Agorafobia: simptome, diagnostic si tratament

Agorafobia este o tulburare de anxietate caracterizata printr-o teama intensa cu privire la prezenta in orice loc sau situatie, in special in locuri publice, din care scaparea imediata ar putea fi dificila sau imposibila.

De asemenea, agorafobia reprezinta si teama ca, in locurile precizate anterior, ajutorul nu poate fi disponibil in cazul aparitiei unei probleme.

Persoanele care sufera de agorafobie se tem adesea de neputinta in situatii in care se poate dezvolta o anxietate puternica, in special in locuri aglomerate. Persoanele cu aceasta tulburare de anxietate se pot simti prinse, blocate, neajutorate, panicate, jenate sau inspaimantate in anumite locuri si situatii.

Persoanele cu agorafobie au adesea simptome de atac de panica, cum ar fi batai rapide ale inimii si greata, atunci cand se afla intr-o situatie stresanta. De asemenea, persoanele care sufera de agorafobie pot simti aceste simptome chiar si inainte de a intra in situatia de care se tem.

In unele cazuri, afectiunea poate fi atat de severa, incat persoanele afectate incearca sa evite multe activitati zilnice, cum ar fi mersul la magazin sau la banca, dorind sa ramana in casa in cea mai mare parte a zilei.

Oamenii cu agorafobie isi dau adesea seama ca frica lor este irationala, dar nu pot face nimic sa o controleze, acest lucru putand interfera cu relatiile personale si performanta la locul de munca sau la scoala.

Daca o persoana banuieste ca ar putea suferi de agorafobie, trebuie sa consulte imediat un medic pentru a primi un tratament adecvat cat mai curand posibil.

Tratamentul poate ajuta la managementul simptomelor si poate imbunatati calitatea vietii. In functie de gravitatea afectiunii, tratamentul poate consta in terapie, medicamente sau remedii ale stilului de viata.

Persoanele cu agorafobie pot dezvolta:
- frica de a-si parasi casa pe perioade lungi de timp;
- frica de a fi singure in diferite situatii sociale;
- frica de a-si pierde controlul intr-un loc public;
- teama de a se afla in locuri din care ar fi dificil sa scape, cum ar fi o masina sau un lift;
- detasare de celelalte persoane si incercarea de a le evita;
- anxietate si agitatie.

Agorafobia poate coincide deseori cu atacurile de panica. Atacurile de panica reprezinta o serie de simptome care apar uneori la persoanele cu anxietate si alte tulburari de sanatate mintala. Atacurile de panica pot include o gama larga de simptome fizice severe, cum ar fi:
- dureri retrosternale;
- tahicardie (frecventa cardiaca accelerata);
- ameteli;
- tremuraturi;
- sufocare;
- transpiratii;
- bufeuri;
- frisoane;
- greata;
- diaree;
- amorteli si senzatie de furnicaturi in membre.

Persoanele care sufera de agorafobie pot prezenta atacuri de panica ori de cate ori intra intr-o situatie stresanta sau incomoda, de cele mai multe ori in public, ceea ce sporeste in continuare teama lor de a se afla intr-o situatie similara.

Cauzele exacte ale agorafobiei nu sunt cunoscute. Cu toate acestea, exista mai multi factori care sunt cunoscuti prin faptul ca pot creste riscul de a dezvolta agorafobie.

Acesti factori includ:
- depresie;
- alte fobii, cum ar fi claustrofobia si fobia sociala;
- un alt tip de tulburare de anxietate, cum ar fi tulburarea de anxietate generalizata sau tulburarea obsesiv-compulsiva;
- un istoric de abuz fizic sau sexual;
- dependenta de anumite substante;
- istoric familial de agorafobie.

Agorafobia este mult mai frecventa la femei decat la barbati. In mod obisnuit, agorafobia apare la varste adulte. Varsta medie de debut este de 20 de ani. Cu toate acestea, simptomele afectiunii pot sa apara la orice varsta.

Agorafobia este diagnosticata pe baza semnelor si simptomelor. Medicul trebuie informat despre simptomele prezente, cand au debutat acestea, in ce context si cat de des sunt resimtite.

De asemenea, medicul trebuie sa cunoasca si istoricul medical personal si familial. Anumite teste de sange pot fi facute pentru a ajuta la excluderea cauzelor fizice ale simptomelor.

Pentru ca o persoana sa fie diagnosticata cu agorafobie, aceasta trebuie sa simta frica intensa sau anxietate in minim doua dintre urmatoarele situatii:
- atunci cand calatoreste in mijloace de transport in comun, cum ar fi un tren sau un autobuz;
- atunci cand se afla in spatii deschise si cu multa lume, cum ar fi un magazin sau o parcare;
- atunci cand se afla in spatii inchise, cum ar fi un lift sau o masina;
- atunci cand se afla departe de casa pentru mai mult timp.

Exista criterii suplimentare pentru diagnosticarea agorafobiei. Persoana suspectata trebuie sa aiba atacuri de panica recurente si cel putin unul dintre atacurile de panica trebuie sa fie urmat de:

- teama de a avea mai multe atacuri de panica;
- teama de consecintele atacurilor de panica, cum ar fi infarctul sau pierderea controlului personal;
- schimbarea comportamentala ca urmare a atacurilor de panica.

Exista o serie de tratamente diferite pentru agorafobie. Cel mai adesea sunt folosite combinatii de metode de tratament.

1. Terapia

Psihoterapia

Psihoterapia, cunoscuta si sub denumirea de terapie prin vorbire, implica in mod regulat intalnirea cu un terapeut sau cu un un alt profesionist in domeniul sanatatii mintale. Acesta va oferi posibilitatea ca persoana afectata sa vorbeasca deschis despre temerile sale si despre orice probleme care ar putea contribui la acestea.

Psihoterapia este adesea combinata cu medicamente pentru a avea o eficacitate optima. Este, in general, un tratament pe termen scurt, care poate fi oprit atunci cand se reuseste trecerea peste temeri si anxietate.

Terapia cognitiv-comportamentala

Terapia cognitiv-comportamentala este cea mai frecventa forma de psihoterapie utilizata pentru tratarea persoanelor cu agorafobie. Aceasta terapie poate face ca pacientul sa observe si sa inteleaga sentimentele asociate agorafobiei si punctele de vedere diferite.

De asemenea, prin aceasta terapie se poate invata cum sa se lucreze in situatii stresante si cum sa fie regasit sentimentul de autocontrol.

Terapia prin expunere

Asa cum ii spune si numele, aceasta terapie poate ajuta la trecerea peste aceste temeri, prin expunerea la ele. Persoana cu agorafobie este expusa treptat la situatii sau locuri de care se teme. Prin acest lucru, frica se poate diminua in timp.

2. Modificari ale stilului de viata

Modificarile stilului de viata nu vor trata neaparat agorafobia, dar pot ajuta la reducerea anxietatii de zi cu zi. Metodele care pot fi incercate sunt urmatoarele:

• Exercitiile fizice, in mod regulat, pot creste productia unor substante chimice din creier care pot face ca o persoana sa se simta mai fericita si mai relaxata;
• O alimentatie sanatoasa, alcatuita din cereale integrale, legume si proteine slabe poate duce la o stare generala excelenta;
• Meditatia sau exercitiile de respiratie profunda, practicate zilnic, pot reduce anxietatea si pot lupta impotriva aparitiei atacurilor de panica.

Perspectiva

Nu este intotdeauna posibila prevenirea agorafobiei. Cu toate acestea, tratamentele pentru anxietate sau tulburari de panica pot ajuta.

Tratamentele au un efect foarte bun cu cat sunt luate mai devreme. Daca o persoana banuieste ca ar putea suferi de agorafobie, este indicat sa se prezinte la medic pentru oferirea tratamentului necesar.

Agorafobia reprezinta o afectiune care poate fi destul de neplacuta, impiedicand persoanele afectate sa participe la multe activitati de zi cu zi. Nu exista un tratament al factorilor etiologici, dar formele de tratament existente pot ameliora considerabil simptomele si pot imbunatati calitatea vietii.