Cauzele si complicatiile cirozei hepatice

Vezi galerie foto

Ficatul, cel mai mare organ uman, este esential pentru mentinerea adecvata a functiilor organismului. El elimina sau neutralizeaza toxinele din sange, sintetizeaza anticorpi pentru a controla infectiile si elimina microorgansimele din circulatia sangvina. El sintetizeaza proteine care regleaza circulatia sangvina si produce bila, care ajuta la absorbtia lipidelor si a vitaminelor liposolubile. Nu putem supravietui fara un ficat functional.

In ciroza hepatica, tesutul cicatriceal (nodulii, fibroza) iau locul tesutului sanatos, blocand circulatia sangvina prin organ, impiedicandu-l sa isi exercite functia normala. Ciroza este a 12-a cauza de moarte prin boala, ucigand aproximativ 26.000 de oameni anual. De asemenea, cheltuielile pacientilor cu ciroza ca si ale spitalelor care ii trateaza, sunt ridicate.

Exista multe cauze de aparitie a cirozei hepatice, dar cea mai frecventa este alcoolismul cronic.

Boala hepatica alcoolica - Pentru multi oameni, ciroza hepatica este sinonima cu alcoolismul cronic, dar de fapt, acesta este doar una din posibilele cauze. Ciroza alcoolica apare dupa mai mult de 10 ani de consum cronic de bauturi alcoolice. Cantitatea de alcool care poate afecta ficatul, variaza de la persoana la persoana. La femei, e nevoie de un consum de cel putin 2-3 bauturi pe zi, in timp ce la barbati cel putin 3-4 pe zi. Se pare ca alcoolul afecteaza ficatul prin blocarea metabolismelor proteic, lipidic si glucidic.

Hepatita cronica C - Alaturi de alcoolismul cronic, hepatita cronica C reprezinta cauza majora a bolilor hepatice cronice si cirozelor hepatice. Infectia cu acest virus determina inflamatie in tesultul hepatic si un grad variabil de distructie care in timp (mai multe decade), poate duce la ciroza.

Hepatita cronica B si D - Hepatita cronica B, la fel ca si hepatita cronica C, determina inflamatie si un grad de distructie care poate duce in timp la ciroza. Hepatita cronica D este o infectie virala care nu poate aparea decat la pacientii deja infectati cu virus B. Infectia concomitenta cu virusul B si D are, de obicei, o evolutie mai rapida decat infectia doar cu virus B.

Hepatitele autoimune - Aceste boli sunt cauzate de sistemul imun care ataca ficatul, determinand inflamatie, distructii si eventual ciroza.

Bolile ereditare - Printre acestea se numara deficienta de alfa 1-antitripsina, hemocromatoza, galactozemia, boala Wilson, boli cu productie de glicogen. Acestea interfera cu functia hepatica de a produce, procesa si depozita enzimele, proteinele, metalele sau alte substante de care organismul uman are nevoie pentru a functiona normal.

Steatohepatita nonalcoolica - In acest caz, lipidele sunt depozitate in ficat, putand induce inflamatie. Inflamatia cronica se "vindeca" cu cicatrici fibroase, ulterior apar noduli de regenerare si in consecinta, ciroza hepatica. Aceasta boala este mai frecvent asociata cu diabetul zaharat, malnutritia proteica, obezitatea, bolile coronariene si tratamentele cu corticosteroizi.

Blocarea cailor biliare - In cazul in care caile biliare, care transporta bila din ficat in duoden, sunt blocate, bila reflueaza in ficat distrugand tesutul hepatic. La copii, cauza cea mai frecventa a blocajului cailor biliare este atrezia biliara, o boala in care caile biliare sunt absente congenital sau sunt distruse. La adulti, cauza cea mai frecventa este ciroza biliara primara, o boala in care caile biliare sunt inflamate, blocate si cicatrizate. Ciroza biliara secundara poate aparea dupa ce caile biliare au fost lezate sau rezecate neintentionat in cursul unei interventii chirurgicale biliare.

Medicamente, toxine si infectii - Reactii severe la medicamentatele prescrise, expunerea indelungata la toxine ambientale, schistosomiaza si repetate stopuri cardice cu congestie hepatica (aflux excesiv de sange), toate acestea pot duce la ciroza.

Multi pacienti cu ciroza nu au nici un fel de simptom in stadiile timpurii ale bolii. Cu toate acestea, pe masura ce tesutul necrotic (cicatriceal) il inlocuieste pe cel normal, functia hepatica devine ineficienta si apar urmatoarele simptome:
- oboseala excesiva
- fatigabilitate
- inapetenta (scaderea poftei de mancare)
- greata
- slabiciune
- dureri abdominale
- stelute vasculare (angioame vasculare in forma de stea care se dezvolta pe piele).
Pe masura ce boala progreseaza, pot aparea complicatiile. In unele cazuri, ele pot fi primele semne de boala.

Pierderea functiei hepatice afecteaza organismul uman in diverse moduri. Cele mai frecvente complicatii sunt prezentate in continuare.

Edemele si ascita - Cand ficatul isi pierde functia de sinteza de albumina, apare retentia lichidiana la nivelul membrelor inferioare (edem) si la nivelul abdomenului (ascita).

Echimozele (vanataile) si sangerarile - Cand apare scaderea sau oprirea functiei de sinteza a proteinelor care regleza circulatia sangvina, bolnavii se vor invineti si vor sangera usor. Palmele pot fi rosiatice patate, ceea ce este denumit eritem palmar.

Icterul - Icterul, ingalbenirea pielii si a ochilor (mai precis a sclerelor), apare cand este afectata functia de absorbtie a bilirubinei.

Pruritul - Metabolitii bilirubinei, depozitati la nivelul pielii, determina prurit sever (mancarimi).

Calculii biliari - Daca ciroza impiedica bila sa ajunga in vezica biliara, se pot dezvolta calculii (pietre) biliari.

Encefalopatia hepatica (toxine in circulatia sangvina si creier) - Este afectata functia hepatica de eliminare a toxinelor, care se acumuleaza in sange, si eventual la nivelul creierului. Rezultatul este afectarea functiilor mentale, conducand la tulburari de personalitate, coma si chiar deces. Primele semne de acumulare a toxinelor la nivelul creierului sunt neglijarea aspectului personal, amnezia, tulburari de concentrare sau tulburari ale somnului, cu insomnie nocturna si somnolenta diurna.

Sensibilitatea la medicamente - Ciroza afecteaza functia hepatica de eliminare a medicamentelor din circulatia sangvina. Datorita acestui fapt, medicamentele actioneaza o perioada mai lunga decat cea scontata si se acumuleaza in organism. Toate acestea, duc la o sensibilitate mai mare a pacientilor cu ciroza la medicamente si la efectele secundare ale acestora.

Hipertensiunea portala - In mod normal, sangele de la nivelul intestinelor si splinei ajunge la nivelul ficatului prin intermediul venei porte. Ciroza impiedica acest circuit normal (datorita tesutul cicatriceal si al distructiei tisulare), ceea ce conduce la cresterea presiunii in vena porta. Acest lucru este numit hipertensiune portala.

Varicele esofagiene - Cand apare hipertensiunea portala, sangele venos provenit de la intestine si splina, reflueaza la nivelul venelor de la nivelul esofagului sau stomacului. Aceste vene se dilata pentru ca sunt supraincarcate, rezultand varicele. Varicele, care au peretii subtiri, contin sange cu o presiune mult crescuta, astfel ca se pot rupe foarte usor. Rezultatul este o hemoragie digestiva superioara (esofagiana sau stomacala) care este o urgenta medicala.

Rezistenta la insulina si diabetul zaharat de tip II - Ciroza determina rezistenta la insulina. Acest hormon, produs de pancreas, permite tesuturilor sa foloseasca glucoza sangvina ca sursa de energie. Cand apare rezistenta la insulina, tesuturile adipos, muscular si hepatic, nu pot folosi adecvat insulina. Desi pancreasul incearca sa satisfaca nevoile tesuturilor de insulina, aceasta poate fi insuficienta si apare diabetul de tip II pe masura ce glucoza se acumuleaza in sange.

Cancerul hepatic - Carcinomul hepatocelular este un tip de cancer hepatic frecvent cauzat de ciroza. Rata de mortalitate este crescuta.

Tulburari la nivelul altor organe - Ciroza poate determina disfunctii ale sistemului imun, ceea ce duce la cresterea susceptibilitatii la infectii. Lichidul retinut la nivelul abdomenului (ascita), se poate infecta cu bacterii prezente in mod normal la nivelul intestinelor. Poate determina impotenta, insuficienta renala si osteoporoza.

Diagnosticul se pune pe baza simptomelor, testelor de laborator, antecedentelor patologice ale bolnavului si a examenului fizic. De exemplu, la examenul fizic, ficatul poate fi marit si indurat, iar in continuare analizele de laborator vor arata daca functiile hepatice sunt afectate.
Urmatoarele examene care pot fi facute sunt tomografia computerizata (CT), ecografia abdominala, rezonanta magnetica nucleara (RMN) sau scintigrafia hepatica (o explorare care foloseste radioizotopi - substante cu afinitate crescuta pentru ficat). Se mai poate folosi laparoscopul, un instrument care se introduce in abdomen de unde transmite imagini video.
Biopsia hepatica va confirma diagnosticul. La biopsiere se foloseste un ac cu care se preleva o mica cantitate de tesut hepatic care va fi examinata microscopic.

Afectarea hepatica din cadrul cirozei nu este reversibila, dar tratamentul poate incetini sau opri progresia bolii si ameliorarea complicatiilor. Tratamentul depinde de cauza cirozei si de tipul de complicatie. De exemplu, in cazul cirozei alcoolice, tratamentul este interzicera consumului de bauturi alcoolice de orice fel. Tratamentul pentru cirozele posthepatitice consta in medicamente folosite in tratamentul diverselor hepatite, cum ar fi interferonul in cazul hepatitelor virale sau corticoizii in hepatitele autoimune. Ciroza datorata bolii Wilson (acumularea cuprului in organism) se trateaza cu medicamente chelatoare (eliminatoare) de cupru. Acestea sunt doar cateva exemple.

In toate situatiile, indiferent de cauza cirozelor, o dieta sanatoasa si abstinenta de la alcool sunt esentiale, deoarece organismul are nevoie de toti nutrientii pe care ii poate procura, iar alcoolul nu face altceva decat sa accelereze distructia hepatica. Activitatea fizica usoara este de asemenea importanta.
Tratamentul se adreseaza si complicatiilor. De exemplu, pentru ascita sau edeme se recomanda o dieta saraca in sare sau medicamente diuretice. Antibioticele se folosesc in infectii si o multime de medicamente sunt disponibile pentru prurit (din pacate nu sunt foarte eficiente). Ingestia de proteine determina acumularea de toxine in sange si creier, deci o dieta saraca in proteine este foarte folositoare. Se pot prescrie de asemenea, laxative (de exemplu Lactuloza) care absorb toxinele si le elimina din intestine.

Tratamentul pentru hipertensiunea portala consta in medicamente antihipertensive, cum ar fi betablocantele (de exemplu Propranolol). In cazul sangerarilor variceale, se injecteaza un agent coagluant sau se poate face ligatura sau bandarea varicelor (se pune un inel care sa nu mai permita sangelui sa curga).
Atunci cand complicatiile nu pot fi tinute sub control si functia hepatica inceteaza, transplantul hepatic este singura solutie. Se inlocuieste ficatul bolnav cu unul sanatos de la un donator compatibil. Aproximativ 80-90% din pacientii cu trasplant hepatic supravietuiesc. Ratele de supravietuire au crescut in ultimii ani datorita unor medicamente, ca Ciclosporina si Tacrolimus, care supreseaza sistemul imun si impiedica respingerea de catre organism a ficatului transplantat, precum si afectarea si distructia lui.