Hepatita B – simptome, cauze, tratament si preventie

Hepatita B este una dintre cele mai cunoscute boli infectioase, transmisibila la ora actuala in intreaga lume ,determinata de virusul hepatitic B si care afecteaza cu precadere ficatul, iar evolutia afectiunii variaza diferit de la o persoana la alta sub diverse forme de la usoare pana la severe ce pot pune viata in pericol.

Fiind o afectiune ce isi poate face debutul si dupa 4-6 luni de la expunere, de cele mai multe ori pana este diagnosticata si pana apar simptome ce trimit pacientul la medic, boala se poate croniciza.

In Romania aproape un milion de oameni sufera de aceasta boala, iar o predispozitie crescuta intalnim in randul copiilor peste 5 ani si a adultilor peste 35 ani. Nu este exclus ca afectiunea sa fie intalnita si la celelalte varste, inclusiv nou-nascutii din mame infectate cu virusul hepatitic B pot dezvolta afectiunea daca nu sunt vaccinati imediat dupa nastere deoarece expunerea cea mai mare se afla in timpul nasterii prin contactul direct cu sangele mamei.

Semnele si simptomele hepatitei B variaza de la usoare pana la severe si apar de obicei in aproximativ 1 pana la 4 luni dupa ce organismul a fost infectat.

Semnele si simptomele hepatitei B includ:

-Durere abdominala;
-Urina de culoare inchisa;
-Febra;
-Dureri articulare;
-Pierderea poftei de mancare;
-Greata si varsaturi;
-Slabiciune si oboseala;
-Ingalbenirea pielii si albirea ochilor (icter);

Cand ar trebui sa fiti consultat de un medic? Daca stiti ca ati fost expus la virusul hepatitei B, contactati imediat un medic. Un tratament preventiv poate reduce riscul de infectare daca primiti tratament in termen de 24 de ore de la expunerea la virus. Daca dumneavoastra credeti ca aveti semne sau simptome ale hepatitei B, contactati medicul.

Cauzele aparitiei hepatitei B. Infectia cu hepatita B este cauzata de virusul hepatitei B. Virusul se transmite de la o persoana la alta prin sange, sperma sau alte fluide ale corpului. Metodele comune de transmitere a acestui virus sunt:

a.Contactul sexual – va puteti infecta daca ati facut sex neprotejat cu un partener infectat ale carui sange, saliva, sperma sau secretii vaginale intra in corpul dumneavoastra.

b.Schimbul de ace – virusul hepatitei B este usor de transmis prin ace si seringi contaminate cu sange infectat. Schimbul de intravenoase, accesorii pentru droguri cresc riscul de a dezvolta hepatita B. Un alt risc este la cadrele medicale la care au fost relatate situatii cand personanul medical s-a intepat cu ace sau chiar instrumente chirurgicale infectate de la pacienti deja diagnosticati si au fost necesare masuri speciale de preventie. Nici saloanele de tatuaj, cosmetica sau cabinetele nu sunt excluse in a transmite afectiunea deoarece folosesc tot felul de instrumente ce uneri nu sunt suficient de bine sterilizate, iar virusul nu este eradicat si devine usor transmisibil.

c.Mama copilului – femeile gravide infectate cu virusul hepatitei B pot transmite virusul copiilor lor la nastere. Cu toate acestea, nou-nascutul, in aproape toate cazurile, poate fi vaccinat pentru a evita o infectare. Discutati cu medicul dumneavoastra despre cum puteti fi testata impotriva hepatitei B, daca sunteti gravida sau doriti sa ramaneti insarcinata.

Hepatita B acuta vs hepatita B cronica

Hepatita B poate sa fie de scurta durata (acuta) sau de lunga durata (cronica). Infectiile hepatitei B acute dureaza mai putin de sase luni. Sistemul imunitar poate elimina hepatita B acuta din organism si ar trebuie sa se recupereze in cateva luni.

Majoritatea persoanelor care dobandesc hepatita B, spre exemplu, adultii ce pot avea o infectie acuta, pot ajunge pana la infectii cronice.Hepatita B cronica dureaza 6 luni sau mai mult. Cand sistemul imunitar nu poate lupta impotriva infectiei acute, infectia cu virusul hepatitei B poate dura o viata si poate duce la boli grave, cum ar fi ciroza sau hepatocarcinom.

Tinerii care se imbolnavesc de hepatita B – in special nou-nascutii si copiii cu varsta mai mica de 5 ani – prezinta un risc mai mare de a dezvolta hepatita B cronica. Infectia cronica poate ramane nedetectata timp de foarte multi ani, pana in momentul in care o persoana devine simptomatica, iar la consultul de rutina se depisteaza valori modificate in randul analizelor si ecografic pot aparea modificari hepatice specifice.

Hepatita B se raspandeste prin contact cu sangele, sperma sau alte fluide ale corpului la o persoana infectata. Riscul de infectare cu hepatita B creste daca:

-Faceti sex neprotejat cu mai multi parteneri sexuali sau cu cineva care este infectat cu virusul hepatitei B;

-Traiti cu cineva care are o infectie cronica cu virusul hepatitei B;

-Un copil nou-nascut provine dintr-o mama infectata cu acest virus;

-Aveti un loc de munca prin care sunteti expus la sange uman;

-Calatoriti in regiuni cu rate de infectare ridicate ale virusului hepatitei B, cum ar fi Africa, Asia Centrala si Asia de Sud-Est;

-Mergeti des la manichiura,pedichiura la saloane cosmetice;

-Va faceti des tatuaje;

-Urmati un tratament mai complex la stomatolog.

Avand o infectie cronica cu virusul hepatitei B se poate ajunge la foarte multe complicatii grave, cum ar fi:

- ciroza hepatica – este urmare a suferintei hepatice date de agresiunea virusului, ce duce la aparitia fibrozei hepatice cu incapacitatea functionala a tesutului hepatic.

- hepatocarcinomul – persoanele cu o infectie cronica cu virusul hepatitei B au un risc crescut de a dezvolta cancer hepatic.

-“Cedarea ficatul”– insuficienta hepatica acuta/cronica este o afectiune in care functiile vitale ale ficatului se pierd. Cand apar diferite schimbari, un transplant de ficat este necesar pentru a ramane in viata.

-Alte complicatii: persoanele cu hepatita B cronica pot dezvolta pe un sistem imununitar slabit afectiuni renale,infectii respiratorii sau de alta natura repetate, anemie, ascita, ect.

Daca medicul dumneavoastra va suspecteaza de hepatita B, acesta are obligatia medicala si morala sa va recomande un set de analize care sa indice prezenta sau absenta afectiunii. Aceste teste sunt usor de facut existand variantele de teste rapide ce pot fi facute si direct in cabinet din sangele capilar sau daca iese ceva suspect, pentru o specificitate mai mare se recomanda la un laborator medical din sangele total.

In cazul in care boala este cronica si la ecograf apar modificari sugestice de fibrozare se recomanda un consult mai amanuntit cu prelevare de biopsie hepatica sub ghidaj ecografic unde medicul introduce un ac de mari dimensiuni prin tegument pana in ficat si preleveaza mici fragmente pentru a fi analizate histopatologic si a stabili gradul de afectare.

Deoarece este o tehnica invaziva pentru pacient nu se recomanda la toti, ci doar la cazurile mai deosebite, in schimb pentru a vedea gradul de fibroza hepatica se mai pot face teste noninvazive numite FibroMax, FibroTest, etc.

Screening-ul persoanelor sanatoase pentru hepatita B. Medicii testeaza uneori anumite persoane sanatoase pentru a le feri de infectiile cu virusul hepatitei B, deoarece virusul poate afecta ficatul inainte de a provoca semne si simptome.

Discutati cu medicul dumneavoastra despre screening in ceea ce priveste virusul hepatitei B, daca:

-Traiti cu cineva care are hepatita B;
-Ati facut sex cu cineva care are hepatita B;
-In urma unui test de enzime hepatice, rezultatele anormale sunt inexplicabile;
-Sunteti infectat cu HIV sau hepatita C;
-Injectati droguri ilegale;
-Primiti dializa renala;
-Va administrati medicamente care suprima sistemul imunitar, cum ar fi medicamentele anti-respingere utilizate in urma unui transplant de organe;
-Sunteti insarcinata.

a.Tratamentul pentru prevenirea infectiei cu virusul hepatitei B, dupa expunere. Daca stiti ca ati fost expus la virusul hepatitei B, sunati imediat medicul. In cazul in care nu ati fost vaccinat sau nu sunteti sigur de acest lucru, primiti o injectie imunoglobulina impotriva hepatitei B in termen de 12 ore de la venirea in contact cu virusul.

b.Tratamentul pentru infectia cu virusul hepatitei B acute. Daca medicul detecteaza ca aveti hepatita B acuta – ceea ce inseamna ca este de scurta durata si va trece de la sine – este posibil sa nu aveti nevoie de tratament. In schimb, medicul va poate recomanda consumul de fluide regim alimetar, vitaminoterapie, hepatoprotectoare si odihna in timp ce corpul se lupta cu infectia.

c.Tratamentul pentru infectia cu virusul hepatitei B cronice. Daca ati fost diagnosticat cu o infectie a virusului hepatitei B cronice, este posibil sa va fie administrat un tratament pentru a reduce riscul de boli hepatice care sa impiedice transmiterea infectiei si la alte persoane.

Tratamentul include printre altele si:

-Medicamente antivirale – mai multe medicamente antivirale – inclusiv lamivudina, dipivoxilum, telbivudina si entecavirul va pot ajuta sa luptati impotriva virusului. Discutati cu medicul despre ce medicamente ar putea fi potrivite pentru dumneavoastra.

-Interferonul alfa-2b – aceasta versiune sintetica a unei substante produse de organism pentru a lupta impotriva infectiei este folosita in principal pentru tinerii ce au virusul hepatitei B, care nu doresc sa urmeze un tratament pe termen lung sau pentru femeile tinere care ar putea dori sa ramana insarcinate peste cativa ani. Este administrat prin injectare. Efectele secundare pot include depresie, dificultati de respiratie si senzatie de apasare in piept.

-Transplantul de ficat – daca ficatul dumneavoastra a fost grav afectat, un transplant de ficat poate fi o optiune benefica pentru organismul dumneavoastra. In timpul unui transplant de ficat, chirurgul indeparteaza portiunea ficatului deteriorata si o inlocuieste cu o alta sanatoasa. Cele mai multe parti de ficat ce sunt transplantate provin de la donatori decedati, desi un numar mic provine de la donatorii vii care doneaza o parte din ficatul lor.

-Alte medicamente pentru tratarea hepatitei B sunt administrate.

Vaccinul impotriva hepatitei B.

Vaccinul impotriva hepatitei B este cel mai eficient mod de a preveni infectia. Vaccinul este de pana la 95% eficient impotriva acestei conditii. Vaccinul ofera protectie impotriva infectiei pentru cel putin 5-10 de ani. Un vaccin combinat, atat pentru hepatita A, cat si pentru hepatita B este disponibil si in tara noastra.

Vaccinarea este recomandata pentru anumite grupuri de persoane, cum ar fi cadrele medicale, persoanele care au mai mult de un partener de sex, precum si persoanele ce au diverse boli. In unele cazuri, un medic va recomanda un test post vaccinare, pentru a se asigura ca sistemul imunitar a reactionat impotriva virusului.

Persoanele care au nevoie de aceasta testare le includ pe cele care au un sistem imunitar afectat sau cele ai caror parteneri sexuali au o infectie cronica.
In cazul in care sunteti expus la virus inainte de a primi toate seriile de vaccinuri, s-ar putea administra o doza de imunoglobulina impotriva hepatitei B. In cele mai multe cazuri, acest lucru va preveni infectia pana cand vaccinul va produce efectele sale benefice.

Daca ati facut sex cu o persoana care are hepatita B si nu ati primit toate seriile de vaccinuri impotriva hepatitei, ar trebui sa vi se administreze o doza de imunoglobulina in plus fata de continuarea seriei – in termen de pana la 14 zile dupa expunerea la virus.

Cum se poate evita raspandirea virusului daca il aveti? In cazul in care sunteti deja infectat, puteti lua masuri de a preveni raspandirea virusului la alte persoane. Acest lucru presupune sa va feriti sa donati sange sau de schimbul unor lucruri intime (aparate de ras sau articole de toaleta).

Stilul de viata si remedii la domiciliu. Daca ati fost infectat cu virusul hepatitei B, luati masuri pentru a proteja si celelalte persoane din jurul dumneavoastra de a nu le infecta cu acest virus.

Faceti sex protejat – daca sunteti o persoana activa din punct de vedere sexual, comunicati-i partenerului dumneavoastra despre virusul hepatitei B si despre riscul de transmitere a acestuia. Utilizati un nou prezervativ din latex de fiecare data cand faceti sex, dar nu uitati ca prezervativele reduc, dar nu elimina riscul de aparitie a hepatitei B.

Propuneti-i partenerului sa faca teste – oricine cu care ati facut sex trebuie sa fie testat impotriva virusului. Partenerii trebuie sa stie statutul lor HIV, astfel incat acestia sa nu infecteze si alte persoane.