Colecistita

Vezi galerie foto

Colecistita este inflamatia veziculei biliare, un organ cu forma de para, situat in partea dreapta a abdomenului, langa ficat, cu rol in digestia alimentelor. In mod normal, lichidul numit bila trece din vezica biliara in intestinul subtire.

Daca fluxul bilei este oprit, se stocheaza in vezica biliara cauzand inflamatie, durere si posibil infectie.

Aceasta poate fi acuta (debuteaza brusc), cand produce simptomatologie zgomotoasa, de tipul durerii severe in abdomenul superior, sau cronica (multiple episoade recurente), fiecare episod adaugand inflamatie si iritatie la nivelul veziculei biliare. In cazul unui episod acut, durerea poate sa se resimta si la nivel scapular, iar in cazuri severe, lichidul biliar poate ajunge in peritoneu, situatie care converteste cazul la interventie de urgenta (peritionita biliara).

Cauza cea mai frecventa de colecistita acuta (severa) este calculul biliar (piatra), care blocheaza canalul cistic, adica tubul prin care se varsa bila din vezicula biliara. Calculul biliar blocheaza varsarea lichidului din vezicula biliara. Aceasta duce la iritarea si inflamarea veziculei biliare. Infectia sau traumatizarea veziculei, ca si in cazul unui accident de masina, pot cauza colecistita. Colecistita acalculoasa, destul de rara, se observa cel mai frecvent la pacientii internati in sectiile de terapie intensiva a spitalelor. In aceste cazuri nu este vorba de calculi biliari. Complicatiile altor boli, ca si SIDA sau diabet, cauzeaza inflamatia.
Colecistita cronica este o alta forma de colecistita. Apare cand vezicula biliara ramane inflamata mai mult timp, ceea ce determina peretii veziculei sa devina ingrosati si tari.

Alte cauze care pot contribui la aparitia colectistitei sunt: leziuni la nivel abdominal in urma arsurilor, sepsisului sau traumatismelor, socul, deficitele imune, postul prelungit, vasculitele, procesele tumorale ce fac compresie pe caile biliare, impiedicand scurgerea bilei catre duoden.

Cel mai frecvent simptom al colecistitei este durerea in partea superioara dreapta a abdomenului, care poate iradia in spate sau in umarul drept. Alte simptome pot fi:
- greata sau varsaturi
- sensibilitate in partea dreapta a abdomenului
- febra
- durere accentuata de o respiratie adanca
- durere mai mult de 6 ore, in special dupa masa
Oamenii in varsta s-ar putea sa nu prezinte febra sau durere. Singurul simptom poate fi sensibilitatea abdomenului.

Factori de risc

Factorii de risc sunt cei care cresc posibilitea de a dezvolta calculi biliari: istoric familial pe linia materna, boala Crohn, diabetul, boala coronariana, boala renala cronica in stadiu final, hiperlipidemia, scaderea ponderala rapida, obezitatea, varsta inaintata, sarcina. De asemenea, un travaliu prelungit in timpul nasterii poate avea efecte negative asupra vezicii biliare, crescand riscul de a dezvolta colecistita in primele saptamani postpartum.

Diagnosticarea colecistitei incepe prin prezentarea simptomelor unui medic. Va urma un examen fizic. Doctorul va palpa abdomenul cautand sensibilitatea abdomenului si marirea veziculei. Se vor face analize de sange, unde se pot constata: cresterea numarului de leucocite, fapt ce sugereaza o infectie, cresterea nivelului bilirubinei, fosfatazei alcaline, transaminazelor si ultrasunete (ecografie), un test care foloseste unde sonore pentru a realiza o imagine a veziculei. Ecografia poate evidentia calculi biliari, ingrosari ale veziculei, colectii lichidiene sau alte semne de colecistita. De asemenea, prin ecografie se va evidentia forma si dimensiunea veziculei. Ecografie reprezinta astazi gold standardul pentru evaluarea pacientilor suspecti de colectistita, intrucat este o investigatie non-invaziva si ieftina, care se poate efectua la patul bolnavului.
Se poate realiza si investigarea veziculei cu substanta de contrast prin care se verifica modul de functionare a acesteia. Acest lucru se realizeaza prin intermediul CT-ului abdominal, fiind folosita in special in cazurile in care este suspectata o patologie adiacenta care ar putea fi cauza simptomelor de la nivel biliar. O investigatie detaliata a cailor biliare este si colangiopancreatografia retrograd endoscopic (ERCP), ce permite o buna vizualizare a ficatului, vezicii biliare, cailor biliare, pancreasului si ductului pancreatic prinicpat, fiind foarte utila in evidentiarea inflamatiei si refluxului biliar. De asemenea se va cauta existenta calculilor in ductele biliare, cele care transporta bila din ficat spre duoden.

Tratamentul colecistitei depinde de simptome si starea generala a pacientului. Cei care au calculi, dar nu au simptome s-ar putea sa nu necesite tratament.
In cazurile usoare se practica evitarea alimentatiei pe gura pentru a nu solicita tractul digestiv, administrindu-se lichide si antibiotice intravenos, precum si medicamente de calmare a durerii (antispastice, antialgice). Se recomanda evitarea alimentelor bogate in lipide.

Tratamentul principal al colecistitei acute este operatia de indepartare a veziculei biliare (colecistectomie). De obicei operatia se realizeaza prin cateva incizii de mici dimensiuni in cavitatea abdominala (colecistectomie laparoscopica), rareori necesitind o operatie mai extinsa. In cazurile mai severe, chiar daca se incepe o interventie chirurgicala laparoscopica, medicii sunt intotdeauna pregatiti pentru conversia la calea clasica. Medicii vor incerca sa reduca inflamatia si iritatia veziculei inainte de a o indeparta. In multe din cazurile de colecistita, cauza este unul sau mai multi calculi aflati in ductul principal care duce la intestin, numit ductul biliar comun. Tratamentul va consta dintr-o procedura endoscopica (colangiopancreatografie retrograda endoscopica sau ERCP) necesara pentru indepartarea calculilor inainte de indepartarea veziculei.

Exista si posibilitatea efectuarii unei colecistostomii percutane, procedura ce este realizata de catre un medic radiolog, intrucat se introduce un tub prin piele pana la nivelul veziculei biliare, prin punctie ghidata ecografic sau cu ajutorului CT-ului. De obicei, acest tip de procedura se realizeaza in cazul pacientilor tarati, care nu ar putea rezista unei interventii chirurgicale.

In cazuri mai rare de colecistita cronica, tratamentul poate fi doar medicamentos pentru dizolvarea calculilor (desi aceasta se intampla mai rar).