Acrofobia, frica de inaltimi

Acrofobia este o patologie mentala in care persoana afectata are o frica intensa de inaltimi, manifestata prin simptome ce influenteaza activitati zilnice.

Acrofobia este un tip de anxietate, iar pacientii o pot experimenta fie atunci cand se afla intr-un loc la inaltime, fie atunci cand doar se gandesc la inaltime. Desi un anumit grad de ingrijorare in ceea ce priveste inaltimile mari este normal in randul tuturor persoanelor, frica si anxietatea sunt intense si deseori irationale in randul persoanelor cu acrofobie.

Chiar si activitati si locuri obisnuite, precum urcarea scarilor sau vizualizarea unui balcon, pot declansa frica.

Precum alte fobii, acrofobia poate afecta pe oricine, indiferent de varsta. Acrofobia tinde sa apara sau sa fie descoperita mai frecvent in randul adolescentilor si adultilor tineri, iar femeile sunt mai predispuse la orice tip de fobie, inclusiv la acrofobie.
Aceasta este una dintre cele mai frecvente fobii, afectand pana la 6% din populatie.

Pacientii cu acrofobie vor avea semne si simptome variate ce difera de la individ la individ, precum si in functie de tipul de inaltime ce declanseaza frica.

Tipurile de inaltime sau situatiile ce pot declansa aceste simptome includ:
• Urcatul unui set de scari, chiar si un etaj
• Statul pe o scara
• Parcarea intr-o parcare pe mai multe nivele
• Zborul cu avionul
• Podurile
• Caruselul sau alte masinarii din parcurile de distractie
• Statul pe un balcon sau pe acoperisul unei cladiri
• Privitul pe fereastra unei cladiri inalte

In general pacientii dezvolta frica pentru un anumit tip, avand cel mai des simptome atunci cand intalnesc situatia respectiva, insa neavand probleme cu alte tipuri de inaltime.

Simptomul principal pe care il experimenteaza persoanele afectate este senzatia intensa de frica si anxietate, in momentul in care acestea se gandesc, vad sau li se vorbeste despre un loc la inaltime. In functie de severitatea fobiei, inaltimea ce declanseaza frica poate fi mai mica sau mai mare.

Pacientii au impresia ca un eveniment negativ se va intampla ori de cate ori acestia sunt pusi in situatia declansatoare si au o motivatie puternica de a evada din locul inalt.

In ceea ce priveste semnele obiective ce sunt asociate starii de frica intensa, acestea sunt:
• Frecventa cardiaca crescuta
• Senzatie de ameteala
• Tremurat
• Dificultati de respiratie
• Transpiratii

Cercetatorii nu sunt siguri care este cauza exacta a acrofobiei.

Teoriile spun ca acrofobia este o exagerare involuntara a sentimentului firesc de ingrijorare ce apare in fata unei situatii periculoase. Sistemul vegetativ simpatic se activeaza in situatii in care, la pacientii sanatosi, nu este activat. Experientele traumatizante sau negative, in special cele aparute in copilarie, pot contribui la declansarea acrofobiei mai tarziu in viata.

Acrofobia este diagnosticata in special din punct de vedere clinic, pe baza simptomelor si istoricului pacientului. De regula medicii stabilesc acest diagnostic daca frica intensa este prezenta si constanta timp de cel putin 6 luni, in fata situatiilor declansatoare. In procesul de diagnostic, medicul neurolog si medicul psihiatru vor exclude si alte patologii mentale sau fizice ce ar putea induce aceleasi simptome.

Exista cateva criterii ce sunt in general cautate la pacientii cu simptome specifice acrofobiei:

Frica intensa si irationala in fata unor situatii ce pot fi asociate cu inaltimea
Anxietate anticipativa: anxietate ce apare inaintea unei posibile situatii ce provoaca frica, astfel ca pacientul tinde sa evite situatia declansatoare
Evitare: evitarea tuturor situatiilor sau locurilor ce pot fi asociate cu inaltimea si astfel cu frica
Afectarea activitatilor zilnice. Frica de situatii extreme nu poate fi catalogata ca fobie, insa atunci cand frica intervine in viata zilnica si impiedica actiunile obisnuite (ex: urcatul scarilor sau privitul pe fereastra), aceasta devine o fobie

Acrofobia poate fi de regula tratata prin psihoterapie si terapie prin expunere, precum si alte terapii cognitive. Uneori pacientii au nevoie de tratament medicamentos care sa amelioreze simptomele, tratament ce este prescris pe termen scurt.

Terapia prin expunere este o forma comuna de tratament psihologic utilizat in tratamentul fobiilor. Intrucat pacientii evita situatiile ce provoaca frica, terapia prin expunere urmareste intocmai expunerea pacientului in locurile sau situatiile declansatoare.

Expunerea se face progresiv si asistat, fie in realitate fie cu ajutorul unor simulatoare virtuale. In timp, pacientii invata sa isi controleze senzatia de frica si sa se obisnuiasca cu situatiile ce induc simptome.

Psihoterapia individuala, psihoterapia de grup si terapia cognitiv-comportamentala ajuta de asemenea pacientii sa dobandeasca noi perspective si mecanisme de gestionare a fricii si anxietatii.

Medicamentele sunt rareori utilizate, in cazurile extreme in care simptomele nu pot fi ameliorate. Acestea au insa rol simptomatic si temporar, ci nu reprezinta o solutie pe termen lung pentru pacientii cu acrofobie. Medicamentele utilizate includ anxiolitice precum benzodiazepinele si beta-blocante utilizate pentru a ameliora semnele fizice (tahicardie, tahipnee).

Fobiile nu pot fi cu adevarat prevenite in mod voluntar. Parintii isi pot proteja copiii de situatii ce ar putea declansa o astfel de fobie, insa chiar si asa, acestea nu pot fi complet inevitabile.

Factorii de risc ai acrofobiei includ:
• Cazaturile de la inaltimi semnificative sau vederea unei alte persoane cazand de la inaltime
• Evenimentele negative intamplate in locuri inalte, fie personale (precum atacul de panica) fie generale
• Istoricul familial de tulburari de anxietate

Din totalul pacientilor cu acrofobie, mai putin de 25% apeleaza la ajutor medical pentru a-si controla frica, majoritatea evitand toate situatiile ce induc simptome.

Evitarea constanta a acestor situatii poate insa deveni dificila, neplacuta si poate altera viata de zi cu zi, restictionandu-va de la activitati si oportunitati. Pentru a-si creste calitatea vietii si pentru a putea renunta la evitarea constanta a inaltimii, este important ca pacientii sa urmeze tratament psihologic specific si sa isi doreasca o imbunatatire.

Conform studiilor, desi nu exista terapii care sa vindece complet fobia, terapia prin expunere este eficienta si ofera un prognostic bun. Persoanele cu acrofobie care nu urmeaza niciun tratament sunt mai predispuse la a dezvolta anxietate generala sau depresie, independente de fobie.

Acrofobia reprezinta fobia de inaltimi, iar pacientii vor experimenta frica intensa in fata diverselor situatii asociate cu inaltime mai mica sau mai mare. Aceasta nu are cauze exacte, insa cativa factori pot creste riscul de acrofobie. Terapiile psihologice, in special terapia prin expunere, s-au dovedit a fi foarte eficiente pentru acesti pacienti, imbunatatind prognosticul si calitatea vietii.

Bibliografie
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/21956-acrophobia-fear-of-heights
https://www.verywellmind.com/acrophobia-fear-of-heights-2671677