Sindromul hepato-renal - cand apare si cum il gestionam

Sindromul hepato-renal este o patologie severa, amenintatoare de viata, fiind o complicatie a bolii hepatice avansate. Sindromul hepato-renal este cauzat de afectiuni hepatice si altereaza si functia renala, prin insuficienta renala acuta de cauza pre-renala.

Acest lucru inseamna ca insuficienta renala survine brusc, fara sa existe leziuni anatomice renale anterioare sau orice modificare structurala renala. Rinichii sunt sanatosi, insa isi pierd capacitatea de functionare din cauza afectiunii hepatice.

Pacientii cu sindrom hepato-renal au vase de sange ingustate in special in teritoriul renal, ca raspuns la insuficienta hepatica. Astfel se reduce fluxul sanguin renal (cantitatea de sange ce ajunge la rinichi), iar rinichii nu mai primesc suficient sange si oxigen pentru a functiona.

Sindromul hepato-renal necesita interventie terapeutica de urgenta, transplantul renal fiind singurul tratament curativ.

Sindromul hepato-renal nu poate afecta decat pacientii cu boala hepatica avansata, cel mai adesea pacienti aproape sau deja in stadiul de insuficienta hepatica. Boala hepatica avansata inseamna de regula prezenta cirozei, acel stadiu avansat de cicatrizare, ce modifica structura vaselor de sange din organism.

Studiile spun ca pana la 40% dintre pacientii cu boli hepatice avansate vor dezvolta sindrom hepato-renal. Pacientii pot fi de orice varsta si sex, insa sindromul este mai frecvent odata cu inaintarea in varsta.

Pacientii cu sindrom hepato-renal tind sa aiba simptome vagi, generale, nespecifice precum:
• Fatigabilitate
• Greata
• Dureri abdominale difuze
• Un gust neplacut in gura

Majoritatea pacientilor au deja simptome date de ciroza si de insuficienta hepatica.

Aceste semne si simptome includ :
• Icter (colorarea in galben a pielii, mucoaselor, sclerei)
• Vanatai frecvente, hemoragii
• Scaune decolorate si urina inchisa la culoare
• Abdomen crescut in volum, din cauza ascitei (acumulare de lichid in cavitatea abdominala), a hepatomegaliei (cresterea in volum a ficatului) sau a splenomegaliei(cresterea in volum a splinei)
• Prurit cutanat (mancarime)
• Semne de encefalopatie hepatica (confuzie, probleme de memorie)

Intrucat rinichii sunt responsabili de secretia si excretia urinii, atunci cand sindromul hepato-renal este sever si se instaleaza insuficienta renala, veti observa emisii din ce in ce mai mici de urina, pana la absenta mictiunilor (anurie).

Pentru a diagnostica sindromul hepatorenal, medicii vor tine cont in primul rand de criteriile clinice: prezenta afectiunii hepatice avansate, prezenta insuficientei renale si absenta patologiilor renale primare.

Pentru a confirma ulterior diagnosticul vor utiliza o varietate de analize de sange si teste imagistice (ecografie abdominala, elastografie, CT), precum si examenul complet de urina pentru a caracteriza functia hepatica si renala.

Odata instalata insuficienta renala, sindromul hepato-renal devine urgent. Patologia hepatica este insa originea problemei, iar tratamentul trebuie adresat in primul rand cauzei.

Insuficienta renala din cadrul acestui sindrom este de tip ,,pre-renal’’ ceea ce inseamna ca o afectiune nerenala, ce tine de circulatia rinichiului, a produs-o. Astfel daca rinichii pacientului cu sindrom hepato-renal ar fi transplantati intr-un organism sanatos, acestia ar functiona bine. Recuperarea functiei hepatice este singura metoda de recuperare a functiei renale.

Transplantul hepatic este de cele mai multe ori singura metoda de tratament pentru acesti pacienti, intrucat disfunctia hepatica este in stadiu ireversibil. Din pacate inscrierea pe lista de transplant hepatic se face doar pe baza anumitor criterii, iar nu toti pacientii eligibili pentru transplant ajung sa primeasca unul.

In timpul in care va aflati pe lista de asteptare din programul national pentru transplant hepatic, medicii vor incerca sa prezerve, pe cat posibil, functia renala, ameliorand efectele secundare si simptomele severe.

Tratamentul simptomatic va va ajuta sa va mentineti o stare generala mai buna si ar putea imbunatati prognosticul post-operator, insa nu are rol curativ.

Optiunile de tratament pot include :
• Hidratare pe cale intravenoasa, pentru a sustine fluxul sanguin si pentru a corecta dezechilibrele electrolitice
• Oprirea unor tratamente precum diureticele
• Antibiotice pentru a trata infectiile
• Paracenteza, pentru a elimina lichidul de ascita
• Medicamente vasoconstrictoare, care favorizeaza fluxul sanguin renal
• Hemodializa pentru a prelua functia renala

Singura si cea mai buna metoda de preventie a sindromului hepato-renal este prin gestionarea patologiei hepatice cauzatoare din timp, inainte ca aceasta sa ajunga in stadiul de ciroza.

Afectiunile hepatice au o evolutie lenta de-a lungul anilor, astfel incat instaurarea tratamentului in orice moment poate influenta semnificativ evolutia hepatitei si a fibrozei hepatice. Metode precum renuntarea la alcool, pierderea surplusului de greutate si implementarea unui stil de viata activ pot fi foarte eficiente in incetinirea progresului unei hepatite.

Daca insa aveti deja ciroza hepatica, nu exista metode de a preveni sau preconiza debutul sindromului hepato-renal. Deseori insa factorul declansator pentru acest sindrom, la pacientii cu ciroza, este o infectie bacteriana. Aceasta poate fi prevenita prin tratament antibiotic in doze preventive si prin respectarea masurilor de igiena personala dar si medicala (schimbare catetere).

In lipsa transplantului hepatic, prognosticul pentru acesti pacienti este destul de sumbru. Rata medie de supravietuire este de pana la 2 saptamani de la debutul sindromului hepato-renal acut. Supravietuirea poate creste pana la 6 luni in cazul formei cronice de sindrom hepato-renal, mai putin sever.

Prognosticul este si mai nefavorabil cu cat gradul de insuficienta hepatica este mai mare.

Pentru pacientii care ajung sa beneficieze de un transplant hepatic, prognosticul este mult mai bun. Rata de supravietuire este de 60% la 3 ani de la transplant, iar majoritatea pacientilor isi recupereaza functia renala in primele saptamani post-operator.

Fie ca va aflati intr-un stadiu de declin al unei patologii hepatice, fie ca sindromul hepato-renal este deja instalat si sever, transplantul hepatic este singura optiune de tratament curativ. Lista de transplant hepatic nu este insa usor accesibila si nu asigura realizarea operatiei, fiind mult mai multe persoane ce au nevoie de transplant decat exista donatori. Astfel preventia ramane cea mai buna metoda de imbunatatire a prognosticului si a sansei de supravietuire.

Sindromul hepato-renal imbina insuficienta hepatica cu insuficienta renala, manifestandu-se prin simptome severe, fulminante, cu evolutie rapida si potential fatal. Prin tratamentul afectiunilor hepatice din stadii incipiente, inainte ca fibroza sa evolueze spre stadiul final de ciroza, se pot evita sau intarzia semnificativ complicatii grave precum sindromul hepato-renal.

Bibliografie
https://liverfoundation.org/liver-diseases/complications-of-liver-disease/hepatorenal-syndrome/
https://www.amboss.com/us/knowledge/hepatorenal-syndrome