Hepatita la copii

Hepatita este o inflamatie a ficatului, acuta sau cronica. Ficatul este un organ unic. Este singurul organ care se regenereaza. Ficatul are capacitatea de a inlocui celulele bolnave cu noi celule.

Cineva cu hepatita ar putea:

- avea o infectie virala sau bacteriana a ficatului;

- avea o lezare a ficatului cauzata de o toxina (otrava);

- avea o afectare a ficatului cauzata de intreruperea circulatiei sangvine catre acest organ;

- avea o boala autoimuna, in care sistemul sau imunitar, propriu, ataca ficatul;

- prezenta un traumatism la nivelul abdomenului, in zona ficatului.

Cel mai des, boala hepatica este cauzata de unul dintre cei trei virusuri:

1. virusul hepatitei A;

2. virusul hepatitei B;

3. virusul hepatitei C;

In unele cazuri rare, virusul Epstein Barr (care provoaca mononucleoza) poate, de asemenea, provoca hepatita prin inflamarea ficatului. Alte virusuri si bacterii care pot provoca hepatita, inclusiv hepatita D sau E, sunt varicela si citomegalovirusul.

La copii, cea mai intalnita forma de hepatita este hepatita A (numita de asemenea hepatita infectioasa). Aceasta forma este cauzata de virusul hepatitei A (HAV), care se transmite prin materiile fecale ale persoanelor infectate. Materiile fecale infectate cu acest virus pot fi prezente in cantitate mica in mancare sau pe obiecte (cum ar fi scutecele).

Hepatita A se transmite astfel:

- cand cineva ingera un aliment contaminat cu materii fecale infectate cu virusul hepatitei A (fapt care favorizeaza transmiterea virusului in medii suprapopulate si neigienizate);

- prin apa, lapte si hrana, mai ales crustacee.

Fiindca hepatita A poate fi o infectie usoara, ce apare mai ales la copii, este foarte posibil ca unele persoane sa nu constientizeze ca au avut vreodata aceasta boala.

De fapt, desi testele medicale arata ca un procent de 40 % din populatia urbana a avut hepatita A, doar 5 % dintre acestia au avut simptome de boala. Desi virusul hepatitei A poate da uneori forme de boala indelungata, de pana la 6 luni, in mod tipic, afectiunea este de scurta durata si nu provoaca boli cronice ale ficatului.

Hepatita B (numita de asemenea, ser hepatic) este cauzata de virusul hepatitei (HBV). HBV poate cauza un spectru larg de simptome pornind de la stare generala proasta pana la boala cronica a ficatului care poate duce in final la cancer hepatic.
HBV se transmite prin:

- fluide infectate ale organismului, precum sangele, saliva, sperma, fluide vaginale, lacrimi si urina;

- contaminare in cadrul unei transfuzii de sange (cu sange infectat cu virus);

- folosirea unor ace contaminate sau seringi la injectarea de droguri;

- relatii sexuale cu o persoana contaminata cu HBV;

- transmiterea infectiei de la mama la copiii ei nou-nascuti.

Virusul hepatitei C se transmite prin contact direct cu sangele unei persoane infectate. Simptomele virusului hepatitei C pot fi foarte asemanatoare cu cele ale hepatitei virale A si B. Oricum, infectia cu HCV poate provoca boli cronice ale ficatului, care duc in ultima instanta la transplantul de ficat, fiind chiar principala cauza de transplant.

Virusul hepatitei C se poate transmite prin:

- folosirea in comun a acelor pentru injectarea de droguri;

- folosirea unor ustensile nesterilizate in procesul de tatuare al corpului sau „piercing”;

- transfuziile de sange contaminat;

- transmiterea de la mama la nou-nascut;

- contactul sexual (desi aceastea este mai putin posibila).

Hepatita C constituie de asemenea o amenintare frecventa in centrele de dializa la rinichi. Rar, persoanele care locuiesc cu un purtator al virusului pot contacta boala prin folosirea in comun a obiectelor care contin urme de sange infectat, precum aparatul de ras sau periuta de dinti.

Prezenta virusului hepatitei C in diferitele conditii mentionate poate fi usor descoperita, iar evolutia sa trebuie urmarita prin efectuarea valida a testelor de sange.

Hepatita, in stadiul incipient, poate cauza simptome asemanatoare gripei, incluzand:

- stare de rau general (o senzatie generala de rau);

- febra;

- dureri musculare;

- pierderea apetitului;

- greata;

- varsaturi;

- diaree;

- icter (o ingalbenire a pielii si a albului ochiilor).

Unii oameni cu hepatita pot sa nu prezinte deloc simptome si, de aceea, este posibil sa nu fie constienti de faptul ca sunt infectati. Copiii cu hepatita A, de exemplu, pot prezenta simptome usoare sau pot fi asimptomatici. Daca hepatita progreseaza, simptomele ei debuteaza la nivelul ficatului, ca sursa a bolii.

Substantele chimice secretate in mod normal de catre ficat incep sa patrunda in sange, ceea ce duce la:

- icter;

- respiratie urat mirositoare;

- gust amar in gura;

- urina inchisa la culoare sau de „culoarea ceaiului”;

- scaune (materie fecala) albicioase sau de „culoarea argilei”.

De asemenea, pot aparea dureri abdominale, care ar putea fi localizate sub coastele din dreapta (cauzate de tumefierea ficatului, care este in tensiune) sau sub coastele din stanga (ca urmare a afectarii splinei, aflata sub presiune).

Hepatita A, hepatita B si hepatita C sunt toate contagioase. Virusul hepatitei A se poate transmite prin alimente sau apa contaminate, precum si in conditii de neigiena a grupurilor sanitare din gradinite sau scoli.

Toaleta sau chiuvetele folosite de catre o persoana infectata ar trebui curatate cu produse antiseptice. Persoanele care locuiesc sau ingrijesc un bolnav de hepatita trebuie sa se spele pe maini dupa fiecare contact cu cel infectat.

In plus, cand calatoriti in tari in care hepatita A este raspandita, copilul dumneavoastra ar trebui vaccinat cu cel putin doua doze de vaccin contra virusul hepatitei A. Virusul Hepatitei B poate fi gasit in practic toate fluidele corporale, dar principalele cai de transmitere raman contactul sexual neprotejat, transfuziile de sange contaminat si folosirea in comun a acelor pentru injectarea de droguri.

Contactele din mediul casnic cu o persoana adulta care este infectata cu hepatita B pot fi riscante, insa, spalatul pe maini frecvent si intretinerea unei bune igiene reduc riscul de contractare cu virusul hepatitei B.

Toti copiii sunt vaccinati de rutina impotriva virusului hepatitei B la nastere, in maternitate, iar folosirea vaccinului antihepatic B poate scadea semnificativ de mult incidenta acestei infectii. Intrebati-l pe medicul dumneavoastra de familie in legatura cu acest vaccin. Chiar si adultii pot fi vaccinati daca ei considera ca au un risc crescut de a contracta acest virus.

Virusul hepatitei C se poate trasmite prin folosirea in comun a acelor pentru injectarea de droguri, prin contactul cu sange contaminat si, mai putin frecvent, prin contact sexual.

De asemenea, hepatita C se poate transmite de la mama la fat in timpul sarcinii, dar riscul de transmitere al hepatitei C la fat nu este foarte mare (aproximativ 5%). In cazul in care sunteti insarcinata, luati legatura cu doctorul dumneavoastra daca presupuneti ca ati fost expus riscului de a contracta virusul hepatitei C.

In ultimii ani, datorita evolutiei tehnologiei medicale, s-a redus drastic, pana la aproape de eliminare, riscul de a contracta virusul hepatic prin produsele de sange contaminat sau prin transfuziile de sange infectat, dar fiindca tatuarea corpului sau acupunctura au devenit din ce in ce mai populare, riscul de transmitere al hepatitei prin ustensilele sau echipamentul folosit, nesterilizat sau neigienizat corespunzator, a crescut.

Utilizarea in comun a acelor si a recipientelor (paietelor) pentru injectarea de droguri si, respectiv, pentru prizarea cocainei raman doua modalitati foarte frecvente prin care virusul hepatic C se poate raspandi.

In general, pentru a preveni infectarea cu virusul hepatic ar trebui sa luati in considerare urmatoarele instructiuni:

- Pastrati o igiena corespunzatoare si evitati aglomeratia, conditiile nesanatoase de trai;

- Luati masuri suplimentare de ingrijire mai ales atunci cand beti sau inotati, ori atunci cand urmeaza sa calatoriti in tari unde nivelul sanitar este redus sau calitatea apei este incerta;

- Nu mancati crustacee din ape contaminate sau provenite din canalizare;

- Amintiti membriilor familiei dumneavoastre sa-si spele frecvent mainile dupa folosirea toaletei sau inainte de a servi masa;

- Folositi produse antiseptice de curatat toaleta, chiuveta, capacul si colacul de la toaleta sau cada utilizate de catre o persoana din familie care are boala hepatica.

Fiindca acele si seringile contaminare sunt o sursa importanta de transmitere a infectiei hepatice, ar fi o idee buna sa incurajati patrunderea in comunitatea dumneavoastra sau in scoli a programelor de prevenire asupra riscurilor de folosire a drogurilor.

Acasa, vorbiti deschis si frecvent copilului dumneavoastra despre pericolul folosirii drogurilor. Este de asemenea important sa incurajati pe cei tineri la abstinenta sau sex protejat pentru a elimina riscul de transmitere a virusului hepatic prin contact sexual.

Exista vaccinul contra hepatitei A si el este recomandat in special acelor persoane care:

- calatoresc in afara tarii;

- au alte forme de afectiuni ale ficatului;

- au mai multi parteneri sexuali;

- au o ocupatie care ii expune unui risc crescut de infectie hepatica, precum asistentele medicale sau personalul de ingrijire al copiilor si al batranilor.

Daca planuiti sa calatoriti in afara granitelor tarii, consultati doctorul dumneavoastra din timp, pentru a efectua toate analizele si tratamentele necesare imunizarii, atat dumneavoastra, cat si membrii familiei dumneavoastra. Vaccinul este in special recomandat personalului din gradinite sau scoli, care se ocupa de ingrijirea copiilor si au un grad de expunere ridicat.

Exista de asemenea un vaccin contra hepatitei B, care ar trebui administrat atat, adultilor cat si copiilor, ca parte a procesului de imunizare de rutina. Din pacate, nu exista un vaccin pentru hepatita C – studiile la animale indica faptul ca acesta nu poate fi posibil, fiindca virusul nu determina tipul de raspuns necesar pentru ca vaccinul sa fie valid, folositor.

Pentru hepatita virala, perioada de incubare (timpul de care este nevoie pentru ca o persoana sa devina infectata dupa ce a fost expusa) variaza in functie de virusul hepatic care a cauzat boala:

- Pentru hepatita A perioada de incubare este de 2 pana la 6 saptamani;

- Pentru hepatita B perioada de incubare este de 4 pana la 20 saptamani;

- Pentru hepatita C se estimeaza ca perioada de incubare este de 2 pana la 26 saptamani.

Hepatita A este activa, de obicei, pentru o perioada scurta de timp si, odata ce persoana se recupereaza, ea nu mai prezinta un pericol pentru transmiterea virusului la alti oameni.

Nu s-a auzit pana acum de persoane care sa devina purtatori cronici ai hepatitei A. Aproape toti oamenii care au avut hepatita A, care anterior contactarii virusului au fost sanatosi, s-au recuperat complet in cateva saptamani sau luni, fara complicatii pe termen lung.

In ceea ce priveste hepatita B, un procent de 85% pana la 90% dintre pacienti s-au vindecat de aceasta boala complet intr-o perioada de timp de pana la 6 luni, fara complicatii pe termen lung.

Cu toate acestea, un procent de 75% pana la 85% din cei care sunt infectati cu hepatita C nu-si revin complet si este probabil sa continue sa aiba infectie pe termen lung.

Persoanele cu hepatita B (procentul care nu se recupereaza definitiv) sau cu hepatita C care continua sa prezinte infectie, pot dezvolta hepatita cronica si ciroza la ficat (degenerare cronica si dezagregare a structurii ficatului).

Unii oameni cu hepatita B sau C pot, de asemenea, sa devina purtatori ai acestor virusi timp de multi ani si pot sa transmita virusii la alte persoane, cu care vin in contact pe parcursul vietii.

Cand simptomele sunt severe sau testele de laborator arata deteriorarea ficatului, poate fi uneori necesar ca hepatita sa fie tratata in spital.

Iata o privire de ansamblu asupra tratamentelor folosite impotriva diferitelor virusuri hepatitice:

- Nu exista medicamente care sa trateze hepatita A, deoarece este o infecte pe termen scurt care se vindeca de la sine;

- Hepatita B poate fi uneori tratata prin medicamentatie. Sunt patru medicamente care sunt permise pentru a fi folosite la adultii cu hepatita B, dar deocamdata nu s-a stabilit stiintific daca pot fi utilizate si in tratamentul copiilor. Oricum, puteti vorbi cu doctorul pediatru al copilului dumneavoastra daca exista vreun medicament care sa fie permis pentru copii, pe baza cercetarilor;

- Tratamentul hepatitei C s-a imbunatatit semnificativ cu administrarea a doua noi medicamente, dar numai unul dintre acestea poate fi folosit si la copii. La acei adulti care s-au contaminat recent cu virusul hepatitei C (ca de exemplu, in urma inteparii accidentale cu un ac contaminat), tratamantul de electie este administarea ambelor medicamente, in asociere. Acest tratament poate elimina virusul in circa 50% din cazuri din persoanele care au fost infectate;

- Copiii cu hepatita usoara pot fi tratati si acasa. Cu interdictia de a folosi baia, ei pot ramane la pat pana cand febra si icterul dispar si apetitul revine la normal. Copiilor cu apetitul redus le este recomandat sa consume alimente si lichide in cantitati mici si des, bogate in calorii. De asemenea, ei ar trebui sa manance produse sanatoase, bogate in proteine si carbohidrati si sa bea multa apa.

Chemati doctorul daca copilul dumneavoastra:

- are simptome de hepatita;

- unul dintre colegii de gradinita sau scoala, ori cineva din personalul de ingrjire are hepatita;

- a fost expus riscului de a fi infectat prin contactul direct cu un prieten sau o ruda bolnava.

Daca aveti un copil mai mare care lucreaza ca voluntar la un centru de prim ajutor, spital sau asistenta la domiciliu, asigurati-va ca el este la curent cu procedurile de siguranta corespunzatoare pentru a evita contactul cu sange sau cu fluidele corporale.

De asemenea, veti dori ca el sa fie imunizat impotriva virusului hepatitei B. Chemati doctorul daca presupuneti ca a fost expus contactului cu un pacient cu hepatita.

Daca deja stiti ca fiul sau fiica dumneavoastra are hepatita, chemati doctorul in cazul in care observati unul din urmatoarele simptome, ce ar putea semnala o posibila agravare a afectarii ficatului:

- confuzie sau somnolenta extrema;

- eruptie cutanata;

- mancarimea pielii;

De asemenea, tineti apetitul si functiile digestive ale copilului dumneavoastra sub observatie si chemati doctorul in cazul in care copilului ii scade si mai mult pofta de mancare sau prezinta greata, varsaturi, diaree sau o intensificare a icterului.