Fricile copilului sunt normale

Uite catelul, mama, sa nu te apropii, ca te musca si pe urma faci injectii in burta i se spune copilului care de obicei nu prea stia ce este frica de animale pana la aceasta varsta. Aceasta este o frica indusa, chiar daca la baza sfatului sta dorinta de a prevede anumite accidente care se pot intampla. Dar pe acelasi principiu ar trebui sa ii spunem copilului sa nu mergi, mama ca poti cadea si iti rupi picioarele?

Fricile, temerile sunt normale la copil, unele dintre ele il vor insoti multa vreme inca din primele luni de viata frica de zgomote puternice, frica de oamenii pe care nu ii cunoaste, frica de a fi abandonat, de a fi singur (apar din primul an de viata si dispar progresiv prin experienta pe care o capata copilul), frica de intuneric, de insecte, de furtuna, mai apoi de monstrii, fantome, vrajitoare, animale, de medici sau halate albe, de a vorbi cu oameni pe care nu ii cunoaste.

Fricile de fiinte reale sau imaginare sunt frici care il incurca mult pe copil cu atat mai mult cu cat majoritatea sunt induse de adulti cu buna stiinta sau nu. Pana la un moment dat, cand devin invalidante, fricile copilului sunt firesti, pentru ca nu are capacitatea de a face deosebirea intre real si imaginar. De aceea trebuie sa facem tot ce putem pentru a linisti copilul, a-i creste increderea in el pentru ca samanta fricii sa nu creeze in mintea lui un mod de a fi evitarea actiunilor sub pretextul constient sau inconstient al fricii.

Apare la majoritatea copiilor in jurul varstei de 2-3 ani, si poate capata „completari” – intuneric si fantome, sau monstrii, ursi, hoti... Daca parintii nu au un comportament linistitor, ci incurajeaza aceasta temere pentru a tine copilul sub control, frica nu va disparea ci va evolua. Pentru a scapa de aceasta frica poate fi util jocul de-a baba-oarba, sau „ghiceste ce ai primit” cand copilul nu isi foloseste simtul vazului, cand intunericul prin inchiderea ochilor este astfel un partener de joaca.

Dupa care jocul se poate repeta in intuneric adevarat, noaptea, cu lumina stinsa (nu va asteptati la progrese rapide, este totusi o frica).
Frica de apa – de baie, de apa intinsa: rau, mare, este o dificultate care apare la copiii care au fost fortati la un moment dat sa ia contact brutal cu apa. Copiilor le place apa, au trait inainte de a iesi la lumina zilei in apa, in burtica mamei. Cu blandete vor scapa de aceasta teama cand vor sti sa inoate.

Frica de animalele periculoase nu este o frica de luat in seama. Nu va incurca existenta faptul ca va e teama de rechini, serpi sau lupi, dar cea de caini sau pisici poate sa o faca. Frica in general este rezultatul unei experiente negative traite pe propria piele sau indusa de altcineva prin experienta sa sau ceea ce povesteste despre acest lucru. In epoca de piatra frica de animale ne-a salvat viata; in epoca moderna, ne-o incurca.

Ca sa scape de teama de animale identifica animalul de care ii este frica si desenati impreuna copii si animalele respective in contexte prietenoase. Daca nu te pricepi la desen cu atat mai bine. Deseneaza puii animalelor respective si povesteste-i cum sunt neajutorati si plang si ei uneori de frica, dar ca incearca sa fie curajosi.

Gaseste imagini din carti, reviste cu puii animalelor si cu animalele adult si incearca sa il obisnuiesti cu imaginile pana cand nu-i va fi frica de imaginile respective. Cititi impreuna despre animalele respective si obiceiurile lor de viata.

Dupa ce ne-am obisnuit cu imaginile din carti, poze, trecem la animale de plus. Cumparam animale de plus sau alte materiale, inchipuind animalul de care ii este frica copilului. Ne jucam cu ele si ne imaginam ca sunt adevarate si le mangaiem, ne apropiem de ele, le imitam sunetele.

Este timpul sa ne intalnim cu animalul real. Este bine sa gasim puii animalelor respective, sa ne asiguram inainte ca respectivele animale sunt blande si prietenoase ca sa nu ne intoarcem de unde am plecat (un catelus in toane rele care il capseaza pe copil tocmai cand am facut atatea progrese). Nu forta apropierea, lasa lucrurile sa se intample firesc.

Talharul, hotul care vine si il baga in sac ... oare unde a auzit copilul aceste povesti? Este bine sa invatam copilul ce sa faca pentru a preveni anumite pericole (lucrurile se intampla totusi), dar pana la a isteriza copilul asupra unor pericole imaginare si a-l face sa se teama sa intampine oamenii pe strada este o mare distanta.

Un comportament supraprotector va face piticul sa creada ca traieste intr-o lume periculoasa, in care nu trebuie sa ai incredere in nimeni si nimic. Solutia – fiti realisti, nu catastrofici, si, pentru orice eventualitate invatati copilul numele, adresa, numarul de telefon, ce sa faca in caz ca se pierde, cui sa ceara ajutorul, ce sa accepte si ce nu de la adultii pe care nu ii cunoaste.