Abcesul anal

Abcesul anorectal este o afectiune ce afecteaza ultima portiunea a intestinului gros, ce presupune dezvoltrea unei colectii purulente in vecinatatea anusului. Majoritatea abceselor anale sunt rezultatul unei infectii a glandelor aflate la nivelul canalului anal.

Cel mai des intalnit tip de abces este abcesul perianal, ce are ca tablou clinic inflamatia, insotita de usturimi, de la acest nivel, cu eritem si caldura locala. Pe langa tipul clasic, pot exista si abcese anale localizate mai profund, ce nu pot fi usor vizualizate.

Principala metoda de tratament este reprezentata de incizia abcesului, urmata de drenajul acestuia, cu rate mari de succes.

Cu toate acestea, aproximativ 50% dintre pacientii cu abcese anale vor dezvolta, drept complicatie, fistule perianale, ce pot fi rezultate exclusiv chirurgicale pentru a le asigura vindecarea.

Atat bacteriile aerobe, cat si cele anaerobe au fost identificate ca fiind responsabile pentru formarea de abcese. Cele mai comune bacterii anaerobe implicate sunt: Bacteroides fragilis, Peptostreptococcus si Escherichia coli. De asemenea, studii recente au identificat MRSA (streptococul auriu rezistent la meticilina) ca agent patogen implicat in formarea abceselor.

Cauza principala de formare a abceselor perianale este reprezentatat de obstructia criptelor anale, posibil si pe baza unui tonus sfincterian crescut. Astfel, secretiile glandelor anale stagneaza, se infecteaza si duc la formarea de abcese. De obicei, abcese se formeaza initial la nivelul spatiului intersfincterian, urmand a se propaga ulterior si catre spatiile adiacente.

Anumite persoane sunt mai suscep vtibile de a dezvolta abcese perirectale si perianale, avand in vedere statusul lor imun precar:

• diabet zaharat
• boli cu transmitere sexuala
• bolile inflamatorii intestinale (boala Crohn, rectocolita ulcerativa)
• diverticulita
• boala inflamatorie pelvina (endometrioza)
• fisuri anale
• persoanele care urmeaza tratament medicamentos cu supresoare ale sistemului imunitar (steroizi sau chimioterapice)
• gravidele
• persoanele care si-au introdus corpuri straine in anus
• persoanele care practica sexul anal

In cazul abceselor anale superficiale pot fi intalnite urmatoarele manifestari:

• durere constanta, trepidanta, care se accentueaza in pozitie sezanda;
• inflamatie la nivel rectal;
• iritatii la nivelul pielii din jurul anusului, inclusiv roseata, sensibilitate;
• scurgeri de secretii purulente, hematice (ce contin si sange) sau mucoide;
• constipatie sau diaree, insa nu sunt intotdeauna prezente;

Abcesele anale profunde pot provoca mai putina durere, dar sunt adesea asociate cu:

• febra
• frisoane
• dureri intesne.

Uneori febra este singurul simptom al abceselor profunde.

Pe langa simptomele anterior descrise, exista cazuri raportate in literatura de pacienti ce au prezentat scurgeri la nivel penian, dureri in hipocondru sau corpi straini ingerati.

Daca o persoana suspecteaza prezenta unui abces perirectal sau perineal trebuie sa consulte medicul. Diagnosticul nu se va stabili intotdeauna usor si medicul ar putea considera necesara realizarea investigatiilor suplimentare.

Mergeti de urgenta la spital daca aveti oricare dintre urmatoarele simptome:

• febra sau frisoane
• durere rectala sau anala accentuata
• incapacitatea de a avea scaun sau scaun dureros
• varsaturi persistente
• orice alte semne sau simptome neobisnuite, cu care nu v-ati mai confruntat anterior

Complicatiile abceselor anorectale pot include urmatoarele:

- formarea de fistule

- bacteriemie si sepsis, inclusiv poarta de intrare pentru bacterii, ce se pot raspundi hematogen, ulterior

- incontinenta fecala

- malignizare

Medicul va incerca sa afle mai multe detalii despre starea de sanatate a bolnavului. A discuta detalii despre abcesul anal ar putea fi destul de jenant, dar aceste informatii sunt importante pentru personalul medical care va pastra confidentialitatea discutiilor. Raspunsurile oneste vor ajuta la stabilirea diagnosticului corect si la recomandarile adecvate de tratament.

Va fi necesar ca medicul sa examineze pacientul prin tuseu rectal. Ii va explica faptul ca anumite etape ale examinarii ar putea fi incomode si va fi atent sa protejeze pacientul.

Medicul va oferi raspunsuri clare la intrebarile pe care pacientul i le adreseaza. Bolnavul trebuie sa inteleaga corect planul de tratament. Uneori diagnosticul este evident si nu sunt necesare si alte investigatii. In unele cazuri, se vor face analize de sange si urina, dar si teste imagistice - CT, RMN, etc.

Chiar daca simptomele abcesului perianal se amelioreaza prin ingrijirea la domiciliu sau cu ajutorul antiinflamatoarelor si antalgicelor, bolnavul trebuie examinat de catre medic. Abcesele trebuie sa fie evaluate si tratate de catre medic. 

Regula de aur in cazul abceselor este ca ele trebuie incizate si drenate, indiferent de localizare. Nu reprezinta o atitudine corecta administrarea de antibiotice si asteptarea imbunatatirii simptomatologiei.

Intarzierea interventiei chirurgicale poate produce distructie tisulara definitiva, fibroza si formare de stricturi, ce in final conduc catre incontinenta anala.

Abcesele anale superficiale pot fi drenate in cabinetul medicului, cu anestezie locala. Abcesele de dimensiuni mai mari pot necesita spitalizare.

Nu exista un consens in utilizarea antibioticelor ca terapie adjuvanta chirurgiei, insa acestea trebuie sa fie administrare in cazul pacientilor ce sufera de SIRS sau sepsis, celulita extensiva, diabet zaharat, imunosupresie, patologii valvulare sau proteze valvulare etc.

Uneori interventia chirurgicala pentru eliminarea fistulei anale poate fi efectuata in acelasi timp cu operatia pentru tratarea abcesului. Totusi, dupa ce un abces este drenat, dupa patru-sase saptamani sau chiar mai tarziu se dezvolta o fistula anala. Chirurgia fistulei anale este, de obicei, o procedura separata care poate fi efectuata cu o internare de scurta durata in spital.

Dupa operatia abcesului sau fistulei, disconfortul este minor si poate fi controlat cu medicamente pentru durere. Perioada de recuperare va fi de obicei scurta.

Celor care suporta operatia pentru tratarea abcesului anal, li se va recomanda sa faca bai de sezut, de trei sau patru ori pe zi. De asemenea, li se vor prescrie laxative pentru a li se usura disconfortul provocat de constipatie. Unele persoane pot fi sfatuite sa poarte tampoane, pentru a preveni murdarirea hainelor de scurgerile locale.

Complicatiile dupa operatie pot include:

• infectie
• fisura anala
• recurenta abcesului
• cicatrizare.

Dupa ce un abces sau fistula anala se vindeca in mod corespunzator, este putin probabil ca problema sa revina. Pentru a preveni totusi reaparitia acestora este indicat sa urmati sfatul medicului.

Printre factorii de risc care determina aparitia abcesului anal se numara:

• taieturi locale cauzate de alimentele eliminate in scaun (coaja de ou, os de peste), corpi straini inghititi (inele, monezi, agrafe de birou)
• rani penetrante cauzate de constipatie, clisma, corpi straini introdusi la nivel rectal,  sex ana
• injectiile din tipul procedurilor chirurgicale de indepartare a hemoroizilor
• afectiuni precum hemoroizii, bolile inflamatorii intestinale, bolile granulomatoase, imunosupresia

Cele mai multe dintre cazurile de abcese perirectale si perianale vor fi tratate cu succes si acestea se vor vindeca. In cazul aparitiei complicatiilor, se vor face teste suplimentare si se va institui tratamentul adecvat. Netratarea abceselor anale poate duce la complicatii nedorite, cum ar fi fistulele rectale, debridare chirurgicala extensiva sau fasceita necrozata (rareori deces).