Glaucomul - Afectarea oculara progresiva poate fi prevenita!

Nervul optic este format din aproximativ 1,2 milioane de fibre nervoase, care ajung la nivelul creierul pentru a ne da vederea. Afectiunea nervului optic, care cauzeaza pierderea progresiva a vederii, este numita glaucom, boala descoperita, de obicei, in perioada de adult. Scaderea acuitatii vizuale survine atunci cand aproximativ 50% din fibrele nervoase sunt distruse. Dupa varsta de 40 de ani, trebuie facute examinari periodice (cu dilatare pupilara), deoarece multi oameni nu sunt informati depre aceasta boala. Ea poate fi prevenita.
Sunt aproximativ 67 de milioane de bolnavi cu glaucom pe intreg mapamondul, dintre care 10% sufera de cecitate (orbire) ireversibila. In SUA sunt aproximativ de 3 milioane de cazuri, dar o proportie mult mai mica de nevazatori, datorita diagnosticului precoce. Boala determina scaderea progresiva a vederii periferice.
In prezent, ochiul bolnav are aspect normal, dar in Grecia antica, ochiul netratat, lispit de vedere, avea o culoare argintie pala (rar in zilele noastre), comparativ cu ochiul cu cataracta.

Aproximativ 2% din oamenii peste 40 de ani fac glaucom.

Factorii de risc sunt:
- hipertensiunea intraoculara
- varsta inaintata
- rasa neagra (debut precoce, evolutie mai severa, orbire in procent mai mare)
- glaucomul familiar.

Multi oameni cred ca hipertensiunea intraoculara este sinonima cu glaucomul. Este doar un factor de risc, asa cum este si hipertensiunea arteriala pentru infarctul miocardic. Nu toti oamenii cu infarct miocardic au hipertensiune arteriala si nu toti pacientii cu hipertensiune arteriala fac infarct miocardic. Doar 10% din oamenii cu hipertensiune intraoculara au glaucom, iar 40% din cei cu glaucom au tensiune intraoculara normala.
Corneea si cristalinul nu sunt vascularizate, pentru a fi transparente, ele fiind "hranite" de umoarea apoasa (lichidul intraocular). Tensiunea lichidului intraocular reprezinta balanta intre productia si drenarea acestuia. El este secretat de catre corpul ciliar, "hraneste" cristalinul, cornea si irisul si este drenat in sistemul venos.
Glaucomul este caracterizat prin blocarea drenajului acestui lichid. Se imparte in glaucom "cu unghi deschis", atunci cand drenajul in unghiul irido-cornean la radacina irisului este prezent si "cu unghi inchis" cand drenajul in aceasta zona este absent. In SUA, glaucomul cu unghi deschis este mai frecvent (80%), in timp ce glaucomul cu unghis inchis este mai frecvent la asiatici (10%).
Cand nervul optic este distrus, discul central "se prabuseste ca gaura intr-o gogoasa", aceasta modificare putand fi vazuta cu ajutorul oftalmoscopului.

Glaucomul, o afectiune a nervului optic, poate fi destul de avansat in momentul in care apar simptomele. In acest sens, Wallace Alward, M.D., profesor in oftalmologie la Universitatea din Iowa, recomanda examinarea pacientilor cu factori de risc si a celor care nu au mai fost niciodata examinati.
Aceasta atitudine este sprijinta de diverse fundatii in scopul de a reduce incidenta orbirii, datorare diagnosticarii tardive a glaucomului.
Jumatate din cei care sufera de glaucom, nu stiu ca sunt bolnavi. Nervul optic este distrus progresiv, iar pierderea vederii avanseaza foarte lent. In plus, ochiul sanatos compenseaza pierderea vederii celuilalt, astfel incat oamenii nu isi dau seama de acest lucru, nici chiar cand acuitatea vizuala a ochiul afectat este sever afectata.
Se recomanda screeningul tuturor oamenilor care:
- au antecedente familiale de glaucom,
- au varsta peste 40 de ani,
- sunt de origine africana,
- nu au fost examinati de un oftalmolog in ultimii 2 ani.
Glaucomul distruge nervul optic, care transmite informatiile receptionate de globul ocular la creier, determinand imaginea de pe retina, ceea ce noi numim vedere.
La debut, dispare campul vizual periferic, apoi cel central si cel nazal, ultimul fiind cel temporal. Apare o stramtoare concentrica a campului vizual, in fazele avansate ale bolii "privind viata printr-un fir de pai".
Nu este de ajuns o simpla masurare a presiunii intraoculare, ci un examen oftalmologic complet. Un examen complet trebuie sa includa examenul nervului optic si/sau masurarea acuitatii vizuale periferice. Nu este de ajuns o simpla masurare a presiunii introculare din motivul ca unii oameni au presiunea intraoculara normala si totusi au glaucom.
Hipertensiunea intraoculara este doar un factor de risc pentru glaucom, la fel cum este hipertensiunea arteriala pentru infarctul miocardic.
Nu toti oamenii care au avut un infarct miocardic, au hipertensiune arteriala, la fel cum nu toti oamenii cu hipertensiune arteriala fac infarct miocardic. Dar cu cat tensiunea arteriala este mai mare, cu atat riscul pentru un infarct miocardic este mai mare. Exact aceeasi relatie este si intre presiunea intraoculara si glaucom.
Principalul motiv pentru care presiunea intraoculara este tinta tratamentului este ca, ceilalti factori de risc, ca varsta, rasa sau antecedentele familiale nu pot fi modificate, iar afectarea nervului ocular nu este reversibila. Este foarte important de retinut ca o examinare minutioasa pentru glaucom, trebuie sa includa si examenul nervului optic si al campului vizual periferic.
In momentul de fata, sunt disponibile medicamente si interventii chirurgicale care opresc evolutia spre orbire, datorita glaucomului.
Este foarte important sa se discute cu medicul de familie inainte de orice modificare in tratament.

In glaucom, tensiunea intraoculara este singurul factor variabil. La 30% dintre pacienti este adusa la normal si mentinuta astfel. Sunt folosite 5 clase de medicamente care scad tensiunea intraoculara, oprind sau incetinind progresiunea spre orbire. Cele mai multe sunt sub forma de picaturi, care, prin absorbtia la acest nivel, pot avea efecte adverse, de exemplu agravarea astmului si hipotensiune arteriala. Medicul de familie trebuie sa avertizeze bolnavii asupra acestor efecte adverse. O treime din pacienti nu le folosesc corect. In cazul in care medicamentele nu sunt eficiente, se poate interveni chirurgical (clasic sau cu laser) pentru a crea noi canale de drenare.
Aceasta boala nu se vindeca, dar afectarea oculara progresiva poate fi prevenita. Trebuie facute controale la fiecare 3-12 luni dupa varsta de 40 de ani. Cheia tratamentului eficient este un diagnostic precoce.