Fistula perianala

O fistula anala reprezinta un canal anormal, ingust sau o cavitate captusita de tesut de granulatie, care face legatura intre deschiderea primara de la nivelul canalului anal si o a doua deschidere, patologica, la nivelul tegumentului perianal. Exista patru categorii de fistule, in functie de raportul acestora cu muschii sfincterieni anali: intersfincteriene, transsfincteriene, suprasfincteriene si extrasfincteriene.

Anusul este deschiderea pe unde sunt eliminate deseurile din corp. Unele tipuri de fistule au un canal, in timp ce altele se ramifica si au mai multe deschideri.

Fistula anala este dureroasa si poate provoca sangerari in timpul scaunului. Unele fistule pot fi conectate la muschii sfincterului.

Diagnosticul diferential trebuie realizat cu urmatoarele patologii, pentru a fi siguri de corectitudinea acestuia:

- hidradenita supurativa

- chisturi de incluziune infectate

-boala pilonidala

- abcesele de glande Bartholin la femei

Cauza principala a unei fistule enterocutanate, a fistulei rectovaginale si a altor tipuri de fistule anale este obstructia glandei anale care se va infecta si care se va transforma intr-un abces care nu se vindeca. Aproximativ 30-50% dintre pacientii ce sufera de un abces anorectal vor dezvolta o fistula perianala, si aproximativ 80% din fistulele anale au ca sursa o infectie in regiunea anorectala.

Exista si alte cauze posibile ale acestei conditii, printre care interventiile chirurgicale pentru repararea si eliminarea hemoroizilor, infectii cu orice tip de agenti patogeni, diverse tipuri de neoplazii, boli inflamatorii intestinale (b. Crohn), secundar traumatismelor (retentii de corpi straini la nivel rectal), radioterapia, tuberculoza etc.

Mostenirea genetica poate juca si ea un rol, intrucat anumite boli inflamatorii intestinale pot avea o componenta genetica, dar in cele mai multe dintre cazuri, stilul de viata si de igiena sunt foarte importante.

Din punct de vedere al simptomatologiei, pacientii ce sufera de fistule perianale se confrunta cu: scurgeni perianale urat mirositoare, prurit, abcese recurente, febra sau dureri in regiunea perianala in cazul ocluziei tractului digestiv inferior. De asemenea, pacientii pot afirma prezenta unui abces perianala in antecedentele personale patologice. 

Durerea se manifesta mai ales in momentul asezarii in sezut, miscarii, defecatiei sau, uneori, chiar in cazul tusei, intrucat acestea cresc presiunea intraabdominala, exercitand la randul ei presiune pe intregul tract digestiv inferior. De obicei, simptomatologia cedeaza, spontan, prin redeschiderea fistulei sau prin formarea uneia noi.

Examinarea unui pacient ce prezinta fistula ano-rectala se realizeaza, initial, prin tuseu rectal (examinarea bidigitala a canalului rectal). Acesta releva existenta unui tract sau cordon indurat. La exterior, fistula se evidentiaza prin zone circulare de tesut de granulatie, de culoare rozalie, la nivelul carora se exteriorizeaza secretii cu caracter purulent prin compresie. Daca vorbim si de existenta unui abces, avem prezente semnele celsiene: calor (caldura locala), rubor (eritem - roseata), dolor (durere locala) si tumor (edem).

Tratamentul fistulei anale depinde de localizarea acesteia, existenta concomitenta a abcesului si de ceea ce se constata la examinarea clinica a pacientului. 

Daca vorbim si despre un abces, se recomanda drenarea acestuia. De asemenea, trebuie administrat tratament antibiotic, antipiretic si antalgic, dupa caz.

Se recomanda chirurgicalizarea unei fistule pentru o vindeca, iar tipul de interventie chirurgicala este dictat de complexitatea fistulei, precum si de riscul de dezvoltare a complicatiilor.

In cazul in care vorbim despre o fistula anala aparuta in contextul unei boli inflamatorii, ghidurile recomanda drenarea abceselor daca acestea sunt prezente, inainte de initierea terapiei imunosupresoare. Se trece astfel la interventie chirurgicala numai in cazul in care nu exista semne inflamatorii.

Fistulele anale simple se trateaza chirurgical prin fistulotomie, in timp ce cele complexe necesita debridare si utilizarea de fibrin-glue, un produs ce are rolul de a lipi marginile plagii. De asemenea, se poate realiza ligatura tractului fistulos intersfincterian, cu rate de succes de 62% la un an.

Cu toate acestea, si interventiile chirurgicale au, in functie de tip, rate de recurenta mai mult sau mai putin crescute, insa acestea exista.