Afectiunile hapto-biliare pot fi prevenite prin cateva masuri

Bolile hepato-biliare cuprind orice afectiune a sistemului hepato-biliar care ii influenteaza negativ structura si functia. Afectiunea variaza de la infectii minore pana la afectiuni severe cronice, precum cancerul hepatic. Organele sistemului hepato-biliar sunt ficatul, vezica biliara si caile biliare (intrahepatice si extrahepatice).

Caile biliare sunt responsabile de transportul bilei (secretia ficatului) catre vezica biliara si mai apoi catre intestinul subtire. Bila este produsul de secretie a celulelor hepatice, avand rol important in procesul de digestie a lipidelor, desfasurat la nivelul intestinului subtire.

Vezica biliara este un organ mic, in forma de para, situat imediat sub ficat.
Ficatul este unul dintre cele mai mari organe interne, fiind situat in regiunea dreapta superioara a abdomenului. Ficatul este responsabil de cateva functii vitale ale organismului, fiind un organ indispensabil vietii.

Desi fiecare afectiune are cauze proprii, factorii de risc sunt deseori comuni pentru afectiunile hepato-biliare. Cei mai comuni dintre acestia includ:

• Varsta inaintata
• Stresul
• Fumatul
• Diabetul zaharat
• Obezitatea
• Medicamentele cu hormoni
• Boala inflamatorie intestinala
• Boala autoimuna
• Consumul excesiv de alcool
• Expunerea la chimicale si toxine
• Expunerea la sange infectat prin impartirea obiectelor personale sau prin transfuzii repetate de sange
• Unele boli genetice

Litiaza coledociana

Litiaza coledociana este prezenta calculilor biliari in ductul biliar numit Coledoc. Acesti calculi cauzeaza obstructia ductului si impiedica drenarea bilei. Calculii biliari se formeaza in vezica biliara si migreaza catre caile biliare. Acestia sunt formati de regula din colesterol sau pigmenti biliari, uneori saruri de calciu.

Colangita sclerozanta primara

Colangita slcerozanta primara este o afectiune hepato-biliara ce duce la ingustarea ductului biliar. Pe masura ce boala progreseaza, bila se acumuleaza in ficat si distruge celulele. Se formeaza tesut cicatriceal in ficat, care preia progresiv o mare suprafata din tesutul hepatic, ducand la instalarea cirozei si insuficientei hepatice. Cauza colangitei primare sclerozante este necunoscuta, dar este asociata cu boli inflamatorii precum boala Chron sau Boala inflamatorie intestinala.

Ciroza hepatica

Ciroza este cicatrizarea severa a ficatului, asociata cu disfunctie hepatica marcata. Ciroza este consecinta finala a unor boli hepatice cronice, avand ca factori de risc majori infectiile virale (hepatite) si consumul de alcool. Persoanele care consuma alcool regulat timp de 10 ani vor dezvolta ciroza. Ficatul cirotic este mai mic, are consistenta dura si suprafata neregulata.

Boli hepatice autoimune

Sistemul imun protejeaza organismul prin atacarea si distrugerea substantelor straine. In bolile autoimune, sistemul imun nu face diferenta dintre substantele straine si celulele proprii organismului, astfel ca va ataca propriul ficat, ducand la inflamatia hepatica si distructia celulara. Hepatita autoimuna este cea mai frecventa afectiune de acest gen.

Steatoza hepatica

Steatoza hepatica este cauzata de acumularea de lipide in exces si depozitarea lor in celulele ficatului. Este mai frecventa in randul adultilor de varsta mijlocie, fiind numita si ficat gras. Steatoza hepatica poate fi non-alcoolica, in care acumularea de grasimi nu este asociata cu un consum de alcool, sau alcoolica. Steatoza hepatica poate evolua spre ciroza, cancer hepatic si in cele din urma spre insuficienta hepatica.

Diskinezia biliara

Diskinezia biliara este o tulburare de motilitate a caii biliare principale, in cadrul careia bila nu se dreneaza corespunzator din vezica biliara. Exista o valva musculara, numita sfincterul lui Oddi, care controleaza evacuarea bilei din vezica, atunci cand este nevoie. Astfel, o disfunctie a acestui sfincter sau o afectiune metabolica a caii biliare va intrerupe ciclul normal de evacuare, iar bila va reflua in vezica biliara, acumulandu-se la acel nivel.

Hipertensiunea Portala

Afectiunile hepatice severe, precum ciroza, vor duce la cresterea presiunii in vena porta. Vena porta este o vena de calibru mare, formata din fuzionarea a mai multe vene, ce intra in ficat si asigura vascularizatia acestuia. Hipertensiunea portala are ca si consecinte aparitia varicelor venoase la nivelul organelor interne. Varicele sunt dilatari ale venelor, ceea ce inseamna ca aceste vene se rup foarte usor, crescand riscul de sangerare.

Icter

Icterul este un sindrom ce apare in majoritatea bolilor hepato-biliare, fiind uneori primul semnal de alarma. Icterul reprezinta colorarea in galben a tegumentelor si mucoaselor, inclusiv a sclerei ochiului. Culoarea galbena este data de pigmentul biliar numit bilirubina, care este evacuat si ajunge la suprafata organismului atunci cand exista o leziune hepatica sau biliara. Icterul este aproape mereu insotit de mancarime.

Hepatita

Hepatita este inflamatia tesutului hepatic. Expunerea la acool, toxine, medicamente vor produce hepatitele neinfectioase. Infectiile virale vor produce hepatitele virale, clasificate in functie de etiologie, in hepatita A,B,C,D si E. Exista si hepatita autoimuna, neinfluentata de factori externi. Desi in ziua de astazi, hepatitele pot fi tratate si tinute sub control, multe cazuri evolueaza spre ciroza si insuficienta hepatica.

Cancer

Cancerul poate avea originea la nivelul ficatului, vezicii biliare sau a caii biliare principale. Tumora maligna va da simptome hepato-biliare, dar si simptome generale. Cancerul vezicii biliare este rar, in timp ce cancerul hepatic si cel al ductului biliar sunt mult mai frecvent intalnite. Tumorile maligne se raspandesc in tesuturile din jur, in limfoganglioni si eventual, la distanta, dand metastaze.

Insuficienta hepatica

Insuficienta hepatica este consecinta posibila a tuturor acestor afectiuni hepato-biliare. In momentul instalarii acesteia, boala de fond nu mai poate beneficia de tratament si se impune transplantul hepatic. Functia hepatica este mult diminuata, pana la disparitie.

Simptomele resimtite de catre pacienti variaza in functie de afectiunea primara, dar majoritatea bolilor hepato-biliare prezinta aceste simptome comune:

• Tegumente si sclere galbene
• Mancarimi
• Urina inchisa la culoare
• Scaune decolorate
• Greata, varsaturi
• Durere abdominala, in special localizata in regiunea superioara dreapta
• Pierderea apetitului
• Cresterea in volum a abdomenului si a membrelor inferioare
• Fatigabilitate

Tratamentul ales depinde de afectiune. Cele mai frecvent recomandate optiuni de tratament includ:
• Renuntarea la fumat si la consumul de alcool
• Modificarea dietei, cu reducerea aportului de grasimi si de sare
• Programe de pierdere in greutate
• Indepartarea chirurgicala a calculilor biliari
• Medicatie antivirala
• Medicatie simptomatica, pentru a controla simptomatologia gastro-intestinala asociata
• Medicatie pentru boala autoimuna
• Tratamentul diabetului zaharat de fond
• Transplant hepatic, in cazurile severe

Afectiunile hapto-biliare pot fi prevenite prin cateva masuri. Chiar daca exista in continuare un anumit risc, acesta este mult diminuat:

• Vaccinare
• Controlarea diabetului
• Dieta sanatoasa
• Consumul cat mai redus de alcool
• Mentinerea unei greutati optime
• Evitarea contactului direct cu o persoana infectata
• Evitarea impartirii obiectelor personale
• Evitarea expunerii indelungate la chimicale si toxice

Afectiunile hepato-biliare sunt diverse si numeroase, de severitati diferite. Acestea afecteaza atat ficatul, cat si sistemul biliar, avand consecinte asupra digestiei si asupra altor functii organice. Tratamentul precoce al afectiunilor, precum si preventia, sunt esentiale pentru a evita consecintele grave precum ciroza si insuficienta hepatica.

Bibliografie:
https://www.hrgastro.com/hepatobiliary-disease-gastroenterology-hepatology-sugar-land-humble-kingwood-tx.html
https://nap.nationalacademies.org/read/1222/chapter/29#635