Glaucomul, boala cu simptome tarzii

Glaucomul reprezinta o afectiune a nervului optic ce apare in special la varstnici, dar nu este exclus sa apara si la persoanele mai tinere.
Nervul optic este format dintr-un numar foarte mare de fibre nervoase si de aceea este responsabil de conducerea imaginilor la creier, imaginile fiind captate de retina.

Este stiut faptul ca glaucomul are legatura cu presiunea din interiorul ochiului ce se prescurteaza PIO, iar cu cat aceasta este mai crescuta, cu atat creste si posibilitatea ca nervul optic sa fie afectat.

Presiunea intraoculara (PIO) este cel mai important factor de risc in aparitia glaucomului, insa nu este singurul factor.

Glaucomul poate afecta la inceput doar unele dintre aceste fibre, provocand insule in campul vizual, si de aceea multi pacienti nu observa aceste puncte oarbe decat atunci cand boala avanseaza foarte mult.

Atunci cand intregul nerv optic este distrus in totaliate apare cecitatea, iar gradul de recuperare este aproape imposibil, de aceea diagnosticul precoce si tratamentul corespunzator sub supraveghere oftalmologica sunt esentiale in prevenirea afectarii nervului optic si instalarea orbirii.

- varsta inaintata;

- presiunea intraoculara crescuta;

- ereditatea (mostenirea genetica);

- traumatisme oculare mai vechi/recente;

- hipermetropie;

- anemia sau socul.

1.Glaucomul cu unghi inchis, ce se imparte in glaucom acut cu unghi inchis si cronic, fiecare avand particularitati diferite.

A. Glaucomul acut cu unghi inchis apare atunci cand unghiul irido-cornean este complet inchis si astfel sistemul de drenaj al umorii apoase (un lichid limpede si incolor care ocupa spatiul dintre cornee si cristalin) este complet blocat, producand cresterea brusca a presiunii intraoculare.

Simptomele care pot aparea sunt:

- vedere incetosata;
- durere oculara de intensitate crescuta;
- cefalee (durere de cap);
- luminile vor prezenta un halou colorat in jurul lor;
- stare generala influentata;
- greturi si uneori varsaturi.

In momentul cand apar aceste simptome este indicat sa se mearga de urgenta la medicul oftalmolog pentru ca daca nu este tratat de urgenta poate duce la orbire.

B. Glaucomul cronic cu unghi inchis este intalnit mai frecvent la africani si asiatici, manifestandu-se gradual, fara durere, motiv pentru care este depistat foarte tarziu.

2. Glaucomul cu unghi deschis

Glaucomul cronic cu unghi deschis reprezinta forma cea mai des intalnita, aproximativ 90% survenind de obicei odata cu inaintarea in varsta, cand sistemul de drenaj al umorii apoase devine din ce in ce mai putin eficient, crescand astfel presiunea intraoculara.

Cadrul clinic al glaucomului cronic simplu este compus din presiune intraoculara crescuta, reducerea campului vizual (totalitatea punctelor din spatiu percepute de ochi) si afectarea nervului optic.

De obicei, glaucomul cronic simplu poate fi asimptomatic, motiv pentru care pacientii nu considera necesar o vizita la oftalmolog. In majoritatea cazurilor, glaucomul cronic simplu este diagnosticat intamplator in cadrul unui control ocazional din proprie initiativa a unor pacienti, deoarece nu se efectueaza campanii nationale de depistare a glaucomului sau alte afectiuni oftalmologice.

Boala este simptomatica doar in stadiile avansate, iar atunci pacientul este nevoit sa consulte un oftalmolog, care va stabili diagnosticul abia in faza tardiva de vindecare.

Efectuand vizite regulate la medicul oftalmolog, acesta poate depista daca exista semne de afectare vizuala, inclusiv a nervului optic, daca exista presiune intraoculara crescuta si daca este nevoie de o supraveghere medicala atenta, cu vizite regulate.

In cadrul unei consultatii oftalmologice, trebuie sa stiti ca medicul oftalmolog poate efectua urmatoarele investigatii de care sa nu aveti teama:

- inspectia ambilor ochi;

- masurarea presiunii intraoculare (tonometrie);

-inspectia si deschiderea unghiului irido-cornean, unde se afla sistemul de drenaj al umorii apoase cu un aparat special numit gonioscop - investigatia in sine se numeste gonioscopie;

- evaluarea afectarii nervului optic (oftalmoscopie);

- testarea campului vizual al fiecarui ochi (perimetrie);

- stabilirea dioptriilor daca este cazul;

- punerea diagnosticului final;

- recomandarea purtarii unor ochelari/lentile de contact daca este necesar.

Desigur ca nu toate aceste investigatii sunt necesare fiecarui pacient in parte; ele vor fi individualizate in functie de fiecare pacient deoarece unii necesita investigatii mult mai complexe pana la computer tomograf cranian, in timp ce altii necesita doar un simplu consult.

Se bazeaza pe scaderea si mentinerea presiunii intraoculare la valori considerate sigure, adica intre 10 si 21 mmHg cu un maxim in cursul diminetii si un minim catre seara, particularizate pentru fiecare pacient in parte.

Tratamentul consta in acelasi timp in ameliorarea circulatiei arteriale a nervului optic, primul obiectiv poate fi atins prin medicatie oftalmologica (colire oftamice), terapie laser (trabeculoplastie argon-laser, iridoplastie) si interventie chirurgicala.

Mai intai se incearca scaderea presiunii intraoculare cu medicatie specifica, doar daca rezultatele nu sunt eficiente se trece la terapia laser sau interventie chirurgicala.

In general se folosesc colire oftalmice specific instilate in ochi, prescrise doar de un medic oftalmolog. Acestea sunt utilizate pentru a scadea presiunea intraoculara, fie prin scaderea producerii de umoare apoasa, fie prin cresterea eliminarii ei.

Pentru ca solutia sa ofere rezultate, trebuie folosite in mod regulat si continuu, conform indicatiilor medicale, de aceea este indicat sa nu se intrerupa si sa nu fie schimbate din proprie initiativa, fara a consulta in prealabil oftalmologul, spunandu-i si de celelate suferinte medicale daca acestea exista si ce tratament luati pentru ele.

Medicatia antiglaucomatoasa poate avea si efecte adverse precum:

- senzatie de intepatura;
- roseata oculara;
- arsura in momentul aplicarii;
- vedere in ceata;
- modificarea culorii irisului;
- senzatie de uscare oculara;
- dureri de cap, ameteli si chiar cosmaruri noaptea;
- bradicardie (bataile inimii mai scazute) sau modificari respiratorii;
- apetit scazut (lipsa poftei de mancare).

Concluzii

Glaucomul, fiind o afectiune cu risc de orbire indicatia majora, este indicat sa fie diagnosticat cat mai precoce, sa se initieze un tratament fara reactii adverse si sa se mentina patologia in frau fara aparitia complicatiilor.