilic. Aceasta nu devine mai mare decat dimensiunea unei mingi de golf. Hernia epigastrica este rareori localizata in alte regiuni decat linea alba si este, de obicei, urmarea unui defect congenital sau o slabiciune in tesutul conjunctiv sau muschii abdominali. Tesutul gras, intestinele sau alte structuri se pot umfla si trece prin peretele abdominal slabit, dar in general, o hernie epigastrica este prea mica si se caracterizeaza doar prin protuberanta a peritoneului sau mucoasei peretelui abdominal. Acest tip de hernie apare cel mai frecvent la nastere.

Herniile epigastrice sunt, de obicei, prezente la nou-nascuti si pot sa apara si sa dispara. De aceea hernia epigastrica este considerata un tip de hernie reductibila. Este posibil ca hernia sa nu fie vizibila, cu exceptia cazului in care bolnavul (in general copiii mici) plange, atunci cand are scaun sau face o alta activitate care creeaza presiune abdominala. Vizibilitatea herniei o face usor de diagnosticat, fara necesitatea vreunui test special. Un examen fizic este suficient.

In majoritatea cazurilor, acest tip de hernie este nedureroasa, cu putine simptome. Printre manifestari se numara o usoara umflatura sub piele, care tinde a se mari atunci cand sunt incordati muschii abdominali.

Pe de alta parte, atunci cand apar complicatii, bolnavul poate resimti dureri in zona abdominala, febra, modificari de culoare ale pielii, greata si varsaturi. Aceste simptome rare de hernie epigastrica trebuie sa fie raportate medicului la scurt timp dupa manifestare, deoarece ele pot indica o complicatie a herniei epigastrice. De fapt, o hernie insotita de aceste simptome este de obicei considerata o urgenta medicala.

O hernie epigastrica nu este considerata de obicei o urgenta medicala, iar tratamentul (interventia chirurgicala) poate fi amanat pana cand copilul este destul de mare ca sa il tolereze. Spre deosebire de alte tipuri de hernii, o hernie epigastrica nu se va vindeca de la sine si va necesita interventia chirurgicala.

Hernia epigastrica poate fi o urgenta medicala atunci cand aceasta devine strangulata. Acest lucru se intampla atunci cand hernia intrerupe fluxul sanguin la nivelul tesutului herniat. Simptomele herniei strangulate includ colorarea in rosu sau violet a pielii din zona umflata si uneori, dureri severe, diaree, greata si varsaturi.

Hernia strangulata nu este frecvent intalnita, de aceea simptomele de greata si varsaturi sunt cele mai comune semne ca bolnavul se confrunta cu o complicatie a herniei epigastrice.

Singurul tratament al herniei epigastrice il reprezinta interventia chirurgicala. Operatia de hernie epigastrica se efectueaza de obicei sub anestezie generala si poate fi realizata ambulatoriu. O atentie deosebita trebuie acordata pentru pregatirea copiilor (majoritatea bolnavilor sunt copii) pentru aceasta interventie. Interventia chirurgicala este efectuata de un chirurg pediatru sau un chirurg specialist in chirurgie colo-rectala pediatrica.

Odata ce anestezia este facuta, chirurgul va face cate o incizie in ambele parti ale herniei. Intr-una din incizii este introdus un laparoscop, iar in cealalalta incizie sunt utilizate celelalte instrumente chirurgicale. Chirurgul va izola apoi partea de tesut abdominal care impinge in peretele muscular abdominal. Acest tesut se numeste sac hernial. Medicul reaseaza sacul hernial in pozitia normala si incepe sa repare defectul muscular.

Daca defectul muscular este mic, acesta poate fi remediat prin sutura. Suturile vor fi permanente si vor preveni revenirea herniei. Pentru defectele mari, chirurgul nu va opta pentru repararea prin sutura. In acest caz, acesta va folosi o plasa speciala pentru a se acoperi gaura.

Aceasta plasa speciala va fi permanenta si va impiedica revenirea herniei. Utilizarea de plasa pentru remedierea herniilor mari reprezinta un tratament standard, dar aceasta este posibil sa nu fie adecvata in cazul in care bolnavul are prezent in istoricul sau medical respingerea implanturilor chirurgicale sau o alta conditie ce impiedica utilizarea acestora.

Dupa ce portiunea herniata a fost suturata sau i-a fost aplicata plasa chirurgicala, laparoscopul si celelalte instrumente medicale pot fi indepartate, iar inciziile inchise. Inciziile pot fi inchise in mai multe moduri: prin cusaturi cu ata chirurgicala (care va fi indepartata la o vizita medicala ulterioara), printr-un lipici special care este utilizat pentru a inchide inciziile mici sau niste bandaje mici speciale, numite steri-benzi.

In mod normal, riscul de complicatii post-operatorii sunt mai mici de 2%. In unele cazuri, poate sa apara sangerarea si tumefierea usoara a zonei din jurul inciziilor. Mai exista un risc minor de infectii ale inciziilor, caz in care se vor administra antibiotice.

Cei mai multi pacienti cu hernie epigastrica se pot intoarce la activitatea normala in termen de 2-4 saptamani dupa operatie. Abdomenul va fi totusi fragil, in special in prima saptamana de dupa interventia chirurgicala.

In acest timp, incizia ar trebui protejata in timpul activitatilor care maresc presiunea abdominala. Acest lucru se poate face prin aplicarea unei presiuni ferme, dar blande, in zona de incizie. Pacientul care se recupereaza ar trebui sa protejeze incizia atunci cand:

• trece de la pozitia culcat la pozitia sezut sau din pozitia sezut in pozitia verticala
• stranuta sau tuseste
• plange - mai ales daca fata copilului devine rosie
• isi poate incorda abdomenul in timpul defecatiei
• are varsaturi.