Guta, boala asociata cu un consum excesiv de carne

Guta este o forma comuna si complexa de artrita ce cauzeaza durere intensa, inflamatie si rigiditate la nivelul articulatiilor. In foarte multe cazuri, boala afecteaza degetul mare al piciorului (halucele).

Episoadele bolii pot sa apara rapid si revina periodic, lezand lent tesuturile din regiunea inflamata.

In plus, guta a fost corelata cu o incidenta crescuta a bolilor cardiovasculare si metabolice. Este cea mai frecventa forma de artrita inflamatorie la barbati, dar si femeile pot fi afectate, mai ales dupa instalarea menopauzei.

In mod normal, acidul uric este dizolvat in sange si este eliminat din organism prin urina. Daca se produce prea mult acid uric sau nu este eliminat corespunzator, se pot forma urati ce se pot acumula la nivelul articulatiilor producand tabloul clinic al gutei.

Excesul de acid uric din sange poarta numele de hiperuricemie si poate fi consecinta consumarii unor alimente bogate in aceasta substanta, precum carnea rosie si fructele de mare.

Factorii ce cresc riscul de dezvoltare a gutei sunt urmatorii:

- Dieta – consumul de carne, fructe de mare si bauturi indulcite cu fructoza cresc sansele dezvoltarii gutei. Trebuie cunoscut faptul ca si bauturile alcoolice, in special berea, pot duce la cresterea nivelul uric din sange;

- Obezitatea – persoanele obeze sau supraponderale trebuie sa stie ca organismul lor produce mai mult acid uric, iar rinichii nu fac fata acestei cantitati;

- Afectiunile medicale asociate – exista numite boli ce cresc riscul de guta, de exemplu hipertensiunea arteriala netratata, diabetul, bolile cardiace si renale;

- Anumite medicamente – diureticele tiazidice se utilizeaza pentru a trata hipertensiunea arteriala. Totusi, acestea cresc riscul de aparitie a gutei. Chiar si aspirina in doze mici poate avea acest efect;

- Istoricul familial – persoanele cu rude apropiate cu guta au un risc mai mare de a dezvolta boala;

- Varsta si sexul – guta apare mai frecvent la barbati. Acestia au o probabilitate mai mare de a dezvolta guta la varste cuprinse intre 30 si 50 de ani.

Totusi, dupa menopauza, nivelurile de acid uric ale femeilor se apropie de cele ale barbatilor, astfel incat riscul devine egal pentru ambele sexe;

- Expunerea la plumb – expunerea cronica la plumb a fost asociata cu unele cazuri de guta;

- Interventii chirurgicale sau traumatisme recente – aceste modificari ale echilibrului organismului au fost asociate cu un risc crescut de aparitie a unui atac de guta.

Guta devine, de obicei, simptomatica in timpul noptii, brusc si fara avertisment. Simptomele principale sunt reprezentate de:

- Durere articulara extrem de severa - afecteaza frecvent articulatia halucelui, dar si gleznele, genunchii, coatele si incheieturile mainilor. Orice articulatie poate fi afectata.

Durerea este cea mai severa in primele 4-12 ore, ulterior reducandu-si intensitatea;

- Disconfort – dupa disparitia durerii, senzatiile neplacute pot persista chiar si cateva saptamani. Este posibil sa survina noi episoade dureroase, cu durate mai mari si cu afectare a unui numar mai mare de articulatii;

- Reducerea miscarilor – pe masura ce guta progreseaza, este posibil sa apara dificultati in miscarea normala a articulatiilor.

In cazuri grave, guta poate duce la diferite complicatii, inclusiv litiaza renala. Cristalele de acid uric se pot acumula in tractul urinar producand aceasta afectiune. De asemenea, in cazuri avansate, guta poate duce la formare de tofi gutosi.

Acestia apar la nivelul degetelor, mainilor, picioarelor, coatelor sau gleznelor. De obicei, tofii gutosi nu sunt durerosi, dar se pot inflama in timpul atacurilor de guta.

Exista diferite etape prin care guta progreseaza. Aceste etape corespund unor tipuri diferite de guta si sunt reprezentate de:

- Hiperuricemie asimptomatica – nivelurile de acid uric pot fi ridicate, dar manifestarile nu exista. In acest stadiu, tratamentul nu este necesar, desi cristalele formate sunt depozitate la nivelul tesuturilor. Persoanele aflate in acest stadiu trebuie sa evite factorii ce contribuie la acumularea de acid uric;

- Guta acuta – aceasta etapa apare cand cristalele de acid uric produc inflamatie acuta si durere intensa. In mod normal dispare in decurs de 3 pana la 10 zile. Atacurile de acest tip pot fi declansate de evenimente stresante, consum de alcool si droguri sau chiar de vremea rece;

- Perioada intercritica – aceasta perioada este asimptomatica si este situata intre doua atacuri acute de guta. In acest interval se depoziteaza in continuare cristale de acid uric la nivelul tesuturilor;

- Guta cronica tofacee – este forma cea mai grava a gutei si produce daune permanente la nivelul articulatiilor si rinichilor. In aceasta etapa se dezvolta tofii gutosi, adica acumulari de dimensiuni mari de cristale de acid uric.

Trebuie cunoscut faptul ca dureaza aproximativ 10 ani pentru a se ajunge in acest stadiu. Tratamentul oferit inca din stadii incipiente poate opri progresia bolii pana la aceasta etapa.

O afectiune usor de confundat cu guta este condrocalcinoza. Aceasta mai este denumita si pseudoguta, iar simptomele sunt foarte asemanatoare. Diferenta majora intre aceste doua afectiuni consta in substantele acumulate in articulatii.

In cazul pseudogutei este vorba de fosfat de calciu, iar in guta de cristale de acid uric. De asemenea, pseudoguta necesita un tratament diferit fata de cel pentru guta.

Guta este o afectiune ce poate fi dificil de diagnosticat. Simptomele sale se pot asemana cu cele ale altor boli, iar hiperuricemia nu este intotdeauna prezenta. In plus, nu toate persoanele cu hiperuricemie dezvolta guta, din acest motiv testele de sange fiind inselatoare.

Analiza lichidului sinovial reprezinta una dintre cele mai importante investigatii facute pentru a diagnostica guta, deoarece poate evidentia prezenta cristalelor de acid uric in acest fluid.

Deoarece infectiile pot provoca simptome asemanatoare gutei, medicul trebuie sa verifice si existenta bacteriilor in lichidul sinovial.

Radiografiile nu pot detecta guta, dar pot fi folosite pentru a exclude alte cauze ale inflamatiei articulare. Totusi, scanarea CT poate ajuta la detectarea prezentei de acid uric de la nivelul articulatiilor, chiar si atunci cand nu este prezenta simptomatologia.

Tomografia computerizata nu este utilizata in mod obisnuit in practica clinica, deoarece implica cheltuieli si iradiere. Din acest motiv se foloseste mai des ecografia. Si aceasta metoda poate detecta cristalele de acid uric de la nivelul articulatiilor sau tofilor.

Tratamentul gutei implica administrare de medicamente. Acestea sunt prescrise de catre medic pe baza starii de sanatate a pacientului si ajuta la tratarea simptomelor prezente si la prevenirea atacurilor viitoare. In plus, medicamentele pot reduce riscul de complicatii, precum tofii gutosi.

Pentru a opri un atac acut de guta, medicul poate prescrie o doza mai mare de medicamente, urmand sa micsoreze doza pentru a fi luata zilnic.

Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene sunt frecvent recomandate. Pentru a reduce durerea produsa de guta, colchicina poate fi prescrisa. Eficacitatea ei este foarte buna, dar prezinta si efecte secundare, precum greata, varsaturile si diareea.

Medicamentele pe baza de corticosteroizi pot controla inflamatia si durerea si pot fi administrate pe cale orala sau se pot injecta in articulatie.

Totusi, aceste medicamente sunt administrate doar la persoanele care nu pot lua nici antiinflamatoare nesteroidiene, nici colchicina. Reactiile adverse ale corticosteroizilor pot include modificari ale dispozitiei, cresterea glicemiei si a tensiunii arteriale.

Pentru prevenirea complicatiilor, medicul poate recomanda urmatoarele medicamente:

- Inhibitori ai xantinoxidazei – au ca efect limitarea productiei de acid uric, astfel incat nivelul sau din sange sa scada, iar riscurile sa fie diminuate.

- Medicamente uricozurice – au ca efect imbunatatirea capacitatii rinichilor de a elimina acidul uric din organism, reducand sansele de aparitie a gutei. Totusi, nivelul de acid uric din urina devine crescut.

Stilul de viata si dieta pot fi modificate pentru a diminua sansele de aparitie a gutei. Astfel, specialistii recomanda ca alcoolul sa fie evitat, iar apa sa fie consumata in cantitati de aproximativ 2-3 litri pe zi.

De asemenea, greutatea corporala trebuie mentinuta in limite normale, iar alimentele bogate in purine trebuie evitate. Cateva dintre aceste alimente interzise sunt: sparanghelul, creierul, carnea rosie, fasolea uscata, mazarea, ciupercile, ficatul si fructele de mare.