Ciuperci - Amanita Muscaria

Amanita muscaria (muscarita) este originara din emisfera nordica, dar se gaseste si in unele zone din Africa de Sud, America de Sud, Australia si Noua Zeelanda. Amanita muscaria este consumata rar in scop recreational. Se foloseste atat in ritualurile shamanilor, cat si de catre populatia din Siberia.

Cea mai importanta toxina nu este muscarina, ci acidul ibotenic si produsul sau de decarboxilare muscimolul. Acestia pot fi considerati inruditi structural cu 2 neurotransmitatori majori ai SNC, acidul glutamic si respectiv GABA . De altfel, muscimolul este un agonist puternic al GABA_A, consecinta fiind deprimarea sistemului nervos central.

Intoxicatia survine in urma ingestiei deliberate de Amanita muscaria pentru a obtine efecte psihoactive, simptomele aparand in 20-180 minute.
In acest caz apar somnolenta si vertijul, urmate de buna dispozitie, cresterea activitatii motorii, tremor, agitatie si halucinatii (efectele care apar se pot manifesta de la agitatie pana la coma). Din punct de vedere fizic principalele semne si simptome sunt cele neurologice. Efectele tipice apar dupa 30-90 minute, cu un „peak" atins dupa aproape 3 ore, dar efectele pot sa dureze pana la cateva zile. Mortalitatea este redusa.

Amanita muscaria este consumata rar in scoprecreational. Se foloseste atat in ritualurile shamanilor, cat si decatre populatia din Siberia.

Efectele care apar in urma consumului prelungit din aceste ciuperci, cunoscute pentru efectele halucinogene sunt: buna dispozitie, cresterea activitatii motorii, tremor, agitatie si halucinatii.

In cazul muscimolului nu exista antidot specific, iar recuperarea este completa dupa trezire.

Se practica mai intai o decontaminare gastrointestinala. Aceasta vizeaza indepartarea toxicului de la nivelul tubului digestiv si/sau impiedicarea absorbtiei de la acest nivel.
Masurile de decontaminare digestiva presupun:
- producerea vomei;
- spalatura gastrica;
- administrarea carbunelui activat;
- administrarea de purgative osmotice.
Eficienta acestor masuri creste cu cat ele sunt aplicate mai precoce dupa ingestie. Se admite ca eficienta poate ramane semnificativa pana la maxim 4 ore postingestie.

Producerea emezei (varsaturii) - compusul practic unanim acceptat in acest scop este siropul de ipeca. Emeza este produsa prin mecanism mixt (central si periferic). Efectul se instaleaza in 15-30 minute de la administrare. Precautii la bolnavii cu diateza hemoragica, in cazul sarcinii avansate, in caz de hipertensiune. Este contraindicata producerea vomei in cazul copiilor sub 6 luni, in cazul celor in stare comatoasa.

Spalatura gastrica - aceasta metoda ramane utila mai ales la pacientii la care nu este indicata emeza. Protectia cailor respiratorii se realizeaza prin sonda orotraheala sau nasotraheala. Daca pacientul este constient, cu reflexe pastrate, nu se practica intubarea si se asaza in decubit lateral stang cu capul in pozitie decliva. se insera un tub orogastric, pe care se introduc 200-250 ml solutie salina calda, care se lasa in stomac 1 minut, dupa care se dreneaza pasiv. lavajul complet se efectueaza cu circa 2 litri de lichid.

Administrarea carbunelui activat - dupa emeza, spalatura gastrica sau in locul acestora, se recomanda carbunele activat care, prin remarcabila sa proprietate de a adsorbi un numar important de toxice, previne absorbtia digestiva a acestora. Retinem importanta remarcabila a administrarii precoce dupa ingestia toxicelor, optimal in prima ora si nu mai tarziu de 4-6 ore, cand eficienta este insa indoielnica. Doza uzuala de carbune activat este cuprinsa intre 30-100 g sub forma de suspensie apoasa de cel putin 1/4.

Administrarea de purgative osmotice - pentru incheierea procedurilor de decontaminare digestiva se recomanda purgative saline sau sorbitol, dupa carbunele activat. Purgativele mentionate nu interfera cu proprietatile adsorbante ale carbunelui activat.

Scopul terapiei medicamentoase este:
- reducerea morbiditatii;
- prevenirea complicatiilor;
- neutralizarea toxinelor.

Benzodiazepinele sunt folosite pentru a stopa crizele epileptice si a preveni recurenta acestora. Dintre benzodiazepinele folosite pot fi enumerate: diazepam, lorazepam, midazolam.

Dupa stabilizare, pacientii se recupereaza complet in 6-8 ore si pot parasi terapia intensiva, daca nu apar alte complicatii. Consultul si evaluarea psihiatrica pot fi necesare daca simptomele psihotice persista.

Posibila complicatie ce poate aparea (in afara sechelelor de la nivelul sistemului nervos central) este toxicitatea cardiaca.