Bila lenesa – simptome, cauze, tratament

Tulburarea functionala a vezicii biliare, cunoscuta anterior drept diskinezie biliara sau in termeni populari bila lenesa, este un diagnostic dificil, de excludere, caracterizat prin simptome care indica o suferinta biliara, fara a decela insa calculi sau alte cauze organice responsabile de aceste simptome.

Pacientii efectueaza frecvent investigatii exhaustive, fara a-si explica natura simptomelor.

Fiind o afectiune functionala, cauzele care duc la aparitia diskineziei biliare sunt incomplet elucidate, insa studiile arata ca in patogenia acestei boli sunt implicati factori precum alterarea motilitatii vezicii biliare, afectarea muschiului ce controleaza orificiul prin care bila se varsa in duoden (sfincterul Oddi) si o hipersensibilitate la nivelul organelor.

Este considerat ca durerea din crizele cauzate de diskinezie este produsa de cresterea presiunii la nivelul vezicii biliare.

Alti factori care pot favoriza aparitia acestei tulburari sunt obezitatea si diabetul zaharat.

Pacientii se prezinta in general la medic pentru colica biliara, care reprezinta durerea de intensitate medie-mare, localizata la nivelul hipocondrului drept sau in epigastru, cu sau fara iradiere in spate, spre omoplat, neameliorata cu postura, tranzitul sau medicatia antiacida.

Episoadele pot fi repetate la intervale neregulate, iar durerea este in general constanta sau in crestere progresiva, uneori nocturna, cu durata de cel putin 30 minute (uneori de ordinul orelor) si poate fi insotita de greata, varsaturi, transpiratii.

Durerea poate fi asociata (dar nu obligatoriu) meselor bogate in grasimi. Ocazional pacientii pot descrie dureri de cap, tulburari de tranzit precum cele din sindromul de intestin iritabil, anxietate sau oboseala.

Fiind un diagnostic de excludere, simptomatologia nu este asociata unor boli organice preexistente, precum calculii biliari, obstacolele in calea biliara, afectiunile autoimune etc.

Asa cum am mentionat anterior, diagnosticul necesita excluderea unor alte cauze de colica biliara. Pentru a indeplini criteriile necesare de diagnostic (criteriile Roma), pacientii cu simptomatologia prezentata anterior au in general enzimele hepatice, bilirubina si enzimele pancreatice normale si nu prezinta anomalii structurale ale vezicii biliare sau cailor biliare detectabile prin investigatii imagistice suplimentare.

In ajutorul stabilirii diagnosticului, medicul gastroenterolog poate recomanda in afara analizelor uzuale de laborator si probe imagistice precum:

• Ecografia abdominala: la acesti pacienti colecistul apare suplu, fara calculi sau “nisip” biliar, fara polipi, dilatatii sau obstructii de cai. Aceasta permite de asemenea masurarea volumului vezicii pre- si post- un pranz bogat, care stimuleaza contractia vezicii.

• Computer tomografia sau rezonanta magnetica pot exclude o serie de alte cauze responsabile de durere in etajul abdominal superior, fie ea apartenenta de vezica biliara sau alte organe precum pancreas, ficat, stomac, dureri musculare.

• Endoscopia digestiva superioara poate ajuta in diagnosticul diferential cu cauze precum ulcerul gastric, gastrita sau duodenita.

• Analiza bilei cu examen microscopic pentru evidentierea prezenteri de microcristale

• Scintigrafia vezicii biliare permite evaluarea golirii acesteia (fractia de ejectie a bilei) se realizeaza prin administrarea intravenoasa a unui trasor care este captat de ficat si eliminat in sistemul biliar, unde se acumuleaza. Ulterior se stimuleaza golirea vezicii biliare prin stimularea acestuia cu un hormon numit colecistokinina. O fractie redusa (sub 40%), in absenta altor cauze explicabile, sustin diagnosticul acestei afectiuni.

• In cazuri selectionate, medicul poate evalua contractilitatea sfincterului Oddi prin studii manometrice.

Desi este greu de explicat pacientului faptul ca simptomatologia dureroasa nu este cauzata de o problema organica vizibila, medicul specialist gastroenterolog poate oferi sprijin nu numai in diagnosticul acestei tulburari functionale, ci si in gasirea resurselor terapeutice necesare pentru a rari sau elimina complet episoadele simptomatice.

Terapia medicamentoasa a bilei lenese este destul de nespecifica si se adreseaza nevoilor fiecarui pacient, putand consta in antispastice, antialgice, antiemetice, precum si suplimente alimentare.

Consultarea unui medic specialist este importanta si chiar necesara pentru a stabili schema terapeutica optima care sa asigure pacientului ameliorarea simptomelor.

Pacientilor le este in general recomandat un stil de viata echilibrat, care sa reduca pe cat posibil alimentele bogate in grasimi sau mesele prajite, alimentele procesate si cresterea cantitatii de legume si fructe bogate in fibre.

Se recomanda de asemenea evitarea fumatului si a consumului de alcool.

In cazuri selectionate, de pacienti cu crize repetate, frecvente sau de intensitate mare, medicul gastroenterolog poate indruma pacientul catre un serviciu de chirurgie generala in vederea indepartarii laparoscopice a colecistului.

Cu toate acestea, colecistectomia nu garanteaza disparitia completa a simptomelor in randul tuturor pacientilor si balanta risc-beneficiu trebuie evaluata si adaptata fiecarui caz.

In concluzie, desi aparent o afectiune dificila si frustranta pentru pacient, adresarea catre medicul specialist reprezinta solutia atat pentru diagnosticul tulburarii functionale a vezicii biliare, cat si excluderea unor cauze serioase sau a bolilor asociate altor organe.

Tratamentul si regimul de viata individualizat in urma consultului medical poate fi cheia ameliorarii durerii la acesti pacienti.

Bibliografie
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/23932-biliary-dyskinesia
https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0889855310000166?via%3Dihub
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/12095476/
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/cholecystitis/symptoms-causes/syc-20364867