Enurezisul nocturn primar (urinatul in pat)

Enurezisul nocturn reprezinta urinarea incontrolabila ce apare in timpul somnului copilului. Udarea accidentala a hainelor sau asternuturilor este comuna in cazul copiilor mai mici de 4 ani si este, de obicei, o etapa normala in dezvoltarea controlului asupra vezicii urinare.

Copiii invata cum sa-si controleze vezica intr-un ritm diferit, dar cei mai multi sunt capabili sa nu se mai ude in timpul noptii pe la varsta de 5 sau 6 ani.

In general, enurezisul nocturn e definit ca urinarea involuntara nocturna de 1-2 ori pe saptamana pe o perioada de cel putin 3 luni, la un copil de 5 ani sau mai mare.

Enurezisul nocturn primar este urinatul involuntar nocturn ce apare la un copil mai mare de 5-6 ani, care nu a fost niciodata capabil sa ramana o perioada mai lunga de timp fara aceste probleme.

Spre deosebire de acesta, enurezisul nocturn secundar apare la copiii care au fost anterior in stare sa se abtina sa mai scape urina in timpul somnului, pentru o perioada de cel putin 6 luni.

Urinatul involuntar in cursul zilei apare, in general, din motive diferite decat cel din cursul noptii, desi ele se pot asocia. De asemenea, modalitatile de tratament difera de obicei. Prezentarea de fata se concentreaza asupra enurezisului nocturn ce nu se insoteste si de cel diurn.

Aproape toti copiii care urineaza noaptea in pat nu fac asta in mod intentionat. Cel mai probabil, cativa factori sunt implicati cand un copil mai mare de 5 sau 6 ani continua sa ude patul.

Cauze posibile ale enurezisului nocturn primar includ:
- intarzierea in crestere si dezvoltare: copiii cu un sistem nervos mai putin matur pot sa nu fie in stare sa simta faptul ca vezica urinara este plina
- capacitatea mica vezicala: unii copii ce au o vezica mai mica decat normal pot fi predispusi sa urineze involuntar noaptea in pat
- prea putin hormon antidiuretic (ADH): nivelurile de hormon antidiuretic, o substanta secretata de catre creier, ce semnalizeaza rinichilor sa excrete mai putina apa, cresc in mod normal in timpul noptii; unii copii cu enurezis nocturn pot sa nu aiba niveluri crescute de hormon antidiuretic, in timpul noptii
- somnul profund: multi parinti au remarcat faptul ca momentul cel mai des in care acest tip de accidente se intampla este in timpul somnului profund (acesti copii in mod normal, ar trebui sa se scape pe ei din ce in ce mai putin frecvent pe masura ce tiparul lor de somn se maturizeaza)
- factori psihologici si sociali: enurezisul nocturn nu pare sa apara ca o consecinta directa a problemelor emotionale; de fapt, urinatul in pat poate fi cauza unor probleme emotionale pentru copil. Totusi, copiii ce traiesc in medii familiale cu probleme sau in case de copii, pot fi mai predispusi sa dezvolte enurezis nocturn.

Unii dintre factorii expusi mai sus pot fi mosteniti. Un copil are risc crescut sa dezvolte enurezis nocturn daca unul sau ambii parinti au avut si ei cand erau copii enurezis nocturn.

Cele mai multe cazuri de enurezis nocturn nu se datoreaza unor alte probleme medicale. Totusi, enurezisul nocturn secundar, care este urinatul in pat nocturn ce apare dupa o perioada in care copilul a fost in stare sa se controleze, este mult mai probabil sa fie legat de o alta conditie medicala.

Exemple de cauze medicale pot fi: o infectie a rinichiului, a vezicii urinare (infectie a tractului urinar) sau defecte din nastere ale tractului urinar. Stresul emotional ce rezulta de exemplu ca urmare a nasterii unui frate sau a unei surioare, poate fi de asemenea un factor ce declanseaza urinatul involuntar nocturn secundar.

Enurezisul nocturn este obisnuit la copiii mici. Copiii cresc si se dezvolta in ritmuri diferite si controlul asupra vezicii urinare este atins la varste diferite. In mod obisnuit, controlul asupra vezicii se obtine mai intai pentru perioada din timpul zilei si apoi pentru perioada noptii.
Copiii pot sa faca in pat de mai multe ori in decursul unei nopti si pot sa nu se trezeasca dupa ce urineaza.

Enurezisul nocturn primar - adica urinatul noaptea in pat care continua dincolo de varsta la care cei mai multi copii au castigat controlul vezical - se va opri de obicei cu timpul, fara nici un tratament.

Aproximativ 85% dintre copiii care fac in pat, se vor opri de la a mai face asta la varsta de 5 sau 6 ani si cam 15% din cei care nu reusesc sa se controleze pana la aceasta varsta se vor opri in fiecare din anii ce vor urma.

Cei mai multi copii cu enurezis nocturn primar se vor opri pana ating varsta de 10-12 ani.
Uneori, urinatul nocturn este legat de stresul emotional. Acesta se va opri in momentul in care stresul este depasit de catre copil sau inlaturat. Urinatul nocturn la copiii mari, indeosebi fete, este mai probabil sa apara in conditii de stres emotional si poate fi mai greu de tratat.
Oricum ar fi, urinatul nocturn poate fi extrem de suparator. Este mai frecvent o cauza de stres emotional decat o consecinta a acestuia, indeosebi la copii mai mari de 6 ani.

Explicarea copilului ca obtinerea unui control complet asupra vezicii urinare este o parte normala a cresterii si dezvoltarii sale si ca aceasta se va intampla in timp, poate fi de folos in cresterea increderii copilului. Pentru unii dintre acesti copii si parinti, urinatul in pat nu este o chestiune semnificativa si este privita mai degraba ca o neplacere minora.
In orice caz, raspunsurile emotionale ale copilului la aceasta problema pot influenta relatia parinte-copil. Daca parintele (parintii) sau copilul gasesc dificultati in a se descurca cu aceasta problema, atunci este bine de cautat mijloace de tratament.

Daca problema in discutie este cauzata de o alta stare patologica (boala), tratarea acesteia poate duce la oprirea enurezisului.

Tratamentul de obicei nu opreste complet enurezisul, dar scade frecventa cu care acesta apare. Desi se poate intampla ca la oprirea tratamentului, enurezisul sa revina la fel ca inaintea acestuia, repetarea aceluiasi tratament sau combinarea mai multor mijloace terapeutice poate avea rezultate mai durabile.

Unii dintre copiii ce au enurezis nocturn pot avea si episoade accidentale de urinat pe ei in cursul zilei. Cand scapatul urinii apare atat in cursul zilei, cat si al noptii, sunt explorate, de obicei, mai intai cauzele potentiale ale urinatului involuntar in cursul zilei.

Un copil poate mosteni tendinta de a dezvolta enurezis:
- daca ambii parinti au udat si ei la randul lor patul cand erau mici, sansa pentru un copil sa ude patul este de circa 77%
- daca doar unul din cei doi parinti a avut enurezis nocturn, sansa pentru copil sa ude patul ar fi de 43%
- pe de alta parte, aproximativ 15% dintre copii prezinta enurezis nocturn fara ca vreun parinte de-al lor sa fi avut aceasta problema.

Copiii care se dezvolta intr-un ritm mai lent decat altii in timpul primilor 3 ani de viata, au o tendinta crescuta la a dezvolta enurezis. Baieteii, in general, se dezvolta mai incet, astfel incat sunt mai predispusi sa ude patul decat fetitele.

Orice copil cu varsta intre 6 si 7 ani ce continua sa urineze in pat este mai bine de a fi evaluat de un medic. Evaluarea ar trebui sa includa si o examinare a urinii.
Un istoric al afectiunilor avute si un examen fizic sunt de asemenea parte din evaluarea medicala a urinatului in pat. In cazul in care copilul urmeaza sa fie evaluat de un medic pentru aceasta problema, este bine ca, cu 1-2 saptamani inainte, sa fie inceput un jurnal in care sa se noteze cand apare urinatul in pat si cat de multa urina este emisa la fiecare din aceste episoade.

In cazul in care urinatul in pat ar putea fi cauzat de alte probleme, mai multe teste ar putea fi necesare. Acestea includ:
- un examen de urina si o urocultura care sa determine daca este sau nu prezenta o infectie urinara
- testare psihologica, daca este suspectata prezenta stresului emotional.
Daca un copil are scapare de urina atat in cursul noptii, cat si al zilei, alte teste pot fi necesare.

Trebuie solicitat sfatul unui medic in cazul in care:
- copilul are semne de infectie a vezicii urinare sau rinichilor, cum ar fi dureri in portiunea mijlocie a spatelui, dureri abdominale sau febra. Semnele unei infectii a vezicii urinare sau rinichilor mai includ:
- urina tulbure sau rosiatica sau urme de sange pe chilot
- urinatul mult mai des decat in mod obisnuit
- plansul sau disconfortul relatat in timpul urinatului.
- copilul, care este in varsta de 4 ani sau mai mult, scapa atat urina cat si materiile fecale; el ar putea avea materii fecale impactate si blocand intestinele, cauza acestei situatii putand fi constipatia veche preexistenta
- copilul se scapa pe el mai des decat o facea, desi primeste tratament la domiciliu pentru enurezis
- fetita care are mai mult de 5 ani sau baietelul ce are mai mult de 6 ani, n-a avut niciodata mai mult de 3 luni consecutive control asupra functiei sfincteriene, desi a facut tratament la domiciliu si asta ii cauzeaza probleme la scoala sau in relatiile cu familia sau prietenii de varsta lui/ei
- copilul care a avut o perioada de control de mai mult de trei luni asupra functiei sfincteriene vezicale, a inceput din nou sa ude patul si asta s-a intamplat mai mult decat de cateva ori
- in cazul in care copilul se scapa pe el, dar nu are si alte semne sau simptome de boala si au fost incercate metode de tratament la domiciliu, fara ameliorare, un medic avizat in aceste probleme (pediatru) putandu-i recomanda alte modalitati de tratament.

Urmatorii specialisti pot evalua si trata urinatul in pat:
- medicul de familie
- medicul pediatru
- medicul nefrolog.

Urmatorii specialisti poate fi necesar a fi consultati in cazul in care copilul prezinta probleme medicale sau emotionale:
- medicul urolog/ nefrolog
- psihologul
- medicul psihiatru.

O conduita de expectativa cu supravegherea copilului trebuie adoptata atunci cand scapatul urinii nu afecteaza performantele scolare ale copilului sau relatiile sale cu familia si prietenii. Cei mai multi copii castiga controlul sfincterian chiar si fara tratament. Tratamentul la domiciliu este, poate, tot ceea ce este suficient a fi facut pentru ca acest copil sa invete controlul sfincterian.

Aceasta conduita de expectativa nu este potrivita atunci cand copilul a avut control sfincterian pentru o perioada de timp.
Este bine de cautat posibile cauze de stres care ar putea determina scapatul involuntar al urinii. Acesta poate inceta odata cu descoperirea si inlaturarea sau depasirea acestor stresuri. Daca nu se intampla asta, trebuie consultat un medic specialist.

Invatarea obiceiului de a folosi toaleta face parte din procesul natural care apare atunci cand copiii sunt suficient de mari pentru a controla muschii vezicii urinare si cand stiu ca urmeaza sa ude patul. Este normal pentru copiii mici sa ude accidental patul in timp ce invata sa isi controleze vezica urinara.

Se recomanda ca parintii care isi invata copiii sa foloseasca toaleta sa aiba multa rabdare. Unii copii invata mai lent sa isi controleze vezica urinara. Trebuie mentinuta o atitudine pozitiva si de incurajare si trebuie invatat mai multe lucruri despre dezvoltarea normala a controlului asupra vezicii urinare.

Enurezisul nocturn poate fi prevenit sau ameliorat prin reducerea cantitatilor de lichide consumate in timpul serii. Trebuie evitate bauturile care contin cafeina, cum ar fi cola sau ceaiul negru. De asemenea, trebuie reamintit copilului inainte de culcare, sa se trezeasca si sa mearga la toaleta in timpul noptii, daca are nevoie.

Nu este in mod obisnuit nevoie de tratament pentru copiii in varsta de pana la 7 ani. Cei mai multi copii suferind de aceasta dereglare, dezvolta cu timpul controlul vezical, fara sa urmeze vreun tratament.

Enurezisul nocturn la copiii in varsta de peste 7-8 ani, merita sa fie tratat daca apare cel putin de 2 ori pe saptamana, pentru cel putin 3 luni si ii afecteaza copilului performantele scolare sau relatiile de joaca. Tratamentul include educarea parintilor si a copilului despre ceea ce inseamna o urinare normala si cum functioneaza sistemul urinar. Metodele de tratament pot implica aducerea de laude si incurajarea copilului, folosirea de alarme ce se declanseaza cand se uda, terapie comportamentala sau medicamente. De cele mai multe ori, se prefera folosirea concomitenta a mai multor metode, dintre cele descrise.

Enurezisul nocturn ce apare dupa o perioada in care copilul a avut controlul vezical pe perioada noptii (enurezis nocturn secundar) poate avea legatura cu o conditie medicala tratabila.

Trebuie sa i se explice copilului ca depasirea acestei probleme este un lucru firesc, ce se intampla odata cu cresterea. Pedepsirea copilului sau invinovatirea acestuia nu sunt niciodata mijloace potrivite - aduceti-va aminte ca acest copil nu se scapa pe el intentionat, iar intentia de a face asta nu este prezenta nici macar in subconstient.

Cei mai multi copii capata controlul sfincterian vezical cu timpul, fara nici un tratament. Urinatul in pat care continua dincolo de varsta la care cei mai multi copii au controlul sfincterian vezical nocturn - tipic la varsta de 5 sau 6 ani - de asemenea va inceta in mod obisnuit cu timpul fara nici un tratament. Daca nu, tratamentul la domiciliu este poate suficient pentru a ajuta un copil sa invete controlul asupra vezicii urinare.

Tratamentul la domiciliu poate include:
- monitorizarea volumului de lichide ingerate si a ritmului ingerarii lor. Un copil ar trebui sa bea cea mai mare parte din lichide in cursul diminetii si dupa-amiezii
- restrictionarea ingestiei de cafeina, indeosebi in cursul serii/ noptii
- copilul trebuie dus sa urineze la toaleta inainte de culcare
- copilul trebuie invatat ca noaptea sa se scoale si sa mearga la toaleta daca simte nevoia sa urineze
- copilul trebuie incurajat sa participe la rezolvarea problemei, daca are mai mult de 4 ani
- copilului trebuie sa-i fie oferiti chilotei gen pampers, daca nu are nimic impotriva purtarii acestora, in timpul noptii; nu trebuie fortat sa-i poarte daca nu doreste
- copilul trebuie laudat si recompensat dupa noptile in care nu a urinat in pat.

Daca acest tratament la domiciliu nu este eficient sau daca parintele si copilul au nevoie de asistenta sau daca urinatul in pat este cauzat de o alta conditie medicala, tratamentul medicamentos poate fi necesar. Scopul acestuia este de a scadea frecventa cu care copilul se scapa pe el si de a-l face sa utilizeze mai des toaleta in cursul noptii, daca acesta simte nevoia de a urina. In cele din urma, urinatul in pat va inceta, dar acest lucru poate sa nu se intample imediat dupa inceperea tratamentului.

Tratamentul este considerat un succes in cazul in care copilul nu se mai scapa pe el timp de 14 nopti la rand in cursul primelor 16 saptamani de tratament.
Tratamentul este considerat un adevarat succes in cazul in care copilul nu se mai scapa pe el timp de cel putin 2 ani dupa tratament.

Copiii care au o crestere a frecventei cu care urineaza in pat dupa tratament se considera ca au o recadere. Aceasta este definita ca mai mult de 2 nopti in care copilul se scapa pe el intr-un interval de 2 saptamani. Cel mai probabil este ca recaderea sa se produca in decursul primelor 6 luni dupa tratament. Daca un copil are o recadere dupa un tratament initial eficient, de obicei se repeta acelasi tratament.

Tratamentul medical al enurezisului nocturn include:
- educarea parintilor si copiilor despre ce este normal si ce este de asteptat pe masura ce copiii cresc si despre cum functioneaza sistemul urinar
- terapia motivationala: aceasta metoda implica incurajarea parintilor si consolidarea simturilor copiilor in ceea ce priveste urinatul nocturn
- terapia cu ajutorul dispozitivelor de alarma: aceste dispozitive depisteaza umezirea lenjeriei copiilor din timpul somnului si declanseaza o alarma care trezeste copilul si ii aminteste ca trebuie sa urineze la toaleta
- medicamente, ca imipramin si desmopresin: aceste medicamente, care cresc cantitatea de urina pe care vezica urinara o poate sustine sau scad cantitatea de urina pe care rinichii o secreta, pot fi de ajutor in tratarea enurezisului nocturn primar.

Alegerea tratamentului se bazeaza in principal pe:
- varsta: unele tratamente sunt mai eficiente la anumite grupe de varsta
- atitudinea copilului si parintilor acestuia inaintea debutului enurezisului: daca obtinerea controlului vezicii urinare este privita ca un proces normal, copilului ii va fi mult mai usor sa nu mai ude patul in timpul noptii
- locuinta: la copilul care imparte camera cu alti copii, anumite tehnici care trezesc copilul, cum ar fi dispozitivele de alarma, pot sa nu fie practice.
Tratamentul enurezisului nocturn primar poate fi de ajutor daca aceasta suferinta afecteaza mandria copilului, performantele lui scolare sau relatiile lui cu colegii de joaca.

Tratamentul "enurezisului" diurn - Udarea accidentala diurna a patului poate fi o parte normala a dezvoltarii copilului sau poate indica o boala. In cazul in care copilul prezinta vreun simptom sau boala, se recomanda evaluarea de catre un medic specialist.

Studiile arata ca tratamentul cu dispozitive de alarma este cel mai eficient tratament singular al enurezisului nocturn.
Medicamentele folosite in tratarea enurezisului nocturn sunt folosite, de obicei, in combinatie cu alte metode de tratament. Nu sunt la fel de eficiente ca si alte tratamente in ajutorul copiilor de a-si capata complet controlul asupra vezicii urinare, astfel ca medicamentele ar trebui folosite doar dupa ce au fost folosite alte metode de tratament.

Medicamentele pot fi de ajutor intr-o masura mai mare in urmatoarele situatii:
- in ajutorul copiilor mai mari, pentru a controla enurezisul nocturn pe o perioada scurta de timp, cum ar fi intr-o excursie care presupune dormitul pe timp de noapte altundeva decat acasa
- in tratarea enurezisului nocturn determinat sau in legatura cu un eveniment stresant, cum ar fi divorul parintilor sau aparitia unui nou membru de familie (sora, frate).

Adesea, un copil care raspunde cu succes la tratament, va incepe sa ude din nou patul dupa ce tratamentul a fost intrerupt. Cu toate acestea, cei mai multi copii pot fi din nou tratati cu succes prin tratamentul care a avut efecte anterior, in special daca programul se bazeaza pe modificari comportamentale, cum ar fi dispozitivele de alarma.

Cei mai multi copii capata control asupra vezicii urinare dupa o anumita perioada de timp, fara nici un tratament. Se recomanda sa i se permita copilului sa depaseasca aceasta problema de unul singur, fara nici un tratament. Cu toate acestea, tratamentul la domiciliu poate fi de ajutor in rarirea episoadelor de enurezis nocturn.

Parintii pot ajuta copilul prin urmatoarele:

- monitorizarea consumului de lichide al copilului: ca o regula de baza, copiii trebuie incurajati sa consume 40% din cantitatea totala zilnica de lichide in timpul diminetii, 40% in timpul dupa amiezii si doar 20% in timpul serii; trebuie discutat cu medicul pediatru despre cantitatea zilnica de lichide necesara copilului.

- restrictia consumului de cafeina: cafeina este un diuretic, ceea ce inseamna ca promoveaza excretia de urina; alimentele, cum ar fi ciocolata sau bauturile cum ar fi cola sau ceaiul, care contin cafeina, trebuie consumate doar in timpul diminetii sau dupa amiezei

- trimiterea copilului la toaleta inainte de culcare

- reamintirea, inainte de culcare, sa foloseasca toaleta in timpul noptii, daca are nevoie; poate fi de ajutor lasarea unei lumini aprinse sau a unei olite langa pat

- copilul trebuie lasat sa isi rezolve singur aceasta problema daca este mai mare de 4 ani

- recompensarea copiilor daca nu uda patul in timpul noptii; se recomanda implicarea copiilor in stabilirea unui sistem de recompensare (de exemplu, se poate folosi un calendar in care sa se puna stelute sau altceva in dreptul zilelor in care nu a udat patul in timpul noptii)

- copiii trebuie incurajati sa isi asume responsabilitatea schimbarii hainelor si lenjeriei dupa un episod de enurezis nocturn; trebuie folosite lenjerii de pat usor de schimbat si de catre copii

- se recomanda adaugarea unei cani de otet in apa in care se spala lenjeria, pentru a elimina mirosul de urina din haine si lenjerie

- cand copilul uda patul in timpul noptii, parintii nu trebuie sa se invinovateasca; copiii nu trebuie pedepsiti, invinovatiti sau stanjeniti; copiii nu aleg constient sa ude patul; trebuie intelesi, incurajati, iubiti si oferit suport

- parintii trebuie sa fie atenti cand schimba lenjeria udata: nu trebuie sa fie suparati de mirosul urinii

- copiii nu trebuie treziti de mai multe ori in timpul noptii pentru a merge la toaleta, doar daca acestea sunt parte a tratamentului sistematic cu care copiii au fost de acord

- copiii nu trebuie facuti sa se simta rusinati: acest lucru nu face altceva decat sa inrautateasca situatia

- in cazul in care copilul este stresat din punct de vedere emotional, se recomanda consultarea medicului specialist, iar consilierea poate fi de ajutor.
Invatarea unor exercitii si tehnici de control a vezicii urinare poate fi de ajutor in reducerea numarului de episoade de enurezis nocturn.

Cea mai buna solutie este, cel mai frecvent, o combinatie de tratamente. Sugestiile in ceea ce priveste optiunile de tratament raportate la varsta copilului includ:
- de la 5-8 ani: copiii trebuie ajutati sa inteleaga ca udarea patului este o parte normala din dezvoltarea lor; incurajarea si laudarea lor poate fi singurul lucru necesar in ajutorul copilului sa se trezeasca inainte de a uda patul; copiii din aceasta grupa de varsta trebuie laudati pentru noptile in care nu au udat patul si trebuie sa li se atribuie un rol activ in spalarea de dupa aceste episoade

- de la 8-11 ani: daca copilul uda in continuare patul, dispozitivele de alarma pot fi o optiune eficienta de tratament; pot fi folosite in combinatie cu administrarea ocazionala a medicamentelor, cum ar fi desmopresina, care pot fi folositoare cu ocazia unor evenimente sociale, cum ar fi excursiile sau dormitul in alta parte decat acasa

- 12 ani si peste: deoarece pot fi efecte emotionale semnificative daca enurezisul nocturn persista si la aceasta varsta, tratamentul poate fi unul mai agresiv; se recomanda administrarea continua de medicamente daca dispozitivele de alarma s-au dovedit ineficiente. Dupa ce copilul nu mai are nici un episod de enurezis nocturn timp de 2 luni, medicamentele trebuie retrase treptat, in timp ce sunt folosite in continuare dispozitivele de alarma.

Optiuni de medicamente

Medicamentele, care fie cresc cantitata de urina pe care o poate sustine vezica urinara (capacitatea vezicala), fie scad cantitatea de urina secretata de rinichi, sunt folosite in tratamentul enurezisului nocturn.

Medicamentele sunt folosite, de obicei, pentru controlul temporar al enurezisului nocturn si nu ca un tratament care opreste complet aceasta "afectiune".
Medicamentele sunt eficiente in controlul enurezisului accidental pentru perioade scurte de timp, cum ar fi excursiile sau dormitul in alta parte decat acasa.
Uneori, medicamentele sunt folosite concomitent cu alte forme de tratament sau in cazul copiilor care nu sunt capabili sa controleze enurezisul nocturn prin alte tratamente.

Medicamentele sunt de ajutor in incurajarea si motivarea copilului care are probleme cu alte tratamente, prin lasarea copilului sa simta cum este cand ramane uscat pe timpul noptii.

In putine cazuri, cand se crede ca o vezica urinara cu capacitate mica sau o vezica urinara hiperactiva sunt cauzele enurezisului nocturn, Oxibutinin poate fi folosit in tratarea enurezisului nocturn, in special cand copilul are si episoade accidentale de udare a patului in timpul zilei.

De retinut!

Medicamentele nu sunt folosite in tratarea enurezisului nocturn la copiii mai mici de 8 ani, doar daca se stie ca medicamentul este sigur pentru acesti copii.
Cei mai multi copii incep sa ude din nou patul dupa ce tratamentul a fost intrerupt.

Tratament chirurgical

Nu exista nici un fel de tratament chirurgical al enurezisului nocturn.
Un copil educat sa isi faca nevoile la toaleta, care uda accidental patul sau hainele in timpul zilei (enurezis diurn) poate avea un defect congenital care necesita interventie chirurgicala.

Alte tratamente

Alte forme de tratament pot fi folosite singure sau in combinatie pentru tratarea enurezisului nocturn. Aceste forme de tratament sunt, de obicei, incercate inainte de alte tratamente medicale, cum ar fi medicamentele.

Aceste forme de tratament implica urmarea unor pasi, incluzand:
- educarea parintilor si copiilor despre ce este normal si ce este de asteptat pe masura ce copiii cresc si despre cum functioneaza sistemul urinar
- incurajarea copilului ca va trece peste aceasta problema de-a lungul timpului
- educarea copilului sa nu mai ude patul (prin modificari comportamentale) sau ajutarea eliminarii cauzei enurezisului nocturn (de exemplu, sedinte de hipnoza pentru confirmarea stresului ca fiind cauza enurezisului nocturn)
- dispozitivele de alarma pot fi de ajutor in educarea copilului in ceea ce priveste trezirea si folosirea toaletei; alarma trezeste copilul in momentul in care acesta incepe sa ude lenjeria (sunt folosite adesea in combinatie cu alte tratamente sau medicamente)
- terapia motivationala: incurajarea si laudarea copiilor pot fi eficiente in tratarea enurezisului nocturn atunci cand sunt folosite in combinatie cu alte tratamente, cum ar fi dispozitivele de alarma
- psihoterapia poate fi de ajutor pentru copiii cu enurezis secundar sau cu enurezis nocturn primar, cauzat de stres emotional; psihoterapia implica discutiile cu un consilier specialist, acesta putand ajuta copilul sa identifice si sa amelioreze stresul emotional care poate fi cauza enurezisului nocturn (scopul este de a reduce si a preveni stresul)
- hipnoza, desi considerata experimentala in momentul de fata, a ajutat unii copii care sufereau de enurezis nocturn si poate fi eficienta, in special in cazurile in care stresul este cauza.

Mai multe metode de terapie comportamentala au fost folosite in educarea copiilor sa dobandeasca control asupra vezicii urinare:
- educarea trezirii de catre copilul insusi: implica practicarea trezirii copilului pentru a merge la toaleta; este folosita, cel mai adesea, la copiii mai mari de 6 ani
- educarea "patului uscat": consta in urmarea unui orar strict de trezire a copilului in timpul noptii, pana cand acesta invata sa se trezeasca singur atunci cand are nevoie la toaleta; acest program trebuie urmat cel putin 7 nopti
- exercitiile de intarire a muschilor vezicii urinare: sunt facute pentru a creste cantitatea de urina pe care o poate sustine vezica urinara (capacitatea vezicala) si pentru a invata copilul sa sustina urina pentru perioade mai lungi de timp.

De retinut!

Terapia motivationala necesita o perioada mai lunga de timp fata de alte tratamente ale enurezisului nocturn. Este mult mai eficienta la copiii mari (mai mari de 6 ani) care sunt dornici sa opreasca episoadele de enurezis nocturn.

Dispozitivele de alarma sunt considerate cel mai eficient tratament pentru enurezisul nocturn si este adesea prima optiune a medicilor specialisti. Sunt folosite cel mai adesea dupa varsta de 7 ani.

Inaintea inceperii terapiei prin hipnoza, copilul necesita sa fie evaluat pentru probleme emotionale care necesita alte tratamente. 
Chiar daca tratamentul pare a fi eficient, enurezisul nocturn poate reaparea dupa ce tratamentul este intrerupt. Cei mai multi dintre cei care prezinta recaderi dupa intreruperea tratamentului, se vindeca cu succes cu acelasi tratament ca si initial, in special daca acesta consta in terapie motivationala si dispozitivul de alarma.