Epilepsia (cauze, simptome, tratament)

Epilepsia este o boala cronica, constnd n crize epileptice recidivante, frecvent aprute spontan.

Criza epileptica reprezinta un episod brusc, stereotip de manifestare motorie, senzitiva, senzoriala sau comportamentala asociata sau nu de modificarea strii de cunotien ce se datoreaza activitii bruste, necontrolate a unei populaii neuronale.

Populatia neuronala afectata produce descarcari electrice bruste, excesive si dezorganizate, care duc la aparitia convulsiilor. Convulsiile interfera temporar cu controlul musculaturii, controlul defecatiei (eliminarea de fecale), vorbirea, vederea si constienta bolnavului. Aparitia convulsiilor este inspaimantatoare, in special daca sunt severe. Din fericire, tratamentul reduce impulsurile electrice anormale la nivelul creierului si controleaza crizele convulsive.
Epilepsia nu este o forma de retardare intelectuala sau boala psihica si nu este contagioasa.

Ce determina aparitia epilepsiei?

Cauzele epilepsiei nu sunt pe deplin cunoscute îns etiologia epilepsiei este considerata  multifactoriala: de obicei asociaza un teren genetic predispozant i o leziune organica cerebrala sau un factor precipitant acut

Încadrarea etiologica a epilepsiei e corelata, de obicei cu vârsta de debut a crizelor epileptice, astfel, la nou-nscut predomina cauzele infecioase, metabolice, anoxia cerebrala din timpul travaliului, hemoragia cerebrala din timpul naterii sau anumite malformaii cerebrale. La sugar si copilul mic cauza crizelor de tip eliptiform sunt tulburrile metabolice, infeciile Sistemului nervos central sau bolile ereditare degenerative. La adolescent bolile ereditare, infecioase sau traumatismele reprezinta cauza crizelor. 

Epilepsia apare mai frecvent la copii decat la adulti dar traumatismele, tumorile, bolile cerebrovasculare, etilismul cronic, bolile degenerative sau consumul de substane toxice (droguri) pot determina sau pot reprezenta factori precipitaii al crizelor.

Cu toate acestea, epilepsia poate aparea in absenta tuturor acestor conditii.

Convulsiile sunt singurul simptom vizibil al epilepsiei. Exista mai multe tipuri de convulsii, iar simptomele fiecarui tip in parte se manifesta diferit la diferite persoane. Convulsiile pot dura de la cateva secunde pana la cateva minute. Constienta poate fi pierduta sau mentinuta in timpul convulsiilor, depinzand de tipul de epilepsie. Unii bolnavi isi amintesc ce s-a intamplat in timpul convulsiilor, in timp ce altii nici nu realizeaza ca au facut convulsii.

Convulsiile in timpul carora bolnavul cade sau muschii devin rigizi (tepeni) sau isi pierde controlul sunt usor de recunoscut. Dar multe convulsii nu implica aceste reactii, si pot fi foarte greu de recunoscut. Unele convulsii se manifesta printr-o privire fixa si pierduta timp de cateva secunde (crize tip absenta) . Altele constau in cateva spasme musculare, sau in caderea capului din pozitia normala sau perceptia unor mirosuri (de obicei neplacute) si unor imagini pe care doar bolnavul le simte.

Convulsiile epileptice survin, adesea, fara o avertizare in prealabil, cu toate ca unii bolnavi mentioneaza o "aura" inainte de inceperea convulsiilor. Convulsiile inceteaza atunci cand activitatea electrica anormala se incheie si activitatea cerebrala revine la normal.
Convulsiile sunt de doua tipuri:
- partiale
- generalizate

Cum se produce?

Fiziologic, criza epileptica a fost definita ca o alterare brusca a funciei SNC, secundara unor descarcari paroxistice cu frecventa înalta sau joasa, sincrone, ce asociaza un voltaj electric inalt. Aceste descarcari iau natere într-un ansamblu de neuroni hiperexcitabili oriunde la nivelul cortexului existând posibilitatea extinderii i în structurile subcorticale.

Desi epilepsia este una dintre cele mai comune tulburari neurologice care implica sistemul nervos, specialistii nu pot explica exact cum sau care sunt motivele pentru care aceasta boala apare si cum sau de ce apar descarcarile electrice anormale la nivel cerebral. Epilepsia nu are o evolutie previzibila. Poate aparea la orice varsta si se poate agrava dupa o perioada de ameliorare.

 Unele tipuri de epilepsie ale copilului dispar odata ce acesta ajunge la varsta adolescentei. Alte tipuri pot persista toata viata. Epilepsia cauzata de un traumatism craniocerebral poate disparea dupa cativa ani sau poate persista toata viata.

Nu exista nici un tratament care sa vindece epilepsia, dar din fericire, exista tratamente care sa controleze aparitia convulsiilor epileptice si care pot preveni repetarea acestora.

Riscul de a face epilepsie este crescut atunci cand exista:
- istorie familiala de epilepsie (mai multi bolnavi de epilepsie in familie)
- traumatisme craniene (de exemplu fractura craniana sau o plaga penetranta) asociate cu pierdere de constienta sau amnezie mai mult de 24 de ore; cu cat este mai sever traumatismul cranian, cu atat riscul pentru epilepsie este mai mare
- accidente vasculare cerebrale sau alte boli cerebrovasculare
- tumorile cerebrale
- infectiile cerebrale, cum ar fi meningita sau encefalita
- intoxicatia cu plumb
- intoxicatia alimentara
- expunerea la fumuri toxice
- tulburari ale dezvoltari cerebrale survenite in timpul vietii intrauterine
- abuzul de droguri
- convulsiile febrile (convulsii care apar la copii de pana la 5 ani atunci cand fac febra crescuta din diverse cauze)
- boala Alzheimer

-medicamentele (Imipenem, Peniciline înrudite în doze excesive, Antidepresivele triciclice, Lidocaina-convulsie unica, Tramadolul i Propofolul-convulsii mioclonice.

Cum s-a precizat si anterior, nu este obligatoriu sa existe acesti factori. Epilepsia poate aparea si in lipsa acestora din motive necunoscute, in special in diferitele tipuri de epilepsii ale copiilor.

Stabilirea diagnosticului este vitala pentru identificarea celui mai eficient tratament pentru controlarea convulsiilor.
Diagnosticul epilepsiei poate fi dificil. Trebuie consultat un medic specialist neurolog si este nevoie de colaborarea deschisa cu acesta. Examinarea facuta de acesta se va axa in principal pe 3 intrebari si anume:

Au fost convulsii cu certitudine sau ceva asemanator convulsiilor?

Mai multe conditii pot fi asemanatoare convulsiilor, dar nefiind de fapt convulsii. Acestea includ:
- dureri de cap cu caracter de migrena
- spasme musculare
- ticuri
- tulburari de somn
- convulsii psihogenice
- intervale de timp de apnee (fara respiratie)

Administrarea de medicamente antiepileptice in cazul convulsiilor neepileptice expun bolnavul la riscuri care nu sunt necesare.

Convulsiile sunt determinate de epilepsie?

Nu toate persoanele care fac convulsii au epilepsie. Convulsiile pot fi determinate si de alti factori, cum sunt:
- febra
- anumite medicamente
- dezechilibre electrolitice
- inhalarea de fumuri toxice

Administrarea de medicamente antiepileptice persoanelor care nu sufera de epilepsie, pot determina aparitia convulsiilor care altfel nu ar fi aparut.

In cazul in care este epilepsie, ce fel de tip de convulsii au fost?

Exista mai multe tipuri de convulsii epileptice (partiale si generalizate) care nu sunt tratate in aceeasi maniera sau cu aceleasi medicamente. Medicamentele care controleaza convulsiile partiale, pot agrava convulsiile generalizate sub forma de absente (acestea sunt niste crize nonconvulsive, care constau in oprirea brusca si de scurta durata a activitatii motorii, cu privirea in "gol" si pierderea cunostintei; bolnavul nu cade in timpul acestui atac si exista amnezia atacului).

Examenul clinic neurologic este completat ulterior prin examen EEG (Electroencefalografie) pentru stabilirea diagnosticului i prin examen Computer tomograf pentru excluderea altor cauze ale convulsiilor.

Tratamentul poate reduce frecventa aparitiei convulsiilor sau le poate preveni in cele mai multe cazuri de bolnavi de epilepsie si determina disparitia crizelor acestor persoane pe toata durata vietii.

Convulsiile necontrolate au un impact semnificativ asupra modului de viata - nu se pot obtine permise de conducere de automobile, anumite meserii sunt interzise precum si anumite activitati. Desi convulsiile prin ele insele nu afecteaza fizic bolnavii, ele au un risc de traumatisme fizice si chiar si moarte, depinzand de locatia in care se afla si momentul in care bolnavul are criza. Convulsiile apar pe neasteptate si pot determina caderea bolnavului, inecarea sau alte accidente. Asa numitul status epileptic (o criza convulsiva care dureaza mai mult decat de obicei, mai mult de 5 minute) duce la coma si moarte. Prin reducerea frecventei sau eliminarea convulsiilor, calitatea vietii bolnavilor se imbunatateste considerabil.

Un diagnostic corect este vital pentru administrarea tratamentului eficient. Deciziile de tratament se bazeaza in primul rand pe tipul epilepsiei si tipul convulsiilor - tratamentul care amelioreaza un tip de convulsii, le agraveaza pe altele.

Varsta, starea de sanatate si stilul de viata sunt alti factori importanti in alegerea tratamentului.
Poate dura mai mult timp pana la gasirea celei mai bune combinatii de medicamente, prin ajustarea dozelor, prin incercarea mai multor medicamente. Scopul este de a preveni aparitia convulsiilor cu pretul unor efecte adverse cat mai reduse posibil. Odata ce a fost gasit cel mai eficient tratament, este foarte important ca bolnavul sa il urmeze intocmai recomandarilor medicului neurolog.

Cu ajutorul medicului, trebuie ca pacientul sa cantareasca beneficiile unui anumit tratament comparativ cu dezavantajele, care include efectele adverse, riscurile si costurile acestui tratament.

Deoarece cauzele epilepsiei nu sunt intotdeuna clare, nu este posibil ca aceasta afectiune sa fie prevenita.
Traumatismele craniocerebrale, o cauza frecventa de epilepsie, pot fi prevenite. Se recomanda purtarea centurii de siguranta intotdeauna cand va aflati intr-un autovehicul si a castii de protectie in timpul ciclismului, motociclismului, schiatului, patinatului sau calaritului.

La pacienii cu diagnosticul cert de epilepsie este strict contraindicat condusul autovehiculelor, situaiile sau activitile care i-ar putea pune în pericol viata sa i a celor din jur, consumul de substane psihotrope (cafea, ciocolata, Coca-Cola, alcool), evitarea expunerii la surse de lumina intermitenta sau limitarea expunerii (TV, laptop, telefon).