Boli de sezon (gripa, laringita, sinuzita, bronsita, pneumonia)

Vezi galerie foto

Cauzele bolilor respiratorii sunt reprezentate de factorii care determina reactii congestive (modificari circulatorii) ale mucoasei nasului, faringelui, traheei si bronhiilor, ale alveolelor si ale pleurei. Aceste modificari diminueaza rezistenta si puterea de aparare locala a acestor tesuturi, declansand actiunea microbilor.

Aproape orice "raceala" incepe cu o rinita, ce reprezinta inflamatia mucoasei nazale si secretia nazala abundenta. Inflamarea mucoasei nazale poate asocia si o afectare a faringelui, ce se va manifesta cu dureri in gat.

Adesea, odata cu mucoasa nasului, faringelui si traheei se congestioneaza si laringele; apare laringita, caracterizata prin tuse uscata si raguseala pana la pierderea vocii.

O alta cauza favorizanta este actiunea factorilor iritanti asupra mucoaselor respiratorii, si anume a substantelor care exercita o iritatie mecanica (praf, fum, pulberi minerale si organice, scame, ciment, particule mici de origine vegetala si, mai ales, fumul de tigara) sau chimica (gaze iritante, gaze toxice, vapori iritanti), factori din ce in ce mai des intalniti in prezent, mai ales in orasele mari.

Factorii predispozanti reprezinta, de asemenea, o cauza a producerii unor boli respiratorii.

Sunt considerati factori predispozanti:

- defectele de anatomie nazala (deviatii de sept, hipertrofii de cornete), care constituie o oarecare piedica in respiratie, in incalzirea si umezirea aerului inspirat;

- focarele infectioase cronice ale cailor respiratorii superioare (faringite, amigdalite, sinuzite, infectii dentare, supuratii), care pot sa provoace si sa intretina inflamatii ale traheei, bronhiilor si alveolelor pulmonare, prin infectarea din aproape in aproape sau de la distanta (prin inhalare sau pe cale limfatica);

- starile ce scad imunitatea organismului, cum ar fi bolile infectioase, subalimentatia, surmenajul, debilitatea generala, alcoolismul, tuberculoza, bolile cronice de inima si rinichi, obezitatea, diabetul, tabagismul si starile alergice.

Toate aceste afectiuni favorizeaza si aparitia recidivelor. Ca factori favorizanti pot fi mentionate si eforturile respiratorii repetate (cantareti, suflatori de sticla si in instrumente de suflat), abaterile de la regulile banale de igiena (bauturi reci, trecerea brusca de la cald la frig cu o imbracaminte sumara) si frecventarea locurilor aglomerate (transport in comun, cinematograf) in perioada de epidemii de gripa.

Guturaiul este o boala foarte frecvent intalnita, cu caracter sezonier (mai frecventa primavara si toamna), favorizata de starile de oboseala, subalimentatie, respirarea aerului viciat cu gaze si pulberi iritante, fum de tigara.

Factorii determinanti sunt infectiile virale si bacteriene, la care se adauga actiunea nociva a frigului, exercitata in special asupra regiunii fetei si extremitatilor.

Debutul guturaiului este marcat de o senzatie de infundare a nasului, insotita de usturime si uscaciune locala, precum si in gat, stranuturi frecvente, insotite de secretii nazale apoase abundente, lacrimare, senzatie de infundare a urechilor.

In cateva zile, secretia nazala devine purulent-galbuie, pentru ca apoi in aproximativ o saptamana sa dispara. Bolnavul acuza si fenomene generale, precum dureri de cap, stare de indispozitie, frisoane, stare subfebrila, scaderea poftei de mancare, uneori insomnie.

Tratamentul local consta in administrarea nazala de substante decongestionante si dezinfectante, precum spray-uri sau picaturi de nas (eventual mentolate).

Folosirea medicamentelor vasoconstrictoare puternice trebuie limitata la o perioada scurta de timp, deoarece predispune la aparitia unei rinite medicamentoase, cu fenomene de obstructie nazala permanenta, ce nu cedeaza decat partial si numai la administrarea substantei de care bolnavul devine dependent.

Medicamentele antihistaminice au actiune favorabila, in special in perioada initiala de declansare a rinitei acute. In perioada de stare se administreaza medicamente sub forma de instilatii nazale.

Tratamentul general medicamentos consta in mucolitice, vitamine sau antitermice, daca este cazul. Repausul la domiciliu este recomandat atunci cand este acordat de medic, mai ales la unii bolnavi cu o suferinta cronica (cardiaca, hepatica sau renala) pentru care rinita acuta poate constitui un factor agravant.

Gripa este o boala infectioasa determinata de virusul gripal, ce se manifesta printr-o febra cu debut brusc si o durata de 4-5 zile, cu cefalee (dureri de cap) si dureri musculare, care favorizeaza aparitia pneumonei si a altor complicatii.

Gripa este cea mai importanta dintre virozele respiratorii, atat printr-o mare contagiozitate (generatoare de mari epidemii), cat si prin gravitatea imbolnavirilor.

Epidemiile de gripa insotite de multe complicatii, in special pneumonii, sunt responsabile de numarul mare de decese in perioada epidemica.

Virusul gripal are proprietatea de a-si schimba frecvent structura antigenica, facand sa apara, la anumite intervale, tipuri diferite de virus gripal, care surprind populatia neimunizata impotriva noului tip epidemic. Virusul are 3 serotipuri principale: A, B, si C.

Serotipul A creeaza epidemii mari si are numeroase subtipuri, care circula pe toata suprafata globului. Subtipurile circulante actuale sunt A/H3N2 si A/H1N1.

Sursa de infectie este omul. Sunt suspectate insa si unele animale, la care au fost izolate virusuri gripale (porcine, cabaline). Perioada de incubatie este scurta: 1-3 zile.

Tratamentul este unul simptomatic si in cazul in care diagnosticul se pune in primele zile de la debut, se administreaza tratament antiviral (Oseltamivir). Antibioticele nu au nicio eficacitate, din contra, pot inrautati situatia, slabind organismul. Acesta din urma se administreaza numa in caz de complicatii (suprainfectii cu germeni).

Tratamentul gripei simple se face la domiciliu cu repaus in casa aproximativ 7 zile. Cand simptomele nu cedeaza in cel mult cateva zile sau se agraveaza, se va apela la medic, deoarece exista posibilitatea unor complicatii.

Se recomanda evitarea contactului cu personele bolnave, evitarea aglomeratiilor in perioade de epidemii, evitarea expunerii nerationale la frig si umezeala pentru a preveni aparitia bolii.

Complicatiile pulmonare (pneumonii), angine, sinuzite, otite sunt frecvente. Boala lasa o imunitate specifica, dar numai pentru tipul epidemic de virus in cauza. Formele severe de gripa cu colaps, stare toxica sau cu complicatii se interneaza la spital.

Atentie mare trebuie acordata "persoanelor cu risc" (de a face forme grave): gravide, copii mici, batrani, bolnavi cronici (pulmonari, cardiaci, diabetici). Profilactic exista vaccinuri antigripale, care trebuie facute din timp (inainte de sezonul epidemic).

Denumita generic si partial impropriu, raceala, este cea mai cunoscuta si mai comuna boala, ale carei semne sunt recunoscute cu usurinta de fiecare.

Desi exista peste 200 de virusuri diferite care produc "raceala", un procent de 30-50% dintre cazurile de raceala sunt produse de virusuri neidentificate. Prezenta polipilor nazali, a bolilor alergice care afecteaza mucoasa nazala si a stresului prelungit cresc riscul producerii racelii.

Simptomele racelii sau ale virozei respiratorii sunt: dureri de gat, dureri de cap, infundarea nasului sau rinoreea (secretii nazale), stranut, respiratie dificila pe nas si uneori febra.

Ele apar la 2-3 zile de la infectie si dureaza 2-14 zile, peste doua treimi din bolnavi vindecandu-se in cel mult o saptamana.

Raceala se poate complica sau asocia uneori cu o infectie bacteriana a faringelui (amigdalelor) sau a sinusurilor, instalandu-se uneori febra ridicata, secretii faringiene abundente eliminate prin tuse, alterarea starii generale.

Infectia este cauzata de virusurile care ataca sistemul de aparare a organismului. Mucusul produs de mucoasele de la nivelul nasului si al gatului reprezinta prima linie de aparare a organismului.

Infectia este cauzata de virusurile care ataca sistemul de aparare a organismului. Mucusul produs de mucoasele de la nivelul nasului si al gatului reprezinta prima linie de aparare a organismului.

Particulele pe care noi le inhalam, precum praful, polenul, virusurile si bacteriile sunt retinute de aceasta mucoasa. Odata ce un virus trece de aceasta mucoasa si patrunde intr-o celula, el se multiplica si astfel apar noi virusuri care invadeaza celulele din jur. Semnale de alarma sunt trimise la globulele albe din sange, specializate, de celulele infectate.

Acestea ajung in scurt timp la locul infectiei si elimina o serie de substante chimice, precum kininele. Astfel, simptomele racelii sunt produse de aceste substante - cresterea productiei de mucus prin ruptura membranelor celulelor si pierderea de lichid din capilarele sanguine si vasele limfatice.

Raceala se transmite pe diferite cai, in functie de tipul virusului:

- prin inhalarea picaturilor suspendate in aer, chiar timp indelungat;

- prin inhalarea particulelor relativ mari ale secretiilor respiratorii, care ajung in aer pentru scurt timp;

- prin contactul secretiilor respiratorii infectate cu pielea sau obiectele inconjuratoare, urmat de atingerea ochilor sau a nasului.

Studiile de epidemiologie au aratat ca riscul transmiterii infectiei de la un bolnav este intre ziua a doua si a patra de la conrtactarea acesteia, cand nivelul virusului in secretii este cel mai ridicat.

Din cauza existentei unui numar foarte mare de virusuri si a faptului ca fiecare virus contine propriul antigen, nu exista inca un vaccin care sa combine toate antigenele existente si care sa poata preveni aparitia virozelor respiratorii, precum:

- adenovirozele ce sunt determinate de 32 de serotipuri de adenovirusuri, cu variate manifestari: rinita, faringita, laringita, bronsita (uneori de tip spastic, asemanatoare tusei convulsive), pneumonii, conjunctivite etc.;

- virozele paragripale (4 serotipuri) ce se manifesta cu rinita, laringita sufocanta (crup), bronsita, pneumonii;

- viroza cu virusul sincitial respirator ce este grava cand apare la sugar cu tabloul clinic de bronsiolita acuta (catar sufocant), boala adesea mortala;

- alte viroze respiratorii sunt date de: rinovirusuri, reovirusuri, precum si de unele serotipuri ale enterovirusurilor.

In cazurile necomplicate este necesar doar tratamentul simptomatic: repaus la pat, antitermice pentru febra si pentru durerile de cap, aport crescut de lichide, ceaiuri calde si vitamina C.

Antibioticele nu sunt necesare, intrucat ele nu distrug virusurile, acestea fiind utile doar in cazul unor complicatii bacteriene, precum sinuzita sau infectiile gatului.

Laringitra acuta reprezinta inflamatia acuta a mucoasei laringiene, favorizata de atmosfera poluata, expunerea la frig, umezeala, inhalarea unor vapori fierbinti sau substante toxice iritante, fumul de tigari, abuzul vocal (efort vocal prelungit). Acestea poate fi uneori determinanta de o infectie virala sau mai rar microbiana.

Se manifesta prin raguseala, senzatie de uscaciune si arsura in gat, intepaturi la inghitit, tuse seaca, uneori dureroasa, iritativa, persistenta. Dupa o evolutie de cateva zile pana la o saptamana, fenomenele cedeaza, iar raguseala se diminueaza pana la disparitie.

La profesionistii vocali (actori lirici sau dramatici, profesori, avocati, crainici) se recomanda repausul vocal obligatoriu si reluarea treptata a efortului vocal.

Tratamentul consta in repaus vocal complet, intr-o camera cu aer incalzit si umidifiat, regim alimentar usor, cu evitarea condimentelor, a bauturilor alcoolice; alimentele fiind servite la temperatura camerei. Se interzice fumatul si pulverizarea de substante iritante, ce irita mucoasalaringiena.

La copii, laringita acuta imbraca uneori o forma dramatica, cu tulburari respiratorii grave (copilul este agitat, respira zgomotos, cu greutate), cu cornaj (zgomotul produs de trecerea cu viteza a aerului prin lumenul stramtat al laringelui, din cauza prezentei edemului din regiunea subglotica), mergand pana la asfixie - forma de laringita subglotica edematoasa.

Crizele de spasm laringian apar cu ocazia acceselor de tuse, cu cianoza tegumentelor si sunt fenomene grave, ce impun interventia rapida a medicului.

Febra, paloarea, tahicardia, pulsul slab, starea copilului epuizat ce lupta sa invinga obstacolul respirator laringian completeaza tabloul laringite dramatice.

Internarea de urgenta a copilului in spital este obligatorie, antibioticele fiind asociate cu administrarea de preparate de cortizon, sedative, antispastice, aerosoli, oxigen la nevoie.

Uneori, intubatia orotraheala sau operatia de traheotomie sunt necesare pentru salvarea vietii copilului pana la cedarea leziuniior edematoase din zona subglotica.

Sinuzita acuta este inflamatia acuta a mucoasei sinusurilor paranazale. Ea poate interesa un singur sinus (maxilar, etmoid, sfenoid, frontal), mai multe sinusuri (polisinuzita), toate sinusurile de pe o parte (pansinuzita acuta dreapta, stanga) sau de ambele parti (pansinuzita acuta bilaterala).

Simptomele principale acuzate de bolnav sunt cefaleea, secretia nazala mucopurulenta, infundarea nasului, pierderea mirosului, febra, ameteli, inapetenta.

Sediul durerii variaza in functie de sinusul inflamat (in obraz, in sinuzita maxilara; in arcada sprancenoasa, in sinuzita frontala; in unghiul intern al ochiului, in sinuzita etmoidala anterioara; in crestetul capului, inapoia ochilor si in ceafa, in sinuzita etmoido-sfenoidala).

Diagnosticul de sinuzita se face pe baza consultului la medic si pe baza investigatiilor imagistice (radiografie de sinusuri sau computer totmograf de sinusuri ale fetei), ce arata opacifierea sinusurilor din cauza umplerii cu secretii purulente. Tratamentul consta in administrarea de decongestionante nazale, medicamente mucolitice si la nevoie, administrarea de antibiotic.

Sinuzita cronica este inflamatia cronica a mucoasei sinuzale, ce urmeaza unei sinuzite acute nevindecate deplin in 2-3 luni. Bolnavul acuza o scurgere nazala purulenta permanenta, uneori urat mirositoare si o senzatie de greutate care, in perioadele de acutizare, se poate transforma in durere localizata in raport cu sinusul bolnav.

Secretia nazala si modificarile mucoasei produc infundarea nasului si scaderea mirosului pana la disparitie. Din cauza inghitirii puroiului, bolnavul prezinta tulburari digestive si inflamatii repetate ale faringelui, laringelui, traheei si bronhiilor.

Tratamentul sinuzitei cronice acutizate este acelasi cu cel al sinuzitei acute. Cele recent cronicizate beneficiaza de tratament conservator; in sinuzitele maxilare se fac punctii sinuzale si spalaturi cu ser fiziologic steril, urmate de instilarea de solutii antibiotice.

In formele vechi, cu modificari ireversibile ale mucoasei sinuzale, se procedeaza la drenarea sinusurilor si inlaturarea mucoasei afectate pe cale chirurgicala endoscopica.

Bronsita acuta este o afectiune ce apare rar izolata; ea face de cele mai multe ori parte din inflamatia mucoasei intregului aparat respirator sau a bronhiilor, din cauza infectiei cu virusuri sau cu alti microbi (in 80% dintre cazuri, bacterii ca pneumococi, streptococi, Haemophilus influenzae, ciuperci, spirochete).

Apare indeosebi toamna si iarna, cand aerul inhalat este rece si umed si provoaca o congestionare a mucoasei cailor respiratorii, favorabila inmultirii microbilor.

Continuare a inflamarii mucoasei nasului (guturai), a faringelui (faringita), a laringelui (laringita), a traheei (traheita), bronsita incepe cu o stare febrila, tuse seaca (la inceput), urmata de expectoratie intai mucoasa, apoi muco-purulenta sau net purulenta.

Bronsita acuta infectioasa este de doua tipuri: bronsita acuta virala (cea mai frecventa), este produsa de virusuri si bronsita acuta bacteriana, care apare in evolutia unei bronsite acute virale prin suprainfectie cu flora, care populeaza in mod normal mucoasa cailor respiratorii superioare.

Tratamentul este unul simptomatic. Alimentatia trebuie sa fie usoara, cu lichide abundente, fructe si legume. Fumatorilor care nu se pot abtine de la fumat li se recomanda totusi sa intrerupa inhalarea fumului iritant si toxic, care nu va face decat sa prelungeasca suferinta si sa favorizeze cronicizarea bronsitei sau aparitia eventualelor complicatii.

Durata bolii variaza in functie de rezistenta organismului, in jur de 10-15 zile, iar la copii si la persoanele varstnice, perioada de vindecare este mai lunga.

Pneumonia este o inflamatie a tesutului pulmonar (alveole sau intestitiu sau ambele), provocate de bacterii sau de virusuri.

Pneumoniile determinate de bacterii (pneumococi, stafilococi, streptococi) se manifesta in general acut, cu expectoratie la inceput ruginie, apoi purulente (galben-verzuie), dispnee, moleseala, stare generala alterata.

Copiii si batranii dezvolta forme mai grave deoarece prezinta o rezistenta mai scazuta in fata bolilor. De asemenea, sunt mai predispuse si persoanele expuse la frig, oboseala, bolnavii cardiaci, alcoolicii, bronsiticii cronici, cei cu bronsiectazii, ciroza etc.

Tratamentul cu antibiotice reduce aproape complet complicatiile acestei boli, dar acesta nu este justificat decat daca prin persistenta sau agravarea simptomelor exista presupunerea ca a survenit o complicatie microbiana, si atunci nu cu orice antibiotic si numai la indicatia medicului.