Tot ce trebuie sa stii despre chistul pilonidal

Chistul pilonidal este o formatiune care, de obicei, contine fire de par si detritusuri celulare, dezvoltat in santul interfesier.In cazul in care se infecteaza, chistul se transforma in abces pilonidal, manifestat simptomatic prin semnele inflamatorii: edem, eritem, durerea accentuata.

Factorii de risc pentru dezvoltarea chisturilor pilonidale sunt: sexul masculin, varsta (mai des intalnit la tineri), sedentarismul, obezitatea, istoric familial (fire de par cu grosime crescuta), existenta in antecedente de chisturi pilonidale, profesiile care presupun lucrul in pozitie sezanda pentru perioade lungi de timp: soferii, cei care lucreaza mult timp la birou.

In cazul in care chistul devine problematic, medicul poate opta sa il dreneze sau sa il elimine pe cale chirurgicala.

Cele mai frecvente simptome asociate cu chistul pilonidal sunt reprezentate de:

- Durere in zona afectata, insotita de semne aleinflamatiei (eritem - roseata, edem);
- Secretie purulenta sau sangvinolenta de la nivelul chistului in cazul drenajului spontan al abcesului;
- Miros urat din cauza secretiilor purulente;
- Durere si sensibilitate la atingere;
- Febra.

Chisturile pilonidale variaza in functie de marime, putand porni de la dimensiunea unui simplu cos, ajungand la dimensiuni care sa acopere suprafete mult mai mari.

Diagnosticarea chistului pilonidal poate fi realizata prin examinarea fizica a pacientului. Acesta este infatisat ca o zona edematiata, sensibila la atingere, localizata la nivelul santului interfesier, care poate exterioriza secretii purulente sau sange.

Medicul trebuie informat cu privire la debutul simptomatologiei, daca afectiunea s-a mai repetat in antecedente, daca exista febra, dar si ce medicamente sunt consumate in mod regulat.

Pana la consultarea medicului, simptomele pot fi gestionate prin urmatorii pasi:

• Aplicarea unor comprese calde – uneori chistul poate drena singur in acest fel;
• Administrarea de medicamente antialgice – sunt utile, dar consumul nu trebuie sa fie realizat pe perioade indelungate. In plus, trebuie sa se tina cont de dozele optime, dar si de interactiunile cu alte medicamente;
• Mentinerea unei igiene riguroase – chistul si zona adiacenta acestuia trebuie mentinute curate si uscate;
• Exercitiile fizice regulate imbunatatesc fluxul sanguin, lucru care ajuta vindecarea.

In cazuri foarte rare, boala poate fi confundata cu alte afectiuni. Astfel, diagnosticul diferential se face cu:

- Furunculi sau carbunculi;
- Granuloame din sifilis sau tuberculoza;
- Fistulele anale;
- Hidrosadenita supurativa;
- Anomalii congenitale insotite de diferite secretii;
- Abcesul perirectal.

In prezent, motivul exact pentru care apar chisturile pilonidale este neclar. Firele de par crescute sub piele se considera ca ar reprezenta o cauza.

De asemenea, termenul de „pilonidal” inseamna in limba latina „cuib de par”. Medicii gasesc deseori foliculi de par blocati in chist.

Organismul considera straine firele de par captive sub piele si lanseaza un raspuns imun impotriva acestora. Acest raspuns imun formeaza chistul situat in jurul firului de par. Exista cazuri in care pot exista concomitent mai multe astfel de chisturi.

O alta cauza posibila poate fi reprezentata de rezultatul presiunii si frecarii aplicate in zona. Aparitia unui chist pilonidal poate avea drept motiv traumatismele locale repetate.

Un risc ridicat il au, de exemplu, soferii care petrec mult timp in scaunul masinii. De asemenea, schimbarile hormonale si dezvoltarea pilozitatii cresc riscul persoanelor aflate la pubertate de a dezvolta chisturi pilonidale.

Alte cauze responsabile de aparitia chisturilor pilonidale pot fi: obezitatea, exercitiul fizic insuficient, pozitia sezanda adoptata pentru perioade lungi de timp, transpiratia excesiva, hainele stramte.

Antibioticele nu par a fi utile in vindecarea unui chist pilonidal, dar exista alte modalitati prin care se poate incerca acest lucru. Tratamentul cu antibiotice se realizeaza mai ales in cazul suprainfectarii bacteriene.

Incizie si drenaj

Aceasta metoda este preferata in cazurile in care afectiunea nu s-a mai repetat, fiind doar un singur episod. In aceasta procedura, medicul realizeaza o incizie in chist si ajuta la drenarea lui. Foliculii si firele de par trebuie indepartate, iar rana este lasata deschisa, fiind protejata cu o mesa. Un beneficiu important consta in simplitatea procedurii. Aceasta se realizeaza cu anestezie locala si implica riscuri minime. Dezavantajul consta in faptul ca pansamentul trebuie schimbat regulat. De asemenea, vindecarea poate dura aproximativ 3 saptamani.

Marsupializare

Aceasta procedura este similara cu incizia si drenajul, dar continua cu coaserea marginilor inciziei pe fundul chistului. Procedura se realizeaza cu anestezie locala si nu mai presupune schimbarea regulata a pansamentului.

Dezavantajul este reprezentat de durata de timp prelungita pentru vindecare, de aproximativ 6 saptamani.

Incizia, drenajul si inchiderea plagii

In aceasta procedura, medicul dreneaza chistul, dar nu lasa incizia deschisa. Principalul dezavantaj la aceasta interventie chirurgicala consta in faptul ca reaparitia chistului este posibila, intregul chist fiind greu de eliminat.

Ca in cazul oricarei forme de interventie chirurgicala este important sa se tina cont de toate instructiunile primite de la medic, in special modul in care se schimba pansamentul, dar si durata de mentinere a acestuia.

In cele mai multe cazuri, dupa interventia chirurgicala nu se impune spitalizarea. Totusi, daca internarea este necesara, aceasta va fi facuta pe o perioada scurta de timp.

Pentru o recuperare cat mai rapida si mai benefica se recomanda:

- Pastrarea curata a zonei in care a fost realizata interventia;
- Verificarea oricaror semne de infectie, inclusiv roseata, puroi sau durere;
- Participarea la toate consultatiile programate;
- Eliminarea pilozitatii din jurul zonei afectate.

In cazul in care recuperarea nu este corecta, pot sa apara diferite complicatii ale chistului pilonidal, precum:
- Dezvoltarea unui abces;
- Reaparitia chistului;
- Infectie sistemica.

In general, perspectiva pentru orice persoana diagnosticata cu chist pilonidal este foarte buna, fiind posibila o vindecare completa. Cu toate acestea, trebuie cunoscut faptul ca reaparitia chistului este posibila, chiar si daca acesta a fost eliminat chirurgical.

Astfel, se estimeaza ca aproximativ 40-50% dintre persoane care au fost operate pentru aceasta afectiune au experimentat recidiva.

Mentinerea unei igiene corespunzatoare a zonei de la baza coloanei vertebrale este extrem de importanta. O igiena riguroasa poate ajuta la prevenirea dezvoltarii chistului pilonidal, dar si la reaparitia acestuia.

Etapele ce pot fi urmate pentru a reduce riscul unui chist pilonidal sunt urmatoarele:

- Mentinerea curata si uscata a zonei cu risc;
- Eliminarea parului din zona, fie prin ras, fie prin utilizarea de creme depilatoare;
- Evitarea sederii pentru perioade indelungate si efectuarea de exercitii fizice in mod regulat;
- Reducerea greutatii corporale, in cazul persoanelor supraponderale si obeze.

Chistul pilonidal reprezinta o afectiune ce poate fi ingrijoratoare din cauza durerii. Cu toate acestea, cu tratament adecvat perspectiva este extrem de buna. Cauzele aparitiei sale nu sunt pe deplin elucidate, dar se cunosc cei mai importanti factori de risc.

Acestia sunt sexul masculin, varsta (mai frecvent la tineri), obezitatea si stilul de viata inactiv, dar si meseriile care implica sederea prelungita.

Orice persoana care observa simptomele produse de aceasta afectiune trebuie sa solicite consult medical, pentru a putea primi un diagnostic si un tratament optim.

Cu cat mai devreme este pus diagnosticul si oferit tratamentul, cu atat sansele de recuperare completa sunt mai bune.