11 mituri despre HPV sau Virusul Papiloma Uman

Virusul Papiloma Uman, numit si HPV, ramane o necunoscuta pentru majoritatea oamenilor, in ciuda campaniilor de informare in privinta pericolelor pe care le ridica asupra starii de sanatate.

Aceasta boala cu transmitere sexuala foarte raspandita este insotita de numeroase mituri, care nu sunt sustinute si de validarea specialistilor.

Exista peste 100 de tulpini ale virusului HPV, dintre care cel putin 40 sunt transmise pe cale sexuala si pot infecta regiunea genitala. Tipurile cu risc scazut pot cauza negi in zona intima, in timp ce 15 tulpini cu risc crescut sunt asociate cu sansele crescute de instalare a cancerului.

De-a lungul timpului, au inceput sa circule nenumarate idei preconcepute despre virusul HPV, modul sau de transmitere si bolile pe care le pot provoca. Miturile in cauza pot propaga o dezinformare periculoasa pentru toti adultii activi din punct de vedere sexual. Informatiile validate de specialisti sunt esentiale pentru buna intelegere a amenintarilor aduse de Virusul Papiloma Uman.

1. HPV, HIV sau herpesul sunt acelasi lucru

Rezonanta asemanatoare a denumirilor de HPV, HIV si herpes au condus la nasterea confuziei ca acestea denumesc acelasi agent patogen. In realitate, cele trei virusuri sunt complet diferite, cauzand propriile complicatii pentru sanatate. Singurul lucru pe care il au in comun este transmiterea lor pe cale sexuala.

2. Doar femeile pot contacta virusul HPV

Datele emise de Centrul de Control si Prevenire a Bolilor din SUA arata ca majoritatea adultilor activi sexual sufera de o infectie cauzata de virusul HPV intr-un anumit moment al vietii, indiferent de sex. Chiar si persoanele cu un singur partener sexual sunt expuse riscului contactarii Virusului Papiloma Uman.

3. Toate virusurile HPV cauzeaza cancer

Virusul Papiloma Uman poate fi cauza instalarii mai multor tipuri de cancer, printre care se numara cancerul anal, cancerul de col uterin, cancerul vaginal sau cancerul vulvar. Chiar si asa, nu toate tulpinile acestui virus au un potential canceros.

Doar tipurile de HPV cu risc crescut, precum tulpinile 16 si 18, sunt asociate cu predispozitia la cancer. Aceste doua tulpini de HPV se fac responsabile pentru aproximativ 70% dintre toate cazurile de cancer cervical.

Mai mult decat atat, infectiile HPV cu risc crescut cauzeaza circa 5% din toate tipurile de cancer la nivel global. Multe dintre infectiile HPV cu risc crescut trec de la sine in 1-2 ani, fara sa produca imbolnaviri sau complicatii grave.

4. Virusul HPV nu se poate transmite decat pe cale sexuala

Desi contactul sexual normal este cea mai probabila cale de transmitere a virusului HPV, aceasta nu este singulara. Papilomavirusul se poate raspandi si prin contactul direct cu pielea unei persoane infectate. Prezervativele sunt singurele metode de protectie care asigura o protectie partiala impotriva contactarii virusului HPV, insa nu totala.

5. Virusul HPV poate fi diagnosticat doar la femei

Singura cale de diagnosticare a virusului HPV la femei este prin intermediul testului Papanicolau, efectuat in urma unui consult ginecologic. Efectuat regulat, identifica intr-un stadiu precoce celulele anormale, inainte ca ele sa devina canceroase. Identificarea prezentei HPV si a genotipului la barbati se face prin prelevarea de secretie uretrala de catre medicul urolog.

6. Virusul HPV poate fi tratat

Leziunile precanceroase si excrescentele cauzate de anumite tulpini de HPV pot fi tratate, insa Virusul Papiloma Uman nu poate fi eliminat complet din organism. Daca este contactat, virusul va ramane in stare latenta in corp.

7. Odata contactat, virusul HPV se manifesta prin simptome

In realitate, majoritatea persoanelor care au contactat un tip de virus HPV nu prezinta simptome si, in cele mai multe cazuri, nu dezvolta probleme de sanatate din pricina infectiei. In 90% din cazuri, sistemul imunitar dezactiveaza papilomavirusul in decurs de aproximativ doi ani.

De altfel, cei mai multi oameni nu stiu ca au contactat virusul. Exista tulpini care provoaca negi( excrescente asemanatoare cu conopida in zona genitala). In situatii rare, femeile care au negi pe colul uterin prezinta scurgeri vaginale anormale. De asemenea, negii genitali pot fi confundati cu alte boli cutanate care nu se transmit prin contact sexual. Pentru a determina daca negii sunt sau nu cancerigeni, testul Papanicolau poate depista care sunt riscurile de cancer de col uterin, in cazul femeilor.

8. Virusul HPV este raspandit mai ales printre partenerii de acelasi sex

Oricine intretine un raport sexual cu o alta persoana se poate alege cu o infectie HPV. Virusul nu discrimineaza in functie de preferintele sexuale ale adultilor, astfel ca heterosexualii sunt la fel de predispusi contactarii Virusului Papiloma Uman, precum homosexualii.

Cele mai ridicate rate de infectie sunt inregistrate in randul adultilor tineri, cu varste cuprinse intre 15 si 24 de ani. Singurele persoane expuse unui risc aproape inexistent de contactare a agentului patogen sunt cele care nu au fost niciodata active din punct de vedere sexual.

9. Negii genitali se pot transforma in cancer

Negii genitali sunt cauzati de tulpinile HPV cu risc scazut de cancer, de aceea potentialul lor canceros este neglijabil. Desi sunt inestetici si dificil de tratat, negii aparuti pe fondul unei infectii cu Virusul Papiloma Uman nu au de regula consecinte pe termen lung asupra starii generale de sanatate.

10. Testul Papanicolau nu mai este necesar dupa vaccinarea anti-HPV

Complet fals. Vaccinarea impotriva virusului HPV nu anuleaza necesitatea efectuarii regulate a testului Papanicolau ca metoda de screening pentru cancerul cervical. Vaccinurile pentru Virusul Papiloma Uman protejeaza exclusiv impotriva celor mai periculoase tulpini HPV, tipurile 16 si 18.

Vaccinul anti-HPV este o masura de preventie si mai are niciun efect dupa contactarea virusului. Acesta este si motivul pentru care vaccinarea se recomanda persoanelor mai tinere de 20 de ani, care nu si-au inceput viata sexuala.

11. Vaccinurile anti-HPV ofera protectie pentru intreaga viata

Vaccinurile anti-HPV asigura protectia impotriva papilomavirusului aproximativ 7-10 ani, nu pentru intreaga viata. Astfel, tinerii de ambele sexe care nu primesc o doza suplimentara in aproprierea varstei la care este probabil sa devina activi sexuali ar putea fi susceptibili la HPV. Pacientul si parintii acestuia sunt singurii care pot lua o decizie in privinta administrarii unei doze noi.