Megalofobia: fobia fata de obiecte sau locuri de dimensiuni mari

Megalofobia este un tip de tulburare de anxietate, in cadrul careia pacientii experimenteaza frica intensa in fata obiectelor de dimensiuni mari.

Persoanele cu megalofobie au frica intensa si anxietate atunci cand se afla in preajma obiectelor mari precum cladirile inalte, statuile, animalele de dimensiuni mari, vehiculele. Astfel acestia evita deseori situatii si locuri in care ar putea intalni aceste obiecte.

Megalofobia este declansata de obiecte de dimensiuni mari, acestea provocand frica, anxietate si angoasa pacientilor.

Obiectele ce ar putea declansa aceste stari sunt:
• Cladiri inalte, precum cele de tip zgarie-nori
• Statui si monumente de dimensiuni mari
• Structuri si peisaje din natura, precum muntii, vulcanul, lacurile si oceanele
• Vapoare si barci de dimensiuni mari
• Locatii mari, impresionante, precum stadioanele
• Animalele de dimensiuni mari, precum elefantii si balenele

De vreme ce sunt multe tipuri de fobii, megalofobia si multe altele pot fi dificil de diagnosticat. Astfel aceasta sarcina revine in special pacientilor, care trebuie sa identifice factorii ce le declanseaza aceste stari de anxietate si frica.

Precum alte tipuri de fobie, megalofobia poate afecta pacienti de orice varsta. Megalofobia este insa mai frecventa in randul copiilor si adolescentilor. Persoanele de sex feminin dezvolta de asemenea mai frecvent fobii. Incidenta exacta a megalofobiei nu este cunoscuta, insa aceasta este considerata o afectiune frecventa.

Pacientii cu fobie ajung deseori in situatii extreme, pentru a evita obiectele de care le este frica. Atunci cand o persoana cu megalofobie nu poate evita obiectele de dimensiuni mari, pot aparea simptome precum:

• Frica si anxietate intensa
• Palpitatii, frecventa cardiaca crescuta
• Dispnee
• Ameteala, stare prelipotimica
• Greata
• Un sentiment puternic de dorinta de evadare

Cercetatorii nu stiu exact ce cauzeaza megalofobia. Acestia considera ca experientele traumatice, negative ce au implicat un obiect de dimensiuni mari, pot fi fondul aparitiei megalofobiei.

Megalofobia este diagnosticata prin intermediul anamnezei, in care medicul insista asupra istoricului personal al pacientului, incercand sa identifice o legatura dintre factorii declansatori si starea de frica. De regula, frica fata de o categorie de obiecte trebuie sa fi fost prezenta timp de cel putin 6 luni pentru a se putea stabili ca este o fobie.

In plus fata de simptomele specifice si de tendinta de a evita locurile cu obiecte mari, un alt criteriu de diagnostic este influenta fobiei asupra vietii zilnice. Daca din cauza fobiei, pacientul nu isi mai poate desfasura activitatile precum inainte, aceasta devine cu adevarat o problema medicala. Medicul va exclude alte patologii organice sau psihiatrice, inainte de a stabili diagnosticul final de megalofobie.

Megalofobia este tratata de regula prin psihoterapie, ce include terapia prin expunere si terapia cognitiv-comportamentala. Uneori pacientii au nevoie de tratament medicamentos pentru a le calma anxietatea si frica, insa medicii recomanda alte metode de a gestiona aceste stari.

Terapia prin expunere este o forma de tratament psihologic, utilizat in tratamentul fobiilor specifice.

Pacientii cu fobie tind sa evita situatiile ce implica factorii de care le este frica. Astfel acestia nu invata niciodata cum sa isi gestioneze frica, intrucat nu se expun pericolului.

Psihoterapeutii si medicii utilizeaza terapia prin expunere pentru pacientii cu fobii, incurajand expunerea acestora progresiva in fata obiectelor ce le provoaca frica si anxietate.

Prin expunere in fata ,,pericolului’’, incet si progresiv, crescand timpul de expunere, pacientii invata sa isi accepte sentimentele, sa le constientizeze si sa le gestioneze. Psihoterapeutul sau medicul dumneavoastra va va recomanda dozele exacte de expunere, indicand timpii si frecventa aplicarii expunerii.

Terapia cognitiv-comportamentala este o alta forma de tratament psihologic si psihiatric, utilizat frecvent in zilele noastre. Medicul psihiatru sau psihoterapeutul va adreseaza cateva intrebari care provoaca anumite ganduri, anumite intrebari din partea pacientului. In acest mod, pacientul poate realiza sursa si radacina acestei frici si o poate combate, progresiv.

Medicamentele ce sunt uneori necesare includ:

• Beta-blocantele: unele betablocante sunt folosite pentru a ameliora simptomele cardiovasculare, precum tahicardia si palpitatiile
• Benzodiazepinele: benzodiazepinele sunt sedative ce induc o stare de relaxare.

Acestea sunt medicamente eliberate cu prescriptie si au nevoie de recomandari si indicatii specifice, din partea unui medic.

Megalofobia nu beneficiaza de tratament curativ, insa formele de psihoterapie sunt de cele mai multe ori eficiente in tratamentul acestei afectiuni. Terapia prin expunere este considerata prima linie de tratament in orice fel de fobii.

Medicii inca incearca sa isi dea seama cauza exacta a megalofobiei si a fobiilor in general. Pana in acest moment, s-au descoperit cativa factori de risc ce contirbuie la aparitia megalofobiei:
• Experientele negative, traumatizante, ce implica obiecte mari sau locuri de dimensiuni mari, in special daca aceste experiente au avut loc in copilarie
• Istoricul personal de tulburari de anxietate sau de alte fobii
• Istoricul familial de tulburari de anxietate

In jur de 10% - 25% dintre pacientii cu megalofobie apeleaza la ajutor medical si urmeaza un tratament specific. Insa prin lipsa terapiei specializate si prin evitarea obiectelor ce provoaca frica, aceasta nu va disparea cu adevarat niciodata. Astfel pacientii trebuie sa inteleaga ca prin confruntarea problemelor au sanse mai mari sa depaseasca frica, decat prin evitarea lor.

Cercetarile din ultimii ani au evidentiat faptul ca terapia prin expunere este cea mai eficienta in tratamentul megalofobiei, pacientii avand o calitate buna a vietii ulterior si un prognostic bun. Pacientii ce au fobie, insa nu apeleaza la ajutor de specialitate, au sanse mai mari de a dezvolta anxietate cronica si depresie.

Remedii facute acasa

Desi poate fi inconfortabil, este important sa discutati cu un medic daca experimentati simptomele megalofobiei. Acesta va va oferi atat recomandari de tratament de specialitate, cat si recomandari pentru masurile de ingrijire pe care le puteti lua acasa.

Daca ati fost deja diagnosticat cu megalofobie, iata cateva dintre lucrurile pe care le puteti face acasa pentru a va ameliora starea:

• Dormiti suficient si ramaneti activ
• Mergeti regulat la psihoterapeut
• Practicati tehnici de constientizare si relaxare, precum meditatia si yoga
• Exercitiile de respiratie sunt intotdeauna o varianta buna si rapida de calmare
• Apelati la ajutor din partea familiei si prietenilor
• Luati in considerare grupurile de suport, pentru pacientii cu fobie

Megalofobia este fobia fata de obiecte sau locuri de dimensiuni mari, fiind o afectiune din sfera psihologica. Tratamentul acesteia ofera o calitate buna a vietii pacientilor, prima linie de tratament fiind terapia prin expunere. Nu ezitati sa apelati la ajutor medical daca suspectati ca aveti o fobie.

Bibliografie
https://www.healthline.com/health/mental-health/megalophobia
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/21742-megalophobia