Furunculul

Vezi galerie foto

Furunculul reprezinta o infectie de natura stafilococica a foliculului pilo-sebaceu (implica, deci si firul de par si glandele sebacee asociate lui). Infectia trece prin toate fazele specifice unui proces inflamator: creste temperatura locala, zona se inroseste, devine dureroasa, edematiata.

Treptat, se formeaza o colectie locala lichidiana ce devine purulenta in 4-7 zile. Cele mai frecvente localizari ale furunculelor sunt tegumentele fetei, gatului, regiunii axilare, umerilor si feselor. Daca se formeaza la nivelul pleoapei, se numeste orjelet (urcior).

In cazul in care furunculele apar in grup, situatia devine mai complicata, (atat din punct de vedere al diagnosticului, cat si al tratamentului), putand fi de fapt vorba de furunculoza sau carbuncul (furuncul antracoid).

Majoritatea furunculelor sunt dacauzate de infectia cu stafilococ. Stafilococul este o bacterie ce se gaseste pe tegumente si care devine patogena in momentul in care intra in organism prin diverse solutii de continuitate de la nivelul pielii (taieturi, zgarieturi, intepaturi).

Exista insa si o serie de cauze ce favorizeaza aparitia unei astfel de infectii, cum ar fi igiena defectuoasa, expunerea tegumentului la chimicale dure ce irita profund zonele de contact, iritatii fizice, mecanice. De asemenea, pacientii cu afectiuni cronice precum diabetul zaharat, statusul imun compromis (pacientii imunodeprimati), avitaminoze, malnutritie si alcoolism sunt mai susceptibili sa dezvolte furuncule.

Evolutia unui furuncul este de obicei de 10-14 zile, iar semnele sunt atat locale, cat si generale.
La nivel tegumentar, furuncul debuteaza ca o colectie supradenivelata, dureroasa, eritematoasa, de consistenta dura, cu dimensiuni reduse (1-2 cm). Zona este foarte pruriginoasa si precoce apare senzatia de arsura locala. In urmatoarele zile zona tumefiata isi mareste dimensiunile, devine mai moale si mult mai dureroasa, iar in urmatoarea faza va aparea o flictena galbuie in varful furunculului (sugerand existenta subiacenta a puroiului).

Pe parcursul urmatoarelor 3-4 zile, furunculul poate fistuliza spontan cu eliminarea puroiului si a materialului necrotic celular. Fistulizarea este insotita de intensificarea durerii. In absenta tratamentului chirurgical de specialitate, furunculul se vindeca, lasand o cicatrice inestetica.

Semnele regionale si generale sunt reprezentate de: limfangita si limfadenita (implicarea in procesul infectios a vaselor si ganglionilor limfatici), aparitia febrei (in general 38-39 grade Celsius), chiar a frisonului (insotit de alterarea starii generale) insa nu insotesc boala de baza decat in situatii grave (iar astfel de situatii sunt rare).

Complicatiile ce apar sunt: suprainfectarea furunculului (cu streptococ, devenind erizipel), diseminarea infectiei la distanta sau dezvoltarea altor furuncule in jurul celui initial.

Consult de specialitate

Pacientii sunt sfatuiti sa se adreseze unui serviciu medical specializat imediat ce starea de sanatate se agraveaza sau semnele locale se intensifica, astfel:

- apare febra, frisonul (semnifica pasajul circulator al germenilor);
- durerea se intensifica;
- tegumentul din jurul furunculului devine excesiv de hiperemiat sau apar striatii rosii in jurul lui;
- furunculul nu fistulizeaza;
- exista probleme cronice de sanatate: diabet zaharat, afectiuni cardiace, imunodepresie (datorata unor afectiuni sau aparuta ca rezultat al unor tratamente cu corticoizi sau citostatice).

De retinut!

Desi furunculul in sine nu este o afectiune care sa impuna tratament medical de urgenta, pacientii care au o stare de sanatate alterata si fac febra mare dupa aparitia furunculului sunt totusi sfatuiti sa se duca la camera de garda pentru a trata corespunzator infectia.

Diagnosticul se pune de obicei dupa realizarea unui examen fizic local. Deoarece se poate ca in unele cazuri sa existe numeroase furuncule avand diverse localizari tegumentare, medicul trebuie sa investigheze amanuntit pacientul in totalitate.

De obicei, pentru realizarea unui diagnostic corect trebuie excluse: pustula maligna din antrax, sancrul sifilitic, hidrosadenita.

Tratamentul la domiciliu

Specialistii recomanda pacientilor o serie de masuri ce, corect aplicate, pot sa amelioreze simptomatologia locala si pot favoriza procesul de vindecare:

- Aplicarea locala de comprese calde si introducerea furunculului in apa calda. Astfel se va diminua durerea si se vva favoriza acumularea puroiului spre suprafata zonei tumefiate.

Dupa ce furunculul dezvolta zona superficiala de puroi, prin contactul repetat cu apa se grabeste fistulizarea. Aceasta se produce in aproximativ 10 zile de la aparitia infectiei. Compresele calde se pot realiza prin introducerea unei bucati de material textil (de preferinta bumbac - datorita proprietatilor absorbante) in apa calda si apoi stoarcerea excesului de apa. Astfel compresa se aplica local, prin tamponare delicata.

- Folosirea pentru igiena locala a unui sapun antibacterian. Acest sfat este util in special dupa ce furunculul a fistulizat si puroiul a fost eliminat. De asemenea, se pot aplica pe zona restanta diverse unguente si creme cu proprietati antibacteriene si apoi un bandaj steril. Zona infectata trebuie spalata de 2-3 ori/zi, dezinfectata corespunzator si acoperita cu comprese calde pana se vindeca.

- Nu se recomanda inteparea furunculului cu un ac sau agresarea lui in orice alt fel. De obicei, astfel de proceduri nu fac decat sa suprainfecteze furunculul, agravand afectiunea. Tratamentul devine mai complicat, iar procesul de vindecare mai anevoios.

Tratamentul medical

Tratamentul medical de specialitate trebuie instalat ori de cate ori se suspicioneaza dezvoltarea unei infectii grave. Pentru obiectivarea acestei situatii trebuie sa se realizeze hemograme si hemoculturi pentru a decela prezenta bacteriei in puroi si in sange. In situatiile cu adevarat grave medicul poate recurge la antibioterapie.

Antibioticele se administreaza in functie de rezultatele antibiogramei - un test special realizat folosind lichidul drenat din furuncul (in conditii de asepsie) si care poate stabili spectrul antibioticelor la care germenele este sensibil. Pe baza acestor date se recurge la un anumit antibiotic. Totusi, pana la sosirea rezultatelor antibiogramei, tratamentul initial trebuie sa contina penicilina sau eritromicina.

In cadrul tratamentului general se pot administra, la nevoie, analgetice si antipiretice de intensitate medie (daca acestea au un efect intens si de lunga durata, pot masca o eventuala agravare a starii de fond).

Indiferent daca furuncul se dreneaza acasa dupa fistulizarea spontana sau daca este incizat la spital, pacientul este sfatuit sa realizeze o toaleta locala riguroasa, prin dezinfectare de 2-3 ori/ zi a zonei, pana cand se vindeca. Dupa spalare cu solutie dezinfectanta se aplica local un unguent cu antibiotice, iar apoi se acopera rana cu un bandaj steil.

La orice semne de reinfectie (durere, inrosire, caldura locala) pacientul este sfatuit sa consulte medicul specialist.
Cu tratament corespunzator acasa sau la departamentul de garda, majoritatea furunculelor dispar fara sechele majore (doar cu o cicatrice).

O etapa importanta a tratamentului este preventia. Astfel, tratamentul profilactic implica:
- igiena regiunilor piloase;
- tratarea corespunzatoare a ranilor minore aparute la nivel tegumentar;
- spalarea separata, la o temperatura cat mai ridicata a hainelor, prosoapelor, asternuturilor persoanelor cu astfel de infectii;
- pastrarea starii de sanatate in parametrii optimi.