Rezistenta la antibiotice

Uneori este necesar sa luam antibiotice, acele medicamente care ne ajuta in lupta impotriva unei infectii bacteriene. De la descoperirea lor si pana in prezent, acest domeniu s-a dezvoltat forte mult, astfel incat antibioticele sunt forte la indemana pentru tratamentul multor intectii bacteriene si boli, sustinand vindecarea. Cealalta fata a monedei este insa rezistenta la antibiotice.

Probabil cea mai cunoscuta poveste despre descoperirea antibioticelor este legata de descoperirea intamplatoare a penicilinei de catre Alexander Fleming in anul 1928. Si nu pe nedrept, deoarece aceasta a reprezentat un punct de plecare important in dezvoltarea unui antibiotic eficient. Introducerea acestora in practica medicala reprezinta probabil cea mai mare realizare a medicine secolului XX, schimband drastic medicina moderna (folosirea lor permit proceduri moderne complexe, cum ar fi transplantul de organe si operatiile pe cord deschis) si marind speranta de viata in medie cu 23 de ani.

Efectul microbilor producatori de antibiotic era cunoscut inca din Antichitate. Papirusul Ebers este cel mai vechi document medical (1550 1.Hr.) si cuprinde painea cu mucegai si pamant medicinal printre remedile sale pentru tratamentul ranilor deschise, de exemplu.

Descoperirea medicamentelor impotriva unei intectii si a conceptului care sta la baza chimioterapiei si se datoreaza lui Paul Ehrlich, care a dezvoltat in anul 1910 salvarsan, un medicament bazat pe arsenic sintetic pentru terapia intectiei cu Treponema pallidum, bacteria care cauzeaza sifilis. Ani '40, '50 si '60 au reprezentat epoca de aur a descoperirii antibioticelor, multe dintre cele descoperite atunci fiind inca in uz clinic, insa utilizarea excesiva le-a scazut eficacitatea.

Microorganismele multirezistente insumeaza bacteriile impotriva carora multe dintre antibiotice nu mai sunt eficiente. Astfel, rezistenta la antibiotic reprezinta abilitatea acestor microorganisme de a rezista actiunii antibioticelor, ele modificandu-se ca urmare a expunerii la antibiotice, fiind selectate bacteriile rezistente. Acest lucru face dificil tratamentul infectiilor cu microorganisme multirezistente, deoarece antibioticele de electie devin mai putin eficiente.

Printre infectiile cunoscute in care bacteriile cauzatoare au dezvoltat aceasta rezistenta, facand mai dificil, uneori imposibil, tratamentul se numara si pneumonia, tuberculoza, gonoreea, salmoneloza etc. Descoperirea in timp scurt a multor tipuri de antibiotice a dus si la o folosire uneori excesiva a acestora in trecut, fapt care a condus la rezistenta la antibiotice, declarata de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) in anul 2014 ca o amenintare majora a sanatatii la nivel global. In anul 2019, rezistenta la antibiotice apare pe lista publicata de OMS a celor 10 cele mai mari amenintari asupra sanatatii.

Aceasta problema cuprinde nu doar tari subdezvoltate sau in curs de dezvoltare, ci si tari forte dezvoltate, cu economii puternice si cu sisteme de sanatate bine puse la punct; in acestea din urma, infectia cu microorganism multirezistente este responsabila de decesul a 11,3 persoane raportat la 100 000 de locuitori.

Rezistenta la antibiotice face ca internarile in spital sa fie mai de durata, costurile mai mari si creste, de asemenea, si mortalitatea.

Cea mai frecventa cauza este utilizarea antibioticelor in mod eronat. Exemplul clasic este reprezentat de uzul antibioticelor in bolile respiratorii de cauza virala. Numarul antibioticelor prescrise se coreleaza cu frecventa infectiilor gripale. In timpul pandemiei COVID s-a remarcat, de asemenea, cresterea uzului de antibiotice.

Domeniul medicinii dentare este un alt domeniu in care sunt prescrise multe antibiotice si, prea adesea, in mod nenecesar sau pentru o durata prea lunga. Conform procedurilor, multe dintre infectiile odontogene (unul dintre diagnosticele principale pentru care se prescriu antibiotice in stomatologie) care sunt tratate pe cale chirurgicala sau interventionala au indicatie antibiotica doar in cazul tendintei de raspandire a infectiei sau in cazul prezentei factorilor de risc. Se apreciaza ca mai mult de jumatate dintre prescrierile de antibiotice nu au o indicatie corespunzatoare.

O alta cauza care favorizeaza rezistenta la antibiotice este reprezentata de durata tratamentului cu antibiotice. Cercetarile si studiile clinice in domeniu cauta sa determine durata cea mai scurta posibil pentru ca infectia bacteriana de tratat sa fie anihilata cu succes. Aceste rezultate sunt prezentate in ghidurile de tratament.

Acest lucru este important, deoarece o durata mai scurta de tratament, pe langa scaderea riscului de a dezvolta rezistenta bacteriana, prezinta mai putine efecte secundare, este mai convenabila din punct de vedere financiar si este mai bine primita de catre pacient.

Cu toate acestea, cea mai scurta durata necesara pentru un anumit tratament este foarte adesea inteleasa diferit de catre pacient, si anume ca fiind punctul cand simptomele incep sa dispara sau cand pacientul simte o imbunatatire a starii sale, iar in multe cazuri, tratamentul antibiotic este oprit la acest punct, care adesea nu coincide cu anihilarea infectiei. Acest aspect, si anume o durata prea scurta a tratamentului antibiotic, este la fel de favorizant pentru crearea rezistentei bacteriene ca si cazul unui tratament prea lung.

Uneori primim antibiotice fara a avea o infectie activa, ci doar in mod profilactic. Se justifica aceasta, avand in vedere rezistenta la antibiotice? Profilaxia antibiotica este necesara in anumite patologii si/sau inaintea unor interventii chirurgicale sau perioperator, pentru a prevenii dezvoltarea unei infectii.

Beneficiul trebuie intotdeauna sa depaseasca nivelul riscului; astfel, daca exista un risc crescut de a dezvolta endocardita infectioasa, de exemplu, ca urmare a unei interventii chirurgicale stomatologice, se recomanda profilaxia antibiotica pentru a tine acest risc sub control, beneficiul antibioterapiei fiind net superior.

Masurile pentru combaterea rezistentei la antibiotice sunt diverse si implica societatea la toate nivelurile. La nivel personal, putem contribuii prin utilizarea antibioticelor doar atunci cand au fost prescrise de un cadru medical si pentru perioada indicata. Prin masuri de igiena si profilaxie putem contribui la prevenirea infectiilor bacteriene, scazand astfel necesitatea utilizarii antibioticelor. Pregatirea alimentelor in mod igienic este o alta masura ce ne sta la dispozitie, alaturi de utilizarea de alimente pentru cresterea carora nu au fost folosite antibiotice.

In ceea ce ii priveste pe medici si personalul medical este important sa se recomande utilizarea antibioticelor in conformitate cu ghidurile de practica actuala si sa se prezinte corect pacientilor informatii referitoare la uzul corect al medicamentelor, precum si riscul de rezistenta bacteriana.

Poate ca cineva se gandeste in timp ce citeste acest articol: »Daca tot exista atatea pericole, efecte secundare etc., nu este mai bine sa lasam antibioticele complet in pace? Mai bine ii dau cu usturoi sau alte remedii naturale; oricum medicamentele nu sunt bune." Fara a subestima rolul, importanta si eficienta remediilor naturale, trebuie subliniat faptul ca, in anumite cazuri si infectii, acestea nu-si au locul, fiind depasite ca eficienta.

Trebuie sa recunoastem si sa apreciem prezenta antibioticelor in lumea medicala actuala si sa le utilizam cu responsabilitate atunci cand este nevoie. Printr-o utilizare corespunzatoare, poate fi redus uzul antibioticelor si crescuta precizia utilizarii lor, astfel incat si pe viitor aceste medicamente sa poata ramane un instrument eficient in tratarea infectiilor.

Bibliografie:
https://www.who.int/news-room/questions-and-answers/item/antimicrobial-resistance-does-stopping-a-course-of-antibiotics-early-lead-to-antibiotic-resistance
https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/antibiotic-resistance